FRAGMENT „Războaiele neterminate din era Facebook”, de Dan Pavel, acum în librării

Cel mai recent volum semnat de Dan Pavel a fost publicat                                    FOTO: Polirom

Volumul „Războaiele neterminate din era Facebook”, de Dan Pavel, apărut recent la editura Polirom, analizează procese, clivaje şi conflicte care au dus la războaie culturale, civile, religioase sau armate. Războaiele prezentului sunt nonideologice sau de tip fundamentalist, economic, (pseudo)izolaţionist şi nu se vor mai încheia cu împărţiri teritoriale sau tratate de pace. „Adevărul” prezintă, în premieră, un fragment din volumul lui Pavel.

După prăbuşirea regimurilor comuniste de tip sovietic, lumea a fost dramatic influenţată de SUA, noua supraputere, iar sistemul internaţional a intrat în epoca unipolarităţii. Vechii jucători, regrupaţi, duc o altfel de politică expansionistă, cu arme noi, conectate la o eră digitală ofertantă. 

Miza viitorului nu va mai fi legată de cea mai puternică economie sau de cel mai mare buget militar, ci de cine va reuşi să-şi impună pe plan internaţional regulile şi valorile, de principiul autodeterminării statelor, întemeiat pe liberul schimb, pe democraţie şi pe controlul armamentului. Bazându-se pe lecţiile trecutului, temele discutate aici sunt necesare unei bune înţelegeri a lumii actuale, oferind totodată o pregătire pentru şocurile şi surprizele viitorului.

-FRAGMENT-

„Frica de migranţi are profunde rădăcini istorice şi antropologice. Vreme de zeci de mii de ani, popoarele migratoare veneau să prade, să fure tot ceea ce nu le aparţinea, să incendieze şi să distrugă ogoarele, viile, casele, satele, cetăţile, oraşele, să tortureze şi să omoare bărbaţii, copiii, bătrânii (în cel mai bun caz, să-i ia în sclavie), să violeze şi/sau să ia în sclavie femeile. Năvălitorii erau sălbatici, criminali, lipsiţi de respect, nemiloşi, plini de resentimente faţă de comunităţile, cetăţile, civilizaţiile care aveau mult mai multe realizări. Cine citeşte lunga istorie a năvălirilor nu va vedea nimic altceva decât un şir nesfârşit de crime individuale, genocide, crime împotriva umanităţii, crime de război. Adesea, după invazii erau mai multe victime decât după catastrofe naturale ori molime. Cu furie şi ură, năvălitorii distrugeau templele, palatele, cărţile, bibliotecile, picturile, statuile, monumentele, pământurile cultivate.

[...]

Cea mai mare supraputere a lumii moderne de după Primul Război Mondial, Statele Unite ale Americii, este prin excelenţă o naţiune de imigranţi, care s-a mândrit mereu cu originile sale genealogice ramificate, cu maxima sa diversitate şi capacitate de sinteză. A venit însă şi epoca Trump, în care un preşedinte american vrea să ridice un zid pentru oprirea migranţilor de la sud de Rio Grande. Zidul lui Trump (care deocamdată rămâne un proiect) este comparat cu Marele Zid Chinezesc, menit să oprească năvălirea mai întâi a hunilor, iar mai apoi a mongolilor, dar care nu a putut salva în ultimă instanţă căderea imperiului chinez.

În Lumea Veche, după prăbuşirea imperiilor coloniale şi emanciparea naţiunilor colonizate, sensurile migraţiei s-au diversificat, iar metropolele au redevenit puncte de atracţie. După cel de-al Doilea Război Mondial, mai multe state europene occidentale au avut parte de „miracole” economice, la care migratorii au contribuit substanţial, iar ulterior au devenit beneficiari. Migraţia de tip economic a căpătat amploare. Ospitalitatea faţă de nou-veniţi sau respingerea lor au creat capitole de istorie din a căror analiză pot fi învăţate multe lecţii.

Pe termen scurt sau lung, relaţiile cu noii migratori depind de modul în care este respectat contractul social. Testul suprem al relaţiilor dintre gazde şi nou-veniţi este loialitatea faţă de noul cămin, faţă de regulile, valorile şi principiile care garantează convieţuirea paşnică, toleranţa (religioasă, politică, culturală), respectul reciproc între indivizi şi comunităţi. Altminteri, barbarii nu îşi depăşesc condiţia, extremismul explodează, iar războiul nu se termină niciodată.

În ultima sută de ani s-a manifestat fenomenul recăderii în barbarie a statelor considerate civilizate. Montesquieu scria că ar exista un ciclu prin care popoarele se civilizează, îşi extind regatele sau imperiile, apoi se înmoaie, după care recad în barbarie. Dar lucrurile sunt mai complicate. Nu toate popoarele recad în barbarie. Iar fenomenul nu este ciclic. Este conjunctural. Cazul Rusiei (cu Gulagul) şi al Germaniei (cu Holocaustul şi celelalte crime împotriva umanităţii) stau mărturie.

Regimurile totalitare nu au fost fenomene ciclice. Nu au fost predestinate să ajungă într-o asemenea degradare. Şi nici nu au ajuns în degradare din cauza unor necesităţi cauzale, a unor determinisme economice sau politice. Regimurile totalitare au fost profund conjuncturale. Tocmai de aceea sunt atât de greu de explicat. Unei societăţi precum cea americană îi este imposibil să ajungă comunistă. Sau nazistă. Chiar dacă are germeni din fiecare (vezi Ku Klux Klan şi Communist Party of the United States of America – Partidul Comunist din SUA). Dar nu îi este imposibil să recadă în barbarie.

Spre deosebire de liberul-arbitru, unde alegerea între bine şi rău se face în deplină cunoştinţă de cauză de către un individ, barbaria este un fenomen social circumstanţial, care caracterizează triburile şi naţiunile indiferent dacă acestea sunt migratoare ori nonmigratoare.” (Copyright: Editura Polirom)

Dan Pavel,  (foto: dreapta) filosof, scriitor, ziarist, consultant politic, membru al Uniunii Scriitorilor, fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei Revoluţionarilor Fără Privilegii. Profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti. La Editura Polirom a mai publicat: Cine, ce şi de ce? Interviuri despre politică şi alte tabuuri (1998), Leviathanul bizantin (1998), „Nu putem reuşi decît împreună” (2003, în colaborare cu Iulia Huiu), Democraţia bine temperată (2010), Grajdurile lui Augias. Rituri de purificare în posttotalitarism (2017).