FRAGMENT „Şi se auzeau greierii“ de Corina Sabău, povestea unei relaţii eşuate şi a unui avort clandestin în comunism. Când are loc lansarea

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Corina Sabău lansează marţi romanul „Şi se auzeau greierii“, alături de Cosmin Ciotloş şi Andreea Răsuceanu
Corina Sabău lansează marţi romanul „Şi se auzeau greierii“, alături de Cosmin Ciotloş şi Andreea Răsuceanu

Marţi, de la ora 19.00, în librăria Humanitas de la Cişmigiu, va avea loc o discuţie despre romanul „Şi se auzeau greierii“ de Corina Sabău, publicat recent în colecţia 821.135.1 – Scriitori români contemporani, la Editura Humanitas. Vor vorbi, alături de autoare, criticul literar Cosmin Ciotloş şi Andreea Răsuceanu, coordonatoarea colecţiei 821.135.1 – Scriitori români contemporani.  „Adevărul“ prezintă în premieră un fragment din roman.

„Şi se auzeau greierii“ este scrisă ca o investigaţie psihologică a feminităţii şi a vieţii de cuplu, pe un fundal al României comuniste care a produs trauma generaţiei decreţeilor. Corina Sabău găseşte calea narativă potrivită pentru a îşi ajuta cititorii să vadă şi să simtă articulaţiile unei lumi, presiunile sociale şi un traseu personal credibil care puteau conduce la soluţia nefericită la care multe femei au fost obligate să apeleze. 

Marţi, la evenimentul de lansare, actriţa Eliza Păuna va citi câteva fragmente din roman.

„Şi se auzeau greierii“ e un roman scurt, puternic, cu o temă necruţătoare: avorturile clandestine dinainte de Revoluţia din 1989 şi consecinţele lor cumplite asupra existenţei individuale. Confesiunea unei femei, directă, cu rare momente de tandreţe şi căldură, atunci când gândurile i se îndreaptă către fetiţa ei, Sonia, recompune fracturat, dar în detalii de o acuitate uneori insuportabilă un capitol întunecat din istoria românească. Fie că vorbeşte despre viaţa muncitoarelor din fabricile comuniste, că rememorează momente dintr-o copilărie chinuită, marcată de figura unui tată violent, sau că face să se audă, la final, vocea Soniei, cartea păstrează un ritm şi o intensitate care taie răsuflarea cititorului.

„Mi-am trăit copilăria în anii ’80, într-un mic oraş de munte, la adăpost de istorie. Cu colegii mei de la Şcoala generală nr. 3 făceam toate nebuniile din lume, în orele de PTAP doamna dirigintă ne du­cea în Parcul Ştefănescu să adunăm castane, mă consideram norocoasă când la cofetăria Garofiţa băgau savarine, nu-mi dădea prin cap s-o compar pe Angela Similea cu Rolling Stones, iar părinţii mei nu aveau ambiţii nemăsurate în ceea ce mă priveşte. Despre cruzime nu ştiam mare lucru pe atunci, mult mai târziu, după Revoluţie, am aflat că în anii aceia au murit cel puţin 10.000 de femei în urma avorturilor ilegale. Că până şi moartea lor a fost folosită ca propagandă. Că trupul neînsufleţit al uneia dintre aceste femei a fost expus în fabrica în care lucra, avertisment pentru celelalte muncitoare. Când întâmplarea asta îmi revenea în minte mă suspectam că n-am reţinut corect, că aşa ceva, chiar şi înainte de ’89, n-ar fi fost posibil. Am început să scriu Şi se auzeau greierii din nevoia de a accepta. Am încercat să integrez realitatea cu ajutorul literaturii.“ (Corina Sabău)

-FRAGMENT-

Şi un bărbat care să mă facă să-i uit pe bărbaţii din familia mea visasem, un bărbat care să fi crescut cu muzică şi cărţi şi obiecte frumoase, ştiam că dacă voi întâlni un astfel de bărbat înseamnă că nu sunt chiar ultima femeie, cum să fiu de aruncat dacă voi ajunge într-o zi într-o cameră cu o bibliotecă mare cât un perete, cu volume franţuzeşti învelite în piele şi colecţii de benzi desenate aduse de la Paris, cu soldăţei dichisiţi şi cavaleri la curtea regelui Arthur, cum să nu-mi reabiliteze trecutul un bărbat care în copilărie le cânta colegilor la pianină Chopin şi le punea la pick-up viniluri cumpărate de la Muzica.

Dar că numele meu poate suna aşa nu mi-am imaginat niciodată, şi cu numele meu pronunţat de el am început o viaţă nouă, ce mare lucru că Alendelon mai chema câte o muncitoare la el în birou s-o înveţe cum se face o manşetă, că o dată pe lună ne urcau pe masă şi ne controlau, că Gubalitu se aştepta ca eu să fi înţeles ce sarcini îmi revin, fără învoiri, fără concedii medicale, cu mai multă grijă pentru natalitatea patriei, vorbind cu ele aşa, ca de la femeie la femeie, Partidul v-a făcut oameni, trebuie să daţi şi voi ceva în schimb, sarcinile mele purtând respiraţia lui împuţită, nu uita că ochiul are timpan, mi-a amintit când am pus mâna pe clanţă, ce legătură poate exista între fericire şi faptul că într-o duminică circulă doar autoturismele cu soţ, iar duminica următoare cele fără soţ, când e atâta linişte în felul în care oţetarul îşi lasă umbra pe peretele din sufragerie, şi hainele noastre care se usucă în soare, cum să nu mai existe speranţă pentru casa asta, şi Sonia, fericită cu atât de puţin, compunerile ei în care napolitanele Dănuţ şi maşinuţele din Herăstrău sunt cea mai mare realizare a României socialiste, şi prima zăpadă care cade pe strada I. C. Frimu, el o trăgea cu sania, eu alergam în spatele lor, simţi cum miros străzile, mama, simţi cum miros, nici n-aveam nevoie de mai mult, râdeam toţi trei şi lumea se uita la noi, când îi puneam căciula cu urechi părea o arătare din altă lume, dintr-odată emoţia amintindu-mi că e a mea, chiar şi după accidentul în care muncitorul din secţia lui şi-a tăiat degetele la ghilotină, când el s-a smuls din braţele mele şi a urlat eu n-o să să intru la închisoare, sunt tânăr şi am atâtea de făcut, şi a fugit la tatăl atât de detestat după ce mi-a strigat să fii patetică şi să te mâţâi, la atâta te pricepi, chiar şi atunci când mi-a spus eşti o femeie frumoasă şi tu ştii asta când i-am povestit că Alendelon se uită ciudat la mine, chiar şi în ziua în care ţiganii scoseseră casetofonul în stradă şi muzica lor de nuntă ne-a acoperit vocea, pirpirii cum par, copiii lor sunt de o sută de ori mai sănătoşi decât ai noştri, a ţinut-o aşa până acasă, susţinând că mersul în picioarele goale te face puternic şi longeviv, chiar şi de ziua lui, când am comandat un tort la Capşa, i l-am dus la poarta fabricii cu gândul că-i fac o surpriză, m-a privit de parcă i-aş fi întins o cursă, nici taică-su nu-l umilise aşa când l-a pus să-şi schimbe cămaşa în faţa prietenului celui mai bun, ia-l şi du-te, mi-a spus, şi am mers cu tortul în braţe sperând să-mi iasă în cale un cerşetor dar nu mi-a ieşit nici unul, m-am gândit să-l las pe o bancă, sufeream al naibii dar parcă îmi părea rău şi de banii aruncaţi, şi chiar fuseseră bani, patru sute de lei, chiar şi atunci m-am gândit că până şi cei mai neînfricaţi dizidenţi, până şi Saharov al lui poate avea micile lui slăbiciuni, şi că uneori, când îşi pune blugii şi cămaşa bleu din pânză topită şi vorbeşte la Cireşica despre nedreptăţile vieţii îl face praf pe orice bărbat din Paris Match, iar eu redevin fără apărare, ca în livada de meri, şi îmi spun uite un bărbat care ar putea să schimbe lumea.“ (Copyright: Editura Humanitas)

Şi se auzeau greierii_Corina Sabău_copertă

Corina Sabău a debutat cu romanul Blocul 29, apartamentul 1 (2009), selecţionat la Festivalul Primului Roman de la Chambéry, distins cu Premiul pentru debut în roman în cadrul Colocviilor Romanului Românesc şi nominalizat la Premiile revistei Observator cultural şi Marile Premii Prometheus. 

Corina Sabău

Fragmente din roman au apărut în antologia de proză românească contemporană Das Leben wie ein Tortenboden. Neue Rumänische Prosa (Viaţa ca un blat de tort), publicată la editura germană Transit. 

În 2012 a publicat un al doilea roman, Dragostea, chiar ea. A fost coscenaristă a filmului Toată lumea din familia noastră (2012), regizat de Radu Jude şi produs de Hi Film, câştigător a numeroase premii internaţionale. Fragmente din romanul Şi se auzeau greierii au apărut în antologia 16 prozatori de azi (Humanitas, 2018).

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite