Cărţi

articolul anterior articolul urmator

FRAGMENT „O istorie a Germaniei moderne de la 1800 până în prezent”, de Martin Kitchen. Când are loc lansarea

1
20 Feb 2021 19:29:16
Autor: Otilia Andrei
Martin Kitchen                                                                                                          FOTO: Wikipedia
Martin Kitchen                                                                                                          FOTO: Wikipedia

„Adevărul” prezintă, în premieră, un fragment din volumul „O istorie a Germaniei modernede la 1800 până în prezent”de Martin Kitchen, apărută la Editura Humanitas. Traducerea din engleză şi notele îi aparţin lui Mugur Butuza. Joi, de la 19.30, va avea loc lansarea cărţii, cu istoricii Oliver Jens Schmitt, Virgiliu Ţârău, Ottmar Traşcă şi Andrei Pogăciaş. Evenimentul va putea fi urmărit pe pagina de Facebook şi pe canalul de Youtube ale editurii.

Martin Kitchen oferă o lucrare lucidă şi documentată axată pe formarea Germaniei ca stat naţional de la situaţia as fragmentată de la începutul secolului XIX până în deceniile de după 1945. De-a lungul expozeului, a interconectat necesarele fire politice, economice, sociale şi culturale care sunt utile în a prezenta o relatare cuprinzătoare a complexităţilor care marchează istoria sa până la Angela Merkel.- DONALD DIETRICH, Boston College

-FRAGMENT din introducere-

În anul 1800, Germania era un imperiu improvizat alcătuit din sute de mici principate, oraşe libere, precum şi domenii ecleziastice şi aristocratice, care încă din 1512 purtau solemnul titlu de Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană. Voltaire remarca sarcastic că acesta nu era nici sfânt, nici roman şi, desigur, nici imperiu nu prea era. Cât despre „german“ – acest cuvânt nu însemna mare lucru în vremurile acelea.

Dintre statele germane, doar Austria şi Brandenburg-Prusia aveau însemnătate, iar Prusia nici măcar nu era parte din imperiu. Totuşi, imperiul avea numeroase calităţi, structura sa federală servind drept model părinţilor fondatori ai Statelor Unite, dar se afla într-un implacabil declin şi era impermeabil la reforme. A fost cotropit de armatele Franţei revoluţionare şi reorganizat sub Napoleon. Istoricul Thomas Nipperdey îşi începe monumentala sa istorie a Germaniei secolului al XIX-lea cu o expresie memorabilă: „La început a fost Napoleon.“ Ca mai toate aforismele de acest fel,  este doar pe jumătate adevărat: aceasta nu a fost o a doua creaţie, dar într-adevăr a marcat sfârşitul imperiului şi transformarea semnificativă a geografiei politice a Germaniei. Napoleon a silit şaisprezece „mici sultanate“, cum dispreţuitor le numea marele reformator, baronul von Stein, să formeze Confederaţia Rinului, mărind astfel mult Bavaria, Württemberg şi Baden, în speranţa de a crea o a treia Germanie care să contrabalanseze importanţa Austriei şi a Prusiei. Confederaţia a fost reformată după modelul francez, adoptând progresistul cod civil napoleonian; pe de altă parte, în Prusia reformele aveau drept scop întărirea statului, astfel încât, în cele din urmă, să poată elibera provinciile aflate sub ocupaţie franceză. Aceste reforme şi lupta împotriva Franţei aveau să se afle la temelia puterii prusace în noul secol, iar în 1871 aveau să conducă la formarea unei noi Germanii. Pe parcursul acestui proces, liberalismul progresist din primele decenii ale secolului al XIX-lea avea să se transforme treptat într-un naţionalism tot mai reacţionar.

O concepţie întrucâtva vagă despre identitatea germană a fost articulată pentru prima oară în secolul al XVIII-lea. Aceasta se concentra pe specificităţile lingvistice şi culturale ale lumii vorbitoare de limbă germană. Era abstractă, umanistă, cosmopolită, rarefiată dpdv filosofic şi apolitică. Ura intensă împotriva francezilor, cauzată de războaiele revoluţionare şi apoi de cele napoleoniene, împreună cu inacceptabilul comportament al trupelor de ocupaţie franceze, au înveninat acest naţionalism timpuriu. Cosmopolitismul s-a preschimbat într-un arogant sentiment de superioritate culturală. Apolitismul a devenit o obsesie reacţionară pentru trecutul mitologic german. Ce era rarefiat s-a distilat într-o impenetrabilă dar toxică obscuritate. Noii naţionalişti sperau că, după sfârşitul războaielor, va apărea o Germanie puternică şi unită, însă speranţele lor au fost spulberate la Congresul de la Viena, unde s-au impus imperativele marilor puteri europene.

Marea Britanie şi Franţa au preferat să accepte schimbările făcute de Napoleon şi i-au terminat opera, creând o Confederaţie germană ce includea cele 39 de state existente. Nu exista vreun şef al statului sau un guvern, ci doar o adunare federală unde statele membre îşi trimiteau reprezentanţii, şi a cărei preşedinţie era asigurată de Austria. Soluţia le era convenabilă austriecilor, căci erau partenerii superiori, iar Metternich, impunându-şi politicile sale reacţionare şi represive, părea să conducă cu fermitate Confederaţia.

Aparenţele exterioare erau însă înşelătoare. În timp ce Austria nu reuşea să-şi facă ordine în propria ogradă, rezolvând gravele probleme ale unui imperiu multietnic într-un moment în care se inflamau pasiunile naţionaliste, Prusia punea temeliile viitoarei sale forţe economice. Renania, acordată Prusiei la Congresul de la Viena, împotriva voinţei ei, căci era o zonă înapoiată şi catolică, a devenit centrul de greutate al puterii industriale a Germaniei. Uniunea Vamală (Zollverein), fondată în 1834 sub conducerea Prusiei, a făcut ca multe dintre statele germane să devină dependente de Prusia din punct de vedere economic, şi a creat o piaţă ce avea să conteste în curând supremaţia britanică. Pe când Austria decădea, capitalurile se reorientau spre nord. Pentru a deveni cea mai puternică naţiune de pe continent, Germaniei nu îi mai lipsea decât o formă sau alta de uniune. Dar ce formă avea să ia această unire? Avea să fie o Mare Germanie, care să cuprindă şi Austria, sau o Mică Germanie sub dominaţie prusacă?” (Copyright: Editura Humanitas)

Martin Kitchen s-a născut în 1936, la Nottingham. A studiat istoria la Londra şi Oxford. A fost profesor la Cambridge şi la alte universităţi, şi redactor al unor reviste de specialitate. Autor a peste 20 de cărţi, în special despre istoria politică, economică şi militară a Germaniei în secolul 20. Lucrările sale au fost traduse în mai multe limbi. În prezent locuieşte în Canada şi este profesor emerit la Simon Fraser University.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Marcel Cristea
21.02.2021, 22:57:08

That's one sad history.

Modifică Setările