FRAGMENT „Scrisori către Luciliu“, tratatul de morală al lui Seneca, publicat la Humanitas

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Editura Humanitas a publicat recent volumul „Seneca. Scrisori către Luciliu”, în traducerea lui Gheorghe Guţu. Introducerea îi aparţine lui Dionisie Pîrvuloiu. „Adevărul” prezintă, în premieră, un fragment din carte.

„Pe bună dreptate s‑a spus că Seneca este cel mai modern scriitor latin. Cele 124 de scrisori către prietenul său Luciliu, guvernatorul Siciliei, alcătuiesc un tratat de morală pentru uzul posterităţii. Deschizând această carte scrisă acum două mii de ani, nu putem ocoli întrebarea dacă posteritatea ne mai cuprinde şi pe noi. La ce bun să mai citim nişte epistole cu temă morală? Ce ne mai poate învăţa astăzi filozoful care a fost profesorul tânărului Nero, ba chiar a guvernat Imperiul în vremea lui? […]

Cititorul de azi poate găsi în aceste epistole de acum două mii de ani un prototip superior al cărţilor de dezvoltare personală. Stoicii au fost printre primii care au alcătuit asemenea reţete de viaţă, pentru eliberarea de angoasă şi grijă, căutând să confere motivaţie şi sens atât activităţii umane, cât şi împrejurărilor neaşteptate ale vieţii. Cum să avem mai multă încredere în forţele proprii? Cine suntem? Care e secretul vieţuirii în armonie? Alături de alţi autori stoici, Seneca a devenit o mină de aur pentru cărţile motivaţionale şi de dezvoltare personală din zilele noastre.“ - Dionisie Pîrvuloiu

-FRAGMENT-

„Viaţa noastră este legată de a tuturor. Nu poate fi fericit cineva care se uită numai la dânsul și care aduce toate lucrurile spre interesul lui: trebuie să trăiești pentru altul, dacă vrei să trăiești pentru tine. Această comunitate, respectată cu grijă și sfinţenie, care ne unește pe toţi unii cu alţii și creează un drept comun întregii omeniri, contribuie foarte mult la întărirea acelei comunităţi mai strânse dintre prieteni, despre care vorbeam. Căci cine se simte în multe privinţe legat de oameni, de-un prieten este legat întru totul.

Aceasta, o, Luciliu, dragul meu prieten, aș prefera să mi se arate de către gânditorii ăștia subtili – datoriile mele faţă de un prieten, și faţă de toţi oamenii – decât în ce sensuri se înţelege cuvântul „prieten“ și cât de numeroase sunt înţelesurile cuvântului „om“.

Iată, înţeleptul și nebunul apucă aici pe căi deosebite. De partea cui mă dau? În ce parte-mi poruncești să merg? Pentru unul orice om este un prieten, pentru celălalt prieten nu înseamnă și om; unul își face un prieten, celălalt se face el prieten cuiva. Asta înseamnă să sucești cuvintele și să împarţi silabele.

                                                                        *

De ce ne amăgim? Răul de care suferim nu-i în afara, ci înăuntrul nostru, în măruntaiele noastre chiar. Tocmai fiindcă nu știm că suntem bolnavi, de aceea ne însănătoșim atât de greu. Dacă am începe să ne îngrijim, cât timp ne-ar trebui ca să scăpăm de răul atâtor boli? Dar acum noi nici măcar doctorul nu-l chemăm, care-ar avea mai puţin de lucru, cât boala-i la început. Sufletele tinere și neștiutoare ascultă de cel ce le-arată drumul cel drept. Nu este un om care să revină mai greu la calea naturii decât cel care fuge de dânsa. Nouă însă ne e rușine să-nvăţăm a fi înţelepţi. Dar, pe Hercule, dacă ne e rușine să căutăm o călăuză, nu e nici o speranţă că binele acesta atât de mare s-ar putea revărsa asupra noas- tră printr-o întâmplare: trebuie să ne ostenim. Și, la drept vorbind, osteneala nu e atât de mare, dacă vom începe, așa cum spuneam, să ne modelăm și să ne îndreptăm sufletul mai înainte ca răutatea să se învârtoșeze. Dar nici în faţa răutăţii învârtoșate nu mă dau bătut, căci nu există boală sufletească pe care munca statornică și continuă, precum și o îngrijire atentă să n-o înfrângă.

Imagine indisponibilă

                                                                        *

La om, care este lucrul cel mai bun? Raţiunea. Printr-însa el este superior celorlalte vieţuitoare, printr-însa vine îndată după zei. Așadar, raţiunea desăvârșită este binele propriu omului; celelalte însușiri îi sunt comune cu animalele și cu plantele. Este puternic? Dar și leii sunt. Este frumos? Dar și păunii sunt. Este iute? Dar și caii sunt. Nu mai spun că în aceste însușiri toţi îl depășesc. Dar nu mă interesează ce însușire are el în cel mai înalt grad, ci care e însușirea proprie lui. Are trup? Dar îl au și copacii. Are un impuls și o mișcare voluntară? O au și fiarele, o au și viermii. Are glas? Cu cât nu-i mai puternic cel al câinilor, mai ascuţit cel al vulturilor, mai profund cel al taurilor, mai dulce și mai mlădios cel al privighetorii!

Ce este propriu omului? Raţiunea. Această raţiune, dreaptă și desăvârșită, face întreaga fericire a omului. Prin urmare, dacă orice lucru este demn de laudă, atunci când își desăvârșește calitatea proprie și ajunge până la limita impusă de natura sa, și dacă însușirea proprie omului este raţiunea, el este demn de laudă și atinge limita impusă lui de către natură dacă-și desăvârșește raţiunea. (Copyright: Editura Humanitas)

Lucius Annaeus Seneca (sau Seneca cel Tânăr), om de stat, filozof şi scriitor latin, s-a născut în anul 4 î.Cr. la Corduba (azi Córdoba), în provincial romană Hispania. În pofida unei sănătăţi precare urcă destul de repede în ierarhia politică a unei Rome marcate de regimuri tiranice şi represive. Câştigă şi faimă literară, scriind tragedii şi tratate cu caracter filozofic, literar şi ştiinţific. Este, pe rând, condamnat la moarte de Caligula, apoi de Claudius, exilat opt ani în insula Corsica, apoi numit pretor şi preceptor al tânărului împărat Nero. Timp de alţi opt ani Seneca va fi adevăratul conducător al Imperiului Roman – o perioadă de pace şi prosperitate.

Treptat, relaţiile sale cu Nero se răcesc, iar acuzaţiile şi calomniile se înmulţesc, acestea insistând pe contrastul dintre imensa bogăţie a lui Seneca şi nobilele precepte stoice pe care le promova. În anul 65, în urma descoperirii unui complot împotriva lui Nero, în care ar fi fost implicat şi Seneca, filozoful este obligat să se sinucidă. Dintre operele sale cele mai importante amintim: De brevitate vitae (Despre scurtimea vieţii), De providentia (Despre providenţă), Quaestiones naturales (Problemele naturii), De vita beata (Despre viaţa fericită), De ira (Despre mânie), tragedii ca Fenicienele, Hercule furios, Troienele, Medeea, pamfletul Apokolokyntosis divi Claudii (Prefacerea în dovleac a împăratului Claudius).

 

 

 

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite