„Grazia“ unui scriitor înecat în mare. Mircea Ţuglea avea „harul unui mare pedagog“

Colegii de breaslă povestesc cât de preocupat era scriitorul Mircea Ţuglea, care a murit înecat, sâmbătă, pe plaja Modern din Constanţa, de ultimul său roman, „Grazia“. A scris la acest manuscris până în ultima sa zi, povestesc soţia şi colegii de breaslă.

Mircea Tuglea va fi înmormântat  luni, 21 august, de la ora 13.00, la Cimitirul Municipal din Constanţa (Str. Baba Novac, nr. 194). Corpul scriitorului a fost depus în capela cimitirului, unde duminică seară va avea loc un priveghi. 

Scriitorul Mircea Ţuglea a murit înecat sâmbătă, pe plaja Modern din Constanţa. Valurile mării erau destul de agitate, fapt ce i-a determinat pe salvamari să arboreze steagul galben, semn că pot să înoate doar persoanele care sunt antrenate în acest sens. Martorii susţin că Mircea Ţuglea, care a înotat, sâmbătă, dincolo de geamanduri, a dat disperat din mâini. Salvamarii au intervenit, dar a fost prea târziu:  scriitorul înghiţise apă şi nu mai avea suflare. Conform medicilor Serviciului Judeţean de Ambulanţă Constanţa, bărbatul de 43 de ani a fost găsit la sosirea echipajelor de intervenţie în stop cardio-respirator. Timp de 45 de minute i s-au aplicat manevre de resuscitare, la final persoana fiind declarată decedată.

Gabriel Culea, şeful salvamarilor din Mamaia şi Constanţa, a declarat pentru „Adevărul“ : „Salvamarul era în dreptul zonei unde înota bărbatul. L-a fluierat deoarece ajunsese la geamandură, el a început să gesticuleze, semn că cere ajutor. Salvamarul a intrat în apă, apoi a mai venit un salvamar. Curentul l-a tras în larg dincolo de geamandură. Când au ajuns la el deja plutea, i-au pus tubul de salvare şi au început operaţiunea de scoatere la mal. Cei doi salvamari, ajutaţi de doi turişti, l-au scos la mal. Între timp au ajuns şi colegii noştri de la primul ajutor şi s-au apucat de manevre de resuscitare“.

A scris până în ultima zi

Silviu Dancu, prietenul scriitorului, care a fost cu el pe plajă, a postat pe o reţea socială un mesaj prin care explică ce s-a întâmplat în acele momente. „Toată ziua, cât am stat, nimeni nu a trecut de geamanduri. Era şi inutil, de altfel, valurile erau suficient de mari cât să te distrezi şi să simţi că eşti în apă, până la brâu sau la piept. În plus, Mircea mai intrase azi în apă şi a ieşit fără probleme. Iar dacă Mircea s-ar fi dus de nebun în larg, ar fi fost imediat remarcat de salvamari (ar fi fost singurul!)“.

Şi soţia scriitorului, Camelia Adriana Ţuglea (foto dreapta) a postat un mesaj pe Facebook în care descrie ce a făcut Mircea Ţuglea cu câteva ore înainte de tragicul accident. „În ultima zi a vieţii lui pe pământ a scris, e ceea ce i-a plăcut cel mai mult. I-a trimis redactorei de la Polirom, editura la care îi va apărea romanul «Grazia», varianta finală, «fără modificări consistente, doar cu corectarea unor repetiţii deranjante», şi-a actualizat cu atenţie prezentarea de autor de la începutul cărţii, coperta era gata de ieri, contractul semnat de acum câteva săptămâni“.

La rândul său, scriitorul  Lucian Dan Teodorovici a povestit cât de preocupat era Mircea Ţuglea de ultimul său manuscris: „În primăvară, când ne-am întânit în Iaşi, am vorbit despre posibilitatea publicării cărţii sale la Polirom. ≤Grazia≥. Apoi, a trimis cartea. A aşteptat cu emoţie răspunsul. De-atunci, a scris şi a rescris, febril, pasaje. Şi ştiu că emoţiile îi erau şi mai mari acum, căci se apropia apariţia. Alaltăieri, a trimis la editură ultimele corecturi. Ultimele. Urma, de-acum, doar bucuria. Însă, din nefericire, de ieri Mircea Tuglea nu mai stă în niciun fel de aşteptare. Dumnezeu să-l odihnească. Mă obsedează, de aseară, de când am aflat, ideea că vara asta au dispărut doi oameni de care tocmai mă apropiasem mult: Radu Niciporuc a coborât de pe mare pentru a muri pe pământ, Mircea Ţuglea a urcat de pe pământ pentru a muri pe mare“, a subliniat Lucian Dan Teodorovici.

Expert în Celan

Colegii de breaslă, scriitorii şi critici literari, deplâng moartea lui Mircea Ţuglea,  expert al limbajului poetic celanian şi unul din cei mai importanţi specialişti în opera lui Paul Celan din România. Moartea sa i-a consternat pe colegii de breaslă, care îndureraţi şi-au manifestat regretul şi au postat mesaje de condoleanţe.

Scriitorul Tudor Ganea a povestit, într-un mesaj, pe Facebook.

„În iarna lui 99, Mircea Tuglea ( pe atunci proful meu de română ) mi-a dat un bobârnac şi mi-a schimbat traiectoria, aşa cum se joacă astronauţii cu obiectele în gravitate zero. Mi-a dat o direcţie străină de profilul “mate-fizică” la care mă înhămasem, oferindu-mi bonus "o viaţă paralelo-secretă", de om-amfibie, în care am reuşit să respir pe sub apă. De cum a intrat pe uşa clasei noastre şi-a dat seama scurt cum stă treaba: miroasea a viitori ingineri, economişti, medici, arhitecţi şi marinari. Se strâmba din nas când se auzea de literatură. Aşa că a dat la pace şi a găsit super-metodă: punea o absenţă la patru absenţe. Clasa se golea. Rămâneam doar câţiva: ăştia cărora ne găsise punctul slab sub carapace. Cu înţepătura de scorpion tirbuşonată adânc în creierele noastre de puberi, îşi ţinea orele de literatură mai ceva ca Robin Williams în “Dead Poet’s Society”.

Avea harul ăsta de pedagog, de mare pedagog! Ştiu că în următorii ani după ce terminasem liceul, a reuşit să închege acolo o echipă redacţională (la revista liceului) formată îndeosebi din fete, care rivaliza la acea oră cu orice redacţie de publicaţie culturală din Constanţa (şi nu numai!). A fost un om de o generozitate copleşitoare.

Pe mine m-a îndemnat să scriu, mi-a înscris (pe şest) o povestire la un concurs de proză, mi-a făcut recomandări de lectură şi mi-a împrumutat cărţi. Pentru mine, Mircea Ţuglea va rămâne tot timpul Dihania Literară la sânul căreia am supt la momentul potrivit. Am mai spus-o în nenumărate rânduri: din cauza lui m-am apucat de scris. Am avut mare noroc să dau de el. Nu ştiu câti puşti de azi mai au norocul unei asemenea Mari Întâlniri. Tot Mircea a fost singurul care mi-a citit cap-coadă ambele micro-romane înainte să le trimit editurii. Aveam o încredere oarbă în feedbackul lui. Era tobă de literatură. S-a dus un poet, critic si proaspăt-prozator. Şi-mi pare atât de rău! Drum bun, Mircea! Drum bun pe aripile păsării Rok!“

Avea doi copii

Bogdan Creţu a punctat: „Acum aflu ca a murit Mircea Tuglea! Mi se pare absurd!

Un om pe care il stiu de prin 98-'99. Nu uit o noapte de acum 17-18 ani, in care am discutat aprins despre nu mai stiu ce carte, lângă un foc de tabara, in muntii Hăşmaş, pana ce Mircea, confiscat de subiect, si-a dat seama ca avea piciorul in jar si i se topise talpa bocancului. 

Ne-am citit, cel putin eu pe el, cu interes. Ne-am tot revazut de atunci, verile, in Constanta. Am inotat de cateva ori impreuna, discutand ca pe vremuri langa focul din munti; copiii mei se imprietenisera cu Stefan & Luca ai lui. Dumnezeu sa te odihneasca, Mircea! Si sa aiba grija de cei mici si de Cami!“

„Criticul Mircea Ţuglea, colegul nostru, nu mai e. A murit înecat azi, în mare, lîngă plaja Modern din Constanţa. Sînt îngrozit şi consternat. Dumnezeu să-l odihnească în pace...“, a scris, pe pagina sa de Facebook, criticul Paul Cernat.
„O veste incredibilă: a murit scriitorul Mircea Ţuglea, la 43 de ani, înecat în Marea Neagră. Ne cunoşteam de vreo 15 ani, iar anul trecut ne-am întâlnit la Neptun, când am făcut planuri şi schimb de cărţi. Mi-e greu să accept moartea lui, cum mi-e greu să accept moartea oricărui om cu care sunt prieten ori pe care îl ştiu. Dumnezeu să îl aibă în pază!“, aşa şi-a exprimat regretul poetul Robert Şerban.

„A murit Mircea Tuglea. Ne-am văzut ultima oară în mai, când mi-a prezentat cartea la Constanţa. Plănuiam o lectură publică în doi, pe la sfârşitul lui septembrie, la malul mării. Marea a fost împotrivă: ni l-a luat. Dumnezeu a fost astăzi nedrept. Poate va fi mai drept cu posteritatea lui Mircea. Dormi în linişte şi nelinişteşte-ne, prietene!“, a scris Viorel Ilişoi.

„Poetul Mircea Tuglea a murit ieri, la doar 43 de ani, înecat în mare. Teribilă veste, teribilă întâmplare. Ne-am intersectat de câteva ori în această viaţă. Mircea a fost un uriaş prietenos, care părea că ştie mai mult decât spune. Odihneşte-te în pace, Mircea! Un gând bun către familie şi prietenii lui apropiaţi!“,  a postat  scriitorul Iulian Tănase.

Criticul Marin Mincu scria despre opera sa, în 2003: “Dincolo de conştientizarea post-textualistă a actului poetic, Mircea Ţuglea este cu adevărat şi un continuator al tradiţiei pontice ovidiene; prin intermediul Proeziei pătrunzi într-un topos consacrat, vibrând patetic şi vital, acela al Tomisului”. ”Dificultatea temei asumate de către Mircea Ţuglea derivă şi din faptul că, prin tradiţie, asimilarea lui Paul Celan suprarealismului tardiv postbelic românesc este de dată relativ recentă: prima ediţie, din 1983, a antologiei deja citate a lui Marin Mincu nu îl include pe Celan, acesta fiind adăugat abia la a doua ediţie, din 1999, ceea ce duce, dincolo de nuanţa restitutivă foarte oportună a gestului, şi la sugestia unui anexionism cultural corectiv, bazat pe notorietate”, scria Ştefan Borbély, în  Revista „Apostrof“ din  2008

Redactor-şef al revistei Tomis

Mircea Ţuglea era poet, publicist şi critic literar român, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Bucureşti Poezie) şi redactor-şef al revistei Tomis. Era membru fondator al Cenaclului de Marţi şi al Asociaţiei Arte & Litere ASALT din Constanţa. A fost bursier Herder la Universitatea din Viena (1996-1998), unde a studiat literatura comparată şi germanistică. Era doctor în litere la Universitatea din Bucureşti (2007).
S-a născut la 14 aprilie 1974 în Tecuci. După absolvirea Liceului „G. Călinescu“ din Constanţa (1992), urmează cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii „Ovidius“ din acelaşi oraş, absolvită in 1996. Şi-a început activitatea literară în cadrul facultăţii la „Cenaclul de marţi“, coordonat de criticul şi profesorul Marin Mincu. Debutează publicistic cu poeme în revista „Păi“ a liceului „G. Călinescu“ (la care era redactor). Debutul editorial are loc cu volumul Proezia (Ed. Pontica, 1996). Colaborează la revistele: „Convorbiri literare“, „Poesis“, „Vatra“, „Paradigma“, „Contemporanul. Ideea europeană“, „Viaţa Românească“, „Tomis“. A fost fondatorul mai multor cenacluri literare, dintre care le amintim pe cele mai importante: Cenaclul de Marţi şi Pătratul literar. A fost profesor de limba şi literatura română la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa (1998-2006).