Cărţi

articolul urmator

Inima lui Eminescu bate la Freiburg

3
12 Jan 2015 18:09:20
Mihaela Toader
Biblioteca Română din Freiburg este una dintre aşezămintele cele mai vechi ale exilului românesc FOTO Courtesy Photo (din interiorul biblotecii)
Biblioteca Română din Freiburg este una dintre aşezămintele cele mai vechi ale exilului românesc FOTO Courtesy Photo (din interiorul biblotecii)

Mulţi îşi fac chip cioplit din Eminescu sau se aruncă ca epigonii la picioarele sale. Unii vorbesc cu nonşalanţă despre poetul naţional, producând zgomot patriotic, având la baza cel mult poezii de gimnaziu. Eminescu, exclus din bibliotecile lor convenţionale, mentale, transformat în statuie, supravieţuieşte şi astăzi.


Fie că vorbim de jurnalişti educaţi care îl admiră în mod sincer şi meritoriu, fie că vorbim de bunici cu puţine clase care îşi mai amintesc cu blândeţe şi căldură de „Somnoroase păsărele” sau de profesori care încă mai descoperă ceva din conservatorismul original eminescian, prea puţini ştiu despre inima lui Eminescu care, încă, bate la Biblioteca Română din Freiburg. Puţini ştiu povestea exilului său în spaţiul german la Freiburg. Povestea Bibliotecii Române din Freiburg este o poveste a înălţimilor ce nu au cunoscut frică de abis şi o mărturisire a exilului românesc postbelic care îşi reface universul cultural de acasă. Amprenta trecutului a devenit astăzi o călăuză pentru spiritul românesc şi pentru continuitatea culturii române dincolo de graniţele convenţionale ale României.

Fondatorii acestei instituţii au dorit ca Biblioteca „să nu rămână o simplă bibliotecă de împrumut, ci să reprezinte o bază materială a unui însemnat for de spiritualitate şi cultură românească”[1]. Biblioteca Română din Freiburg a desfăşurat, de la începutul înfiinţării sale, o activitate complexă reliefată prin colecţionarea de cărţi româneşti şi străine, albume de artă, fotografii sau reproduceri fotografice, mărci poştale româneşti, discuri cu muzică populară românească sau străină, lucrări literare şi studii inedite sau extrase din lucrări româneşti originale, conferinţe şi texte integrale fotocopiate ş.a.

Personalitati precum Mircea Eliade, Emil Cioran, C.V.Gheorghiu, George Racoveanu, Aron Cotruş, Vintilă Horia, Vasile Posteucă, N.I.Herescu, Alexandru Busuioceanu, Emil Turdeanu, Pamfil Şeicaru ca şi reeditări ale lui Mihai Eminescu, Alecu Russo, I.L.Caragiale, Vasile Alecsandrescu, Alexandru Xenopol, figurează printre autorii ale căror cărţi puteau fi procurate prin intermediul Bibliotecii.

Dintre personalităţile înalte ce se regăsesc pe rafturile bibliotecii întâlnim un personaj a cărui autoritate umană şi morală îl recomandă în egală  măsură cu valoarea sa intelectuală creatoare. Mihai Eminescu, un cunoscut filogerman, rămâne peste veacuri un model uman şi intelectual pentru orice societate românească care încearcă să-şi definească chipul.

Astfel, Biblioteca Română din Freiburg îşi inaugurează „activitatea editorială publicând 28 de poezii selectate din opera lui Mihai Eminescu, începând cu Doina şi terminând cu Rugăciune”[2], poezii care erau interzise la vremea respectivă în România. În colecţia bibliotecii s-a aflat, de la început, manuscrisul  poeziei „Criticilor Mei” păstrat şi astăzi ca o mărturie vie a tuturor românilor din exil şi diaspora[3]

Mircea Eliade a afirmat în prefaţa dedicată primei ediţiei de pribegie „Poeziile lui Eminescu”, editată de Biblioteca Română din Freiburg, că volumul „este un model suprem al voinţei, stăruinţei şi continuităţii româneşti în exil”[4].  Această primă „ediţie de pribegie Mihai Eminescu” a apărut în 500 de exemplare[5].

Dacă ar trai, probabil, Mihai Eminescu ne-ar spune din nou că Ţinta noastră a fost totdeauna conservarea elementului naţional şi ocrotirea acestui element contra concurenţei excesive şi a propriei lui neprevederi" (Timpul, 6 decembrie 1881) şi ne-ar reaminti nouă românilor că:

                                         ”Viitorul şi trecutul

                                          Sunt a filei două fete,

                                          Vede-n capăt inceputul

                                          Cine ştie să le-nveţe”   Mihai Eminescu

 


[1] R. APOSTOL, Biblioteca şi Institutul Român de Cercetări din Freiburg (Istoric), în „Buletinul Bibliotecii Române”, Vol. (IX) – Serie nouă – 1975/1976, Freiburg (Germania) – 1976,  p. 595.

[2] Ibidem, p. 593.

[3] Manuscrisul Criticilor Mei a fost publicat în „Buletinul Bibliotecii Române – Studii şi documente româneşti”, Vol. III, 1955/1956, Freiburg i. Br. Germania, pp. 246-248.

[4] R. Apostol, Op .cit. p. 665.

[5] Ibidem, p. 594. 

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

3 Comentarii

STEFAN MATEI
13.01.2015, 07:27:13

eu cred ca eminescu trebuie redescoperit in toata complexitatea sa cum bine zici dta el este cunoscut numai din acele scrieri de gimnaziu,eminescu a fost mult mai mult de atat,este greu de abordat acest subiect eminescu,mie mi-a placur ff mult ce sa scris in acest articol

Mihaela Toader
13.01.2015, 10:42:09

Va multumesc mult, domnule Stefan Matei. Am sa revin cu un articol care va sublinia ceeea ce ati afirmat dvs ca Eminescu trebuie descoperit in complexitatea sa. Mai bine spus cum a fost redescoperit in exil de catre romani.

+1 (1 vot)
STEFAN MATEI
13.01.2015, 18:03:49

mihaela si te rog sa ma scuzi daca ma adresez cam personal dar cred ca faci un mare bine iubitorilor de eminescu,lumea nu il intelege in totalitate,trebuie sa descoperim mereu cate ceva despre aceste genii romanesti,multumesc

+1 (1 vot)
Modifică Setările