Cărţi

articolul anterior articolul urmator

FRAGMENT „Relaţii eşuate. Să nu te încurci niciodată cu un bărbat însurat” de Aurora Liiceanu

6
11 Jan 2021 14:20:08
Autor: Otilia Andrei

„Adevărul” prezintă, în premieră, un fragment din volumul „Relaţii eşuate. Să nu te încurci niciodată cu un bărbat însurat”, apărut de curând la Editura Polirom, în seria de autor Aurora Liiceanu. Cartea este disponibilă şi în format digital.

Eleni şi Tina provin din medii foarte diferite, însă au multe în comun: amîndouă sînt grecoaice, amîndouă urmează medicina în România, apoi se repatriază. Amîndouă sînt prietenele Aurorei Liiceanu şi amîndouă încep la un moment dat relaţii cu bărbaţi căsătoriţi. Dacă Eleni se desparte de iubitul ei însurat – fără să-şi poată depăşi în plan personal condiţia socială originară şi alegîndu-şi mereu parteneri cu un statut modest –, Tina rămîne ani la rînd alături de al ei. Poveştile celor două femei sînt completate de o alta al cărei protagonist este un bărbat: Charles Lindbergh, celebrul pilot american idolatrizat de toată lumea în timpul vieţii sale, despre care după decenii s-a aflat că, în paralel cu familia oficială din Statele Unite, a avut trei familii neoficiale în Germania. Analizînd dinamica tuturor acestor relaţii şi a altora, Aurora Liiceanu încearcă să înţeleagă ce anume îi determină pe unii să se angajeze în legături care implică duplicitate şi compromis şi ce consecinţe pot avea asemenea legături asupra psihicului şi a vieţii noastre.

„Nu aş dori să se creadă că relaţiile eşuate sînt o nenorocire, că trebuie să te fereşti să trăieşti asemenea experienţe. Avem, în cursul vieţii, întîmplări rele, experienţe rele, trădări, adesea chiar din partea unor oameni apropiaţi nouă, calomnii, dezamăgiri, accidente nefericite, minciuni, intrigi, înşelări, invidii. Toate acestea formează un tezaur al răului care are un mare impact asupra vieţii noastre. Nu putem uita ce ni s‑a întîmplat ca experienţă negativă. Are vreun rol acest tezaur al răului? Da, spun psihologii, ne face să ne ferim de răul cu care ne‑am putea confrunta, deci are şi o latură pozitivă. Nelăsîndu‑ne să uităm ceea ce ne‑a provocat nefericire, suferinţă, ne avertizează să evităm în viitor ceva ce este rău pentru noi. Ne face să fim mai prudenţi, mai conştienţi de adversităţile vieţii şi ne dă o lecţie de supravieţuire.”

-FRAGMENT-

„Convenţiile aduc confort, dar sunt însoţite de compromisuri şi minciuni. Bărbatul duplicitar îşi înşală soţia spunând minciuni sau altfel, minţind prin omisiune. Când nu vrea să spună adevărul, mult mai confortabilă este minciuna sau omiterea adevărului.

Bărbatul Tinei nu i-a spus niciodată mamei lui că mai are un copil. Asta este o minciună prin omisiune. Ca atare, mama lui nu a ştiut niciodată că are o nepoată. Şi nici nepoata nu şi-a cunoscut bunica.

Dar minciunile sunt acceptate de complici. Eleni a acceptat ca Dimitris să-şi mintă soţia spunându-i că merge la un congres, când de fapt era cu ea într-o excursie erotică, sexuală. Minciunile unui bărbat duplicitar sunt acceptate de femeile complice. Oare nu este complicat, stresant, poate chiar obositor să ştii ce ai spus, să ţii minte ce ai spus, lucruri care nu sunt adevărate, pentru a câştiga un fel de libertate, de independenţă? Nu e oare greu să scorneşti motive pentru a ieşi din casă, pentru a te depărta de convenţiile cuplului construit tradiţional?

Relaţia Tinei cu acest bărbat căsătorit a început sub auspiciile verdictului dat şi dorit de ea, ca el să divorţeze de soţia lui. Dar nu s-a întâmplat aşa. După aproape zece ani, relaţia s-a încheiat, deşi nu definitiv, cum am văzut, cu marea ei dezamăgire. Căci ce este dezamăgirea? Este moartea iluziei în care ea a crezut, este înşelarea încrederii sau speranţei.

i dea de înţeles că divorţul era imposibil.

În lumea relaţiilor intime, se fac promisiuni la început sau promisiunile bazate pe speranţe sunt nerostite. Nu ştiu dacă Dimitris i-a promis lui Eleni că se va despărţi de soţia lui, că va ieşi din relaţia conjugală. Dar scrisoarea pe care am primit-o de la el, în care mă asigura că peste douăzeci de ani va fi în continuare împreună cu Eleni, m-a pus pe gânduri. Părea că soţia dispărea din viaţa lui sau că accepta, la fel ca soţia bărbatului Tinei, să ducă o viaţă dublă.

Sigur însă că, dacă au promis ceva, atât Dimitris, cât şi bărbatul Tinei au promis mai mult decât puteau face. Oare au fost conştienţi că fac promisiuni deşarte, zadarnice? Sau, poate, realitatea nu le-a dezvăluit imposibilitatea îndeplinirii unor atari promisiuni? Ce este sigur e că şi Eleni, şi Tina aveau nevoie de promisiuni, aveau speranţe şi trăgeau nădejde că ele se vor realiza.

Timpul însă a trecut, iar în psihologia relaţiei duplicitare se spune că dacă nu se petrece o schimbare într-un interval scurt sau nu prea lung, duplicitatea trăită devine o obişnuinţă pe care fiecare dintre cei doi o acceptă. Duplicitatea devine o stare constantă, resimţită de cei care o trăiesc în interioritatea lor. Desigur, cu o asimetrie a satisfacţiei.

Cunoscutul scriitor Saul Bellow susţinea că, atunci când cerem un sfat, de obicei căutăm un complice. Tina nu cere sfaturi, îşi descrie starea în momentul în care discut cu ea, dar sigur este ceva adevărat în afirmaţia lui Bellow. Nu cere sfaturi, dar doreşte, lasă impresia că vrea să se asigure sau să fie asigurată că ceea ce gândeşte ea e bine, că direcţia minţii şi a deciziilor ei este bună. Vrea să-i fii complice.” (Copyright: Editura Polirom)

Sursa foto: Marian Iliescu

, doctor în psihologie, a lucrat în cercetare şi a predat psihologie la diferite universităţi din Bucureşti, dar şi la UQAM (Canada) sau EHESS (Franţa). În prezent este cercetător senior la Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române.

De aceeaşi autoare, la Editura Polirom au mai apărut: Rănile memoriei. Nucşoara şi rezistenţa din munţi (2003, 2012), Prin perdea (2009, 2012), Rendez-vous cu lumea (2010, 2012), Patru femei, patru poveşti (2010, 2011), La taifas (2010, 2012, 2016, 2018), Viaţa nu-i croită după calapod (2011, 2019), Cuvinte încrucişate (2012, 2017), Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminităţii (2013, 2019), Legături de sînge. Povestea Ioanei (2013), Soacre şi nurori. La cine este cheia? (2014, 2018), Valurile, smintelile, păcatele. Psihologiile românilor (2015), Nici alb, nici negru. Radiografia unui sat românesc (1948-1998) (2015), Dragostea cea veche îţi şopteşte la ureche. Primele iubiri (2015, 2016, 2019), Ea şi El. Biografia unei relaţii (2016, 2020), Madlena (2017), Putere şi sînge. O aventură indiană (2018), Tînăra cu părul alb. Misterul Nabokov (2019), Aşteptarea Penelopei (2019), Fără. Despre iubire, suferinţă şi pierdere (2020) şi Sindromul Greta Garbo. Despre celebritate şi anonimat (2020).

6 Comentarii

Camelian Propinatiu
11.01.2021, 15:06:11

Există prejudecata că printre cei neînsuraţi se găsesc tot mai puţini oameni serioşi.

+1 (1 vot)
un motan intransigent
11.01.2021, 18:08:03

Nimic nu se-ncurca daca se procedeaza cu tact si cu discretie. Retzeta optima trebuie sa contina sex mai mult si sentimentalism mai putin. Amanteria nu e constructiva. E doar egoism in masura in care poti sa consumi doar ce si cat se poate. Reciproc.

-4 (6 voturi)
un motan intransigent
11.01.2021, 18:20:42

Erata: "refeciorizare"... Hihihihi...

-4 (6 voturi)
kitty kat
12.01.2021, 00:29:13

Mai bine singur decat så stai intr-o cåsnicie nefericitå.

un motan intransigent
12.01.2021, 12:46:10

#kitty kat, Fii linistit, divortul a fost inventat de foarte multa vreme. Infidelitatea nu inseamna, numaidecat, ca mariajul e nefericit. Infidelitatea vine si din curiozitate, din plictiseala, din perversitate, etc. Trebuie mers pe logica secretului. Secretul e un ligou de aur. Cat il tii bine, il ai. Vrei aventura? vrei amant/amanta? Fa-o pe sest, sa nu afle nici D-na. Aurora Liiceanu, nici altcineva mai mult ori mai putin interesat. Grija mare, satisfactie indelungata...

Modifică Setările