George Banu lansează "Cortina sau fisura lumii"

George Banu lansează în cadrul FNT volumul "Cortina sau fisura lumii"  FOTO: Eduard Enea

Criticul George Banu lansează marţi, 28 octombrie, volumul "Cortina sau fisura lumii". Evenimentul va fi precedat de o conferinţă pe tema "Nopţile picturii, nopţile teatrului", de la ora 11, la Teatrul Naţional, Sala Mică.

Dublu eveniment "marca" George Banu în cea de-a cincea zi a Festivalului Naţional de Teatru: o conferinţă şi o lansare de carte vor avea loc mâine, marţi, 28 octombrie.

La Teatrul Naţional "I.L. Caragiale", Sala Mică, de la ora 11 va avea loc conferinţa pe tema "Nopţile picturii, nopţile teatrului", cu participarea pianistei Ioana Lupaşcu şi a actorului Ion Caramitru.

De la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, reputatul teatrolog va lansa volumul "Cortina sau fisura lumii". Printre invitaţii evenimentului se numără: Adam Biro, Marina Constantinescu şi Lidia Bodea, directorul general Humanitas, dar şi Eliza Păun, care va susţine o lectură publică.

„Această carte s-a născut dintr-o pasiune, şi asta fără a fi filozof şi fără a-i fi consacrat viaţa: cortina ca metaforă a fisurii lumii. Ea sparge unitatea şi lasă să se vadă tot atât pe cât camuflează. Ea împarte fiinţele în actori şi spectatori, nu contează că sunt ipotetici, plasaţi în faţa unui tablou sau direct identificabili într-o sală. Cortina protejează secretul şi întreţine speranţa într-o dezvăluire mereu posibilă…“ – George Banu.

Printr-un florilegiu de exemple – în care capodoperele şi operele uitate stau alături, în care extrase literare şi scene de teatru îşi răspund –, eseul lui George Banu exaltă frumuseţea cortinei, iar dintre pliurile ei scoate la iveală secretele.

George Banu meditează pe tema cortinei din perspectiva marii metafore theatrum mundi.

În pictură, ca şi în teatru, cortina sparge unitatea. Ea lasă să se vadă tot atât pe cât camuflează. Împarte fiinţele în actori şi spectatori, protejează secretul şi întreţine aşteptarea unei dezvăluiri mereu posibile. 

Cortina are o morfologie, iar aceasta se precizează atât prin numeroasele ei utilizări – cortina/draperie de apariţie, de prestigiu, de intimitate, de finitudine –, cât şi prin sistemele de fixare şi multiplele variabile: de greutate, de opacitate, de orientare.

Sub denumirea generică de „cortină" se reunesc aici dispozitive de separaţie şi deschidere care, în română, dispun de denumiri distincte: perdea, tapiserie... dar funcţia lor e mereu aceeaşi. Ele marchează „fisuri" posibile, uverturi şi închideri, „cortine" reluate la infinit.

GEORGE BANU, reputat teatrolog, a publicat lucrări consacrate activităţii teatrale din secolul XX şi figurilor ei reprezentative: Brook, Kantor, Strehler, Vitez, Grüber. Printre cele mai cunoscute titluri ale sale se numără Mémoires du théâtre (1987)/ Teatrul memoriei (1993), Peter Brook. De Timon d'Athènes à Hamlet (1991)/ Peter Brook. Spre teatrul formelor simple (2005), Ultimul sfert de secol teatral (2003), Dincolo de rol sau Actorul nesupus (2008). Recent a apărut o sinteză a gândirii teatrale europene: Reformele teatrului în secolul reînnoirii (2011). El este de asemenea autorul unui „jurnal de spectator",Notre théâtre. La Cerisaie (1999)/ Livada de vişini, teatrul nostru (2000), şi al antologiei comentate de texte shakespeariene despre teatru, Shakespeare, le Monde est une scène (2009)/ Shakespeare, lumea-i un teatru (2010).

George Banu a consacrat lucrarea Le Rouge et or (1989)/ Roşu şi aur (1993) mitologiei sălilor în care s-a născut şi impus teatrul Occidentului, iar în La Scène surveillée (2006)/ Scena supravegheată (2007) a examinat marile momente ale „supravegherii" din istoria teatrului. În Trilogia îndepărtării (2010), el reuneşte Odihna, Noaptea şi Uitarea/L'Oubli (2002), Le Repos (2009).

A colaborat cu regizorii Radu Penciulescu, Mihai Măniuţiu, Gavriil Pinte pentru spectacole-eseu care au cunoscut un ecou favorabil în peisajul teatral românesc.

George Banu a semnat o trilogie plasată la întâlnirea dintre teatru şi pictură: Le Rideau ou la fêlure du monde (1997)/ Cortina sau fisura lumii (Humanitas, 2012), L'Homme de dos (2000)/ Spatele omului (2008) şi Nocturnes (2005). Editat de Flammarion şi Rizzoli, volumul dedicat cortinei a fost salutat de ziarele Le Monde, Libération, Le Figaro, Corriere della Sera pentru ineditul motivului abordat, originalitatea iconografiei şi rafinamentul stilului adoptat.