FRAGMENT Romanul „8“, de Tudor Ganea, o inventariere a păcatelor disfuncţionalei familii Mocoiu

Scriitorul Tudor Ganea

Luni, 24 iunie, de la ora 19.00, va fi lansat „8”, cel mai recent roman al lui Tudor Ganea. Evenimentul va avea loc la librăria Humanitas Cişmigiu, unde vor vorbi autorul, Adina Diniţoiu, Radu Paraschivescu şi Nona Rapotan. „Adevărul” prezintă, în premieră, un fragment din romanul lui Ganea, apărut la editura Polirom.

Ce se întâmplă cînd într-un sat din vecinătatea Bucureştiului un pădurar organizează orgii în dricul bisericii, un interlop sîngeros deschide un salon de masaj erotic şi un copil hermafrodit atrage în jurul lui roiuri de lăcuste? Cum devine un preot de ţară un as al resuscitării? Poate un copil crescut printre găinile şi gunoaiele din bătătură, urît şi timid, să devină un mare afacerist, cu mult succes la femei? Cum poţi omorî zeci de oameni şi tot ce se alege de ei să fie un cîmp cultivat cu tutun? Ce legătură există între deschiderea unei fabrici elveţiene pe un islaz şi creşterea apetitului sexual al angajatelor de acolo? Răspunsurile la întrebările de mai sus le puteţi găsi în „8”, roman ce inventariază păcatele disfuncţionalei familii Mocoiu şi care se sprijină pe o alegorie biblică scrisă într-un registru realist-noir.

-FRAGMENT-

„Strabismul şi asimetria feţei lui Miţă îi generaseră – pe lângă poreclele jignitoare primite în copilărie – şi o adevărată centură de castitate ce‑i protejă virginitatea până spre finele studiilor la Facultatea de Arhitectură. Faţa sa asimetrică şi privirea saşie îl făcuseră pe Gelu să se strâmbe a dezgust când îl văzuse în scutece, abia născut, orăcăind lângă soţia sa lăuză:

— Ăoileu, ce urâţel îi! nu‑şi putuse Gelu stăpâni grimasa pe care o făcea când lua câte o lingură de Clorocalcin.

Primul născut al Tanţei dădu dovadă, în ciuda aspectului său de copil neterminat, de o sănătate de fier şi de o poftă de viaţă ce inflamă mameloanele mamei sale până la sânge. Băiatul supse până la patru ani, înroşind sfârcurile Tanţei şi aducându‑le acea duritate gumoasă pe care amanţii ei o puneau pe seama performanţelor lor sexuale, oferindu‑le falsa iluzie că nevasta lui Gelu se excită peste măsură când o vizitau.

Miţă crescu în curtea Mocoilor, printre aceleaşi fiare şi sutele de găini a căror gălăgie asurzitoare îi făcea pe toţi ai casei să urle unul la altul. Piuitul şi cotcodăcelile păsărilor constituiră cauza unei răguşeli ce afectă corzile vocale ale tuturor celor din curte. Mai puţin pe ale lui Vasilică. La fel ca fratele său mai mic, Miţă nu scoase niciun sunet până la vârsta de patru ani. Oprirea lactaţiei Tanţei păru să‑i declanşeze băiatului vorbitul. Ceea ce toţi ai casei remarcaseră din start erau corectitudinea gramaticală şi buna acordare a subiectului cu predicatul făcută de băiat, performanţă lexicală de care Mocoii erau străini.

 La grădiniţă, Miţă o minună pe educatoare cu inteligenţa sa peste medie. Pe lângă uşurinţa de care dădu dovadă în învăţarea alfabetului şi a socotitului, copilul reuşi să uimească personalul didactic în momentele în care se juca cu setul de cuburi de construcţie pentru copii. Singura-i meteahnă era că voia toate piesele pentru el, strângându‑şi‑le ca un castor în jurul lui. Castelele ridicate de Miţă erau de o complexitate uimitoare pentru un copil de vârsta lui. Într‑una din zile, când Tanţa întârzie să‑l ia de la grădiniţă, femeia de serviciu nu‑şi putu stăpâni un ţipăt de uimire când îl găsi pe băiat în mijlocul sălii de clasă, cu toate cutiile seturilor de cuburi deschise şi cu macheta bisericii din Gruiu reprodusă identic la o scară ce‑i depăşea înălţimea lui Miţă.

În şcoala generală, când Miţă devenise deja premiantul clasei, Gelu luase de ceafă căţelul adus de băiat în curte şi‑l aruncase în şanţul din faţa casei, peste gard, motivându‑şi gestul ca venind în apărarea averii sale împănate:

— Spărie găinili, tată! Şi nici n‑are coteţ, explicaţie ce trezise în Miţă instinctul său de meşter, sub imboldul căruia construi a doua zi un coteţ pe care‑l acoperi cu o placă de OSB putred.

La vederea lui, Gelu, care tocmai o năucise pe Tanţa cu un croşeu şi ieşise în curte să se răcorească, luase un topor şi ciopârţise micul adăpost, într‑un recital de furie turbată. Scândurile săriseră pretutindeni, iar Gelu îşi dăduse seama că înăuntru fusese instalat căţeluşulabia când observase sânge pe lama toporului. Dându‑şi seama de crima comisă, Gelu se înmuiase, văzând şi privirea buimacă cu care Miţă urmărise acel măcel. Bărbatul dăduse drumul la coada toporului şi‑l întrebase:

— Păi, de ce, tăticule? De ce l‑ai băgat înăuntru?” (Copyright: Editura Polirom)

Tudor Ganea (n. 1983, Bucureşti) este arhitect. A debutat în 2016 cu romanul Cazemata (Polirom), pentru care a primit premiul „Tînărul prozator al anului 2016”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, premiul pentru debut al revistei Observator cultural, premiul „Nepotu’ lui Thoreau” (debut) şi a fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor (debut). Este prezent în antologia European First Novel Festival (Budapesta, 2017). În 2017 i-a apărut cel de-al doilea roman, Miere (Polirom), distins cu premiul „Tînărul prozator al anului 2017”, iar în 2018 a publicat cel de-al treilea roman, Porci (Polirom). Fragmente din romanele sale au fost traduse în limbile maghiară, turcă, italiană, franceză, spaniolă şi engleză.