„Foamea“ de Knut Hamsun, lansat în prezenţa scriitorilor Simona Sora, Andreea Răsuceanu şi Angelo Mitchievici

Astăzi, 28 aprilie, de la ora 19.00, la Humanitas Cişmigiu va avea loc lansarea romanului „Foamea“ de Knut Hamsun, o capodoperă a literaturii universale şi unul dintre cele mai importante romane moderniste. La eveniment vor participa scriitorii Simona Sora, Andreea Răsuceanu şi Angelo Mitchievici. Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction, va modera întâlnirea, iar actorul Andrei Runcanu va citi un fragment din roman.

Volumul „Foamea“ este o incursiune în mintea unui tânăr scriitor căruia înfometarea îi produce o stare de fluctuaţie permanentă între euforie şi disperare. Trăind de pe o zi pe alta, din scrierea unor articole de ziar, acesta experimentează umilinţa în toate gradele sale, fiind mereu la un pas de nebunie. Cartea face parte din Colecţia Raftuln Denisei, iar traducerea îi aparţine lui Valeriu Munteanu.

„Eroul lui Hamsun e de fapt fiecare dintre noi, în luptă cu neputinţa, cu umilinţele de toate felurile şi indiferenţa societăţii, dar mai ales cu propria limită. Cine are curajul să coboare împreună cu Hamsun în subteranele propriei fiinţe nu se va întoarce de-acolo acelaşi om“, mărturiseşte scriitoarea Andreea Răsuceanu.

Opera scriitorului norvegian Knut Hamsun cuprinde peste 20 de romane, un volum de poezie, mai multe piese de teatru şi eseuri, precum şi un jurnal de călătorie. În 1890 a publicat „Foamea“ „Sult“, considerat primul roman modern din literatura norvegiană. A fost urmat, în 1894, de „Pan“, iar în 1898, de „Victoria“- ambele volume au fost publicate de Humanitas Fiction, în 2014. Scriitorul a obţinut Premiul Nobel pentru literatură în 1920, pentru romanul „Rodul pământului“/ „Markens Grøde“.

„N-aş zice că <<Foamea>> lui Hamsun e o carte despre umilinţă, despre neputinţă sau despre nenorocita manipulare în cercul căreia intrăm o dată cu primele gesturi sociale. Pentru că, în fond, cine e umilit, cine e manipulat şi, mai ales, cine scapă de toate astea, prin imponderabile gesturi gratuite, construite, exacte, în frumuseţea lor? <<Foamea>> e o poveste despre felul în care putem scăpa de umilire şi manipulare, o istorie scrisă înainte de toate fluxurile conştiinţei, înainte de fenomenologie, înainte de marile războaie care ne-au segmentat percepţia“, spune scriitoarea Simona Sora.

„Knut Hamsun face din romanul <<Foamea>> un sentiment, un univers, o scriitură. Niciodată un scriitor n-a mai fost atât de mult, atât de intens în atât de puţin“, consider scriitorul Angelo Mitchievici.

Fragmente

După-amiaza era pe sfârşite, soarele începea să coboare spre asfinţit, prin frunzişul copacilor din jur trecea un foşnet uşor, iar bonele care şezuseră în grupuri lângă balansoar se pregăteau să plece cu cărucioarele spre casă. Eram calm şi binedispus. Agitaţia prin care trecusem se potoli cu încetul; m-am  moleşit şi mi s-a făcut somn; nu mai simţeam pâinea multă pe care o mâncasem ca o greutate în stomac. Eram într- o dispoziţie excelentă. M- am lăsat mai comod pe speteaza băncii, am închis ochii şi încetul cu încetul am aţipit; era cât pe- aci să adorm de-a binelea, când un îngrijitor din parc îmi puse mâna pe umăr şi- mi spuse:
— Nu- i voie să dormiţi aici.
— Nu, am spus eu, şi m-am ridicat de îndată. Pe loc, jalnica mea situaţie mi-a apărut vie în faţa ochilor. Trebuia să fac ceva, să găsesc o soluţie oarecare! Căutarea unei slujbe nu mi-a fost de nici un folos; recoman dările pe care le aveam se învechiseră şi erau semnate de persoane mult prea necunoscute pentru a fi luate în serios; apoi neîncetatele refuzuri din tot cursul verii mă făcuseră să- mi pierd curajul. Da!… În orice caz, îmi expirase termenul de plată a chiriei şi în primul rând pentru asta trebuia să găsesc o soluţie. Celelalte puteau să mai aştepte deocamdată. Involuntar, am scos iarăşi creionul şi hârtia din buzunar şi am început să scriu mecanic cifra 1848 în toate colţurile. Dacă mi-ar veni măcar acum o singură idee clocotitoare, care să pună stăpânire pe mine şi să- mi dicteze cuvintele! Mi se mai întâmplase şi altă dată; într- adevăr, mi se mai întâmplase să scriu fără efort un articol lung şi pe deasupra foarte reuşit. Şed pe bancă şi scriu de zeci de ori numărul 1848, în cruciş şi în curmeziş, în toate felurile, şi aştept să- mi vină o idee pe care s-o pot folosi. Un noian întreg de gânduri răzleţe îmi trece prin minte. Ambianţa după- amiezii târzii mă face melancolic şi sentimental. Toamna a sosit şi a început să cufunde totul în toropeală. Muştele şi toate celelalte gângănii au primit prima lovitură; sus în copaci şi jos pe pământ se aude freamătul vieţii ce luptă pulsând, forfotind aferată spre a nu pieri. În lumea insectelor, toate aceste fiinţe minuscule se agită încă o ultimă dată, îşi înalţă capetele din iarbă şi din muşchi, îşi mişcă picioruşele, îşi întind antenele, apoi se prăbuşesc pe neaşteptate, cu pântecele în sus. Suflul uşor al primelor zile reci a atins şi plantele punându-şi pe fiecare o amprentă deosebită; firele de iarbă se ridică palide înspre soare, iar frunzele îngălbenite cad încet la pământ cu un fâşâit asemănător celui al viermilor de mătase. Este toamnă în mijlocul carnavalului existenţei trecătoare. Roşul trandafirilor era injectat; culoarea lor sângerie lua se acum o nuanţă deosebită, ca a obrajilor unui bolnav de plămâni. Mă simţeam şi eu ca o gânganie ce piere, căzut pradă distrugerii în acest univers în amorţire. M-am ridicat, cuprins de o spaimă puternică şi am făcut câţiva paşi grăbiţi pe alee. Nu! Am strigat strângând pumnii, trebuie să se sfârşească odată cu toate astea! Apoi m-am aşezat din nou pe bancă, am  scos din nou creionul şi m-am hotărât să încep la modul serios, să scriu articolul. Nu era momentul să mă dau bătut acum, când chiria era neplătită.
 Încetul cu încetul, gândurile au început să mi se limpezească. Profitând de moment, am scris calm şi chibzuit câteva rânduri de introducere la ceva; putea să fie începutul a orice, a unei descrieri de călătorie, a unui articol politic, după cum mi s-ar fi părut potrivit. Era, în orice caz, un început excelent (Copyright Editura Humanitas).