Inteligenţa socială este şi abilitatea de a trăi în armonie cu ceilalţi

O carte bilingvă, tipărită la Constanţa, se dovedeşte a fi, pe timpul pandemiei, o invitaţie la ceea ce coautorul român numeşte un "experiment reacţional", aici fiind vorba despre volumul sugestiv intitulat "Inteligenţa socială / Social intelligence", în paginile căruia perspectiva oferită celor interesaţi de subiect este aceea psihologică. Iar opţiunea autorilor - un român şi un american - pentru o expunere punctuală asigură o lectură rapidă.

Tomul este util celor care vor să perceapă lumea de azi şi prin ocheanul propus de doi psihologi, de pe două continente diferite. Astfel, Filaret Sîntion este doctor în psihologie, conferenţiar universitar, în prezent cadru didactic asociat la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, din cadrul Universităţii "Ovidius", din Constanţa. Este comandor, de marină, acum în retragere, fapt ce i-a permis să efectueze stagii de documentare şi schimburi de experienţă în străinătate, atenţia sa fiind focalizată pe programele de formare în arealul leadership-ului militar, în state membre ale NATO, precum Franţa, Grecia, Italia, Spania, SUA şi Turcia. 

Într-un asemenea context am avut ocazia - creată de Forţele Navale Române - să fiu alături de Filaret Sîntion, timp de o lună de zile, într-un periplu pe şapte mări efectuat cu distrugătorul de atunci, fregata de azi "Mărăşeşti", când am avut parte de un noian de trăiri aparte, alături de teleastul Benone Neagoe şi istoricul Marian Moşneagu, precum o furtună de gradul şapte, rău de mare, constatarea instalării unei stări de nervozitate, anticipată ştiinţific de distinsul profesor, la unii membri ai echipajului, după două săptămâni de izolare practică pe mare, traseul de atunci pornind din portul Constanţa şi având drept ţintă finală portul La Spezia, din Italia. 

Filaret Sîntion - un personaj electrizant în lumea celor obişnuiţi să îşi servească ţara pe mare - a fost cadru didactic şi cercetător la Academia Navală "Mircea cel Bătrân", din Constanţa, unde a avut o contribuţie esenţială la conturarea psihologiei navale, ca urmare a studiilor şi cercetărilor efectuate, în acest sens, la bordul navelor militare şi comerciale. A publicat numeroase cărţi axate pe psihologia celor ce activează pe navele româneşti şi a fondat revista "The Black Sea" Journal of Psychology. 

Coautorul american al tomului "Inteligenţa socială/Social intelligence" este Michael Stevens, profesor emerit de psihologie la Universitatea de Stat din Illinois, care a contribuit la dezvoltarea unei cooperări ştiinţifice între Şcoala Profesională de Psihologie din Chicago şi Universitatea "Ovidius" din Constanţa. Dr. Stevens a fost preşedintele Diviziei Internaţionale de Psihologie din cadrul Asociaţiei Psihologice Americane şi co-editor al publicaţiei acesteia - "International Perspectives in Psychology." A primit premiul Diviziei, respectiv cel pentru Psihologie Internaţională Remarcabilă. Are peste 150 de studii publicate şi este psiholog clinician autorizat în practica privată. Este solicitat şi la efectuarea de evaluări de securitate pentru centralele nucleare. 

La apariţia cărţii au mai contribuit, în calitate de consultanţi ştiinţifici, profesorul universitar dr. Mircea Marica, profesorul universitar dr. Rodica Enache şi conferenţiarul universitar dr. Nicolae Martin. 

Primele trei capitole ale acestui demers româno-american sunt dedicate: 1. modelelor şi teoriilor privind inteligenţa socială; 2.identităţii, structurii şi măsurării inteligenţei sociale; 3. nivelurilor şi formelor de manifestare ale inteligenţei sociale. Ultimul capitol este editat numai în limba engleză fiind axat pe un deziderat - o psihologie inteligentă din punct de vedere cultural. De altfel, primele trei capitole sunt scrise de Filaret Sîntion, iar ultimul de Michael Stevens. 

Filaret Sîntion semnalează, în prefaţa volumului "Inteligenţa socială/Social intelligence", că un psiholog britanic afirma că "trebuie doar să pui la îndoială conceptul de IQ/Intelligence Quotient, pentru a deveni faimos şi popular, indiferent de cât de lipsit de sens este atacul şi cât de slabe sunt dovezile care îţi sprijină eforturile". 

Sigur că autorii menţionaţi mai sus nu şi-au propus să pună la îndoială IQ - considerat în cartea lor o expresie a inteligenţei generale -, ci au optat să găsească câteva răspunsuri la problemele ridicate de psihologia generală şi cea socială, în ultimii ani. Atrag, pe cei interesaţi, întrebări iniţiale, precum: "* inteligenţele particulare sau specifice sunt realităţi psihologice distincte sau se referă doar la aplicarea inteligenţei generale/IG unor conţinuturi/realităţi diferite? * există o inteligenţă socială/IS? *dacă IG şi inteligenţele particulare sunt realităţi distincte, cum le putem măsura adecvat?". Onestă este precizarea din prefaţă, conform căreia "lucrarea este elaborată pentru posibili beneficiari cât mai diversificaţi ca formaţie/ocupaţie, deci nu numai pentru psihologi."

Ei bine, dacă inteligenţa socială este şi abilitatea de a trăi în armonie cu ceilalţi, restricţiile din vremea pandemiei au generat şi opusul primului enunţ, respectiv lipsa de disponibilitate a unei persoane de a se mai înţelege cu ceilalţi, experienţele interpersonale anterioare fiind parţial anihilate de interdicţiile de a comunica ca în vremea inexistenţiei coronavirusului, ceea ce a condus la diminuarea drastică a posibilităţii de adaptare, cu ajutorul gândirii, la problemele generate de "inamicul public numărul 1."

Viaţa ultimelor luni a scos în evidenţă şi diminuarea abilităţilor unor terţi, respectiv trecători oficiali, de a judeca/evalua sentimentele, stările şi motivaţiilor celorlalţi scoţând practic, în arena publică, nu uşurinţa, ci dificultatea unor V.I.P.-uri de a se înţelege cu alţi trăitori aflaţi prin preajma lor.

Profesorul Filaret Sîntion susţine că "atât în evaluarea experţilor, cât şi în cele ale oamenilor obişnuiţi a apărut un factor pe care unii cercetători l-au numit competenţă socială şi care rezidă în următoarele componente principale: 1. acceptarea altora aşa cum sunt ei; 2. admiterea greşelilor celorlalţi (toleranţa interpersonală); 3. manifestarea interesului pentru ceilalţi; 4.timp dedicat interacţiunilor; 5. conştiinţa civică." Enunţ limpede.

Numai că în vremea pandemiei pe meleaguri mioritice a apărut neacceptarea altora aşa cum au dorit să se manifeste ei - a se vedea divergenţele dintre biserica ortodoxă şi "teutoni" din arealul structurilor de impunere a restricţiilor evident copiate, la indigo, din alte state, aflate în mijlocul comunităţii europene -, intoleranţa faţă de erorile unor cetăţeni, manifestarea dezinteresului pentru soarta altora, timp tot mai limitat pentru interacţiuni şi o diminuare vizibilă, în absenţa unei comunicări moderne, a conştiinţei civice.

Filaret Sîntion mai afirmă că în cunoaşterea comună "este importantă şi dimensiunea morală a inteligenţei sociale/IS: nu manipulare în beneficiul propriu, ci acţiune în beneficiul tuturor actorilor sociali, de unde şi dimensiunea prosocială a IS."

Dar viaţa bate filmul! De pildă, într-o scrisoare adresată preşedintelui Republicii Franceze, publicată, pe 27 ianuarie 2021, la ora 11:14, pe prima sa pagină electronică, de către "Les Echos" - întâiul ziar financiar francez cotidian, fondat în 1908, de fraţii Robert şi Émile Servan-Schreiber - junele Victor Evase, student la drept, deplânge sacrificiul celor sub 30 de ani, pe altarul măsurilor anti-covid:

"Domnule Preşedinte, doriţi să reuniţi societatea, dar o împărţiţi. O împărţiţi pentru că aţi făcut alegerea de a salva vieţile unor oameni şi de a sacrifica vieţile altora. Da, sacrificiu, cuvântul este puternic. Sacrificiu, pentru că îi faceţi pe cei din generaţiile tinere să plătească o datorie insuportabilă. Sacrificiu, deoarece cu măsurile de astăzi tinerii studenţi se află în primejdie şi, pentru unii, într-o astfel de depresie, încât aleg să se sinucidă. Fapt dovedit de creşterea semnificativă (+ 20%) a vânzărilor de antidepresive, în timpul celui de-al doilea ciclu de restricţii. Sacrificiu, deoarece covidul fiind singura prioritate, alte patologii nu sunt detectate. Şi persoanele care şi-ar fi putut vindeca cancerul, pentru că a fost depistat devreme, nu vor avea această ocazie. În cele din urmă, sacrificiu pentru că viaţa se joacă astăzi, în momentul prezent. Dar nu în 1, 2 sau 3 ani, când virusul ar fi putut fi învins. Viaţa este preţioasă şi se trăieşte pe deplin astăzi. Pentru un tânăr, a locui închis între 4 pereţi, fără a avea posibilitatea de a-şi vedea prietenii, de a-şi găsi sufletul pereche, de a explora lumea, nu înseamnă să trăieşti. Domnule preşedinte, alegeţi viaţa, deschideţi baruri, restaurante, staţiuni de schi, muzee, cinematografe, teatre etc. Să trăim, cu riscul de covid, dar să trăim. În fiecare zi riscăm să murim în timp ce traversăm strada, fumăm o ţigară sau ne angajăm în anumite activităţi sportive. Acest risc face parte din viaţă şi îl acceptăm."

Altfel spus: C'est la vie, / Un petit de jeu,/ Un peu d'amour,/ Et puis fini.

Atent la contribuţia înaintaşilor autohtoni de valoare, Filaret Sintion remarcă şi "Modelul lui Popa (1935): Inteligenţa Socială este inteligenţa generală aplicată la situaţii sociale." 

Cine este Grigore Popa (1910-1994)? Născut la Podeni, în judeţul Cluj, Grigore Popa a fost antropolog, poet, filosof, publicist, traducător şi psiholog. Absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj, bursier al Şcolii Române din Paris, doctor în filosofie (1939), el a activat ca profesor de liceu şi apoi la Universitatea din Sibiu. În 1945 este dat afară din învăţământ şi trimis la închisoare, din motive politice, de câteva ori, între 1945 şi 1964. Apoi a activat iniţial ca psiholog la Regionala de Căi Ferate din Cluj, la Centrul de Reumatologie şi apoi în calitate de cercetător la Institutul de Medicină şi Farmacie din Bucureşti. A colaborat la o serie de publicaţii centrale şi a publicat o serie de cărţi de interes general, precum "Jurnal metafizic", Bucureşti, 1998.

Interesantă este aprecierea lui Grigore Popa, conform căruia există trei tipuri de conducători: intelectual (care îşi găseşte expresia supremă în idei şi invenţii); social (care se manifestă prin acţiune); executiv (care se exprimă prin procedură). 

Conducătorul ideal? Apare atunci când - susţine Popa - cele trei forme ale conducerii se armonizează într-o singură personalitate. Dar, cum scria Iuvenal sau Iuvenalis - Decimus Iunius Iuvenalis - poetul latin ce a scris Satirele, aşa ceva pare a fi o... rara avis.

Savuroasă este şi una din observaţiile profesorului Filaret Sîntion: "...Evident, statutul psihologiei, ca ştiinţă în România, după 1990 permite abordarea unor subiecte fără interdicţii şi condiţionări social-politice, inclusiv pe cele legate de marii lideri..."

Aşa cum remarca şi Michael Stevens, în finalul volumului bilingv, "o educaţie psihologică contextualizată poate extinde orizonturile intelectuale şi cele generate de noi experienţe, ale studenţilor la psihologie expunându-i la condiţii şi forţe necunoscute, pe care s-ar putea să nu le considere relevante pentru funcţionarea umană."

În cele din urmă, cartea "Inteligenţa socială/Social intelligence" rămâne o subtilă invitaţie la autoanaliză, în vremuri când tentaţia zilnică este să îi judecăm drastic, pe alţii, ca la finalul unui maraton în care alergătorii au senzaţia că nu mai văd linia de sosire...