Le-am mestecat cu grijă să nu-mi torn în poală lungi blesteme

Şi cu pipeta le-am separat unul de altul,

Apoi le-am purtat printre pagini fierbinţi de dorinţe

Şi printre reci amăgiri şi neputinţe.

Am zâmbit apoi dulce si mov

Către stele boeme.

Îmi spusesem cândva ca voi ajunge la ele.

Aşa că am luat pixul să le spun că îmi caut albastrul şi curând mă cunun.

Să-mi fie înalţi părinţi 

Şi mai curând să se coboare ele dintre sfinţi.

Am mai amestecat deunăzi ceva plăcere roşie şi violacee,

O lacrimă amară cum e mierea 

Când prea mult dulce îţi acaparează cavitatea bucală

Şi parcă-ţi vine să o scuipi, s-o dai nervos afară.

Am decis că e portocalie,

Căci te mângâie şi te arde în egală măsură

Ca soarele vara când îl uiţi peste tine ore multe şi pline.

Şi te-aduce în starea sa dai viaţă din nefertila întristare,

S-o torni pe hârtie,

S-o rosteşti în alb,

Să-ţi faci din cărbune galben smarald.