John T Miller, un poet al neuitării

Ştiaţi ca actorul Bud Spencer, simpaticul comisar Piedone, a scris o carte de aforisme filosofice? Nici el nu ştia acest lucru. Este o invenţie a lui Ioan T Morar, care a publicat o parte din ele în presa literară din perioada comunistă, scrise de el însuşi.

Un fake news impecabil construit. Unul dintr-o serie uluitoare, povestite în cartea Fake news în Epoca de Aur. O carte care pare sa fie inventată, dar este reală.

Ioan T Morar a mai inventat o carte a secretarului lui Julio Iglesias, cu scrisori de la admiratoarele sale. S-au bucurat de un asemenea succes, ca a scris şi o a doua serie. Practic o colecţie de mici telenovele.

A mai inventat poeţi din lumea întreagă, de toate vârstele şi culorile. Dar a scris şi poezii false de Brecht sau Neruda.

O farsa teribilă a fost un grup de poezii atribuite lui Cassius Clay, proaspăt devenit Muhammad Ali. Acestea au beneficiat de o cronica elogioasă din partea lui Tomozei şi au fost preluate de presa sportivă.

Cum de a reuşit sa facă asta, timp de foarte multi ani? Speculând lipsa de informaţie din epocă, dar şi având grijă sa folosească mesaje imposibil de refuzat de către cenzură. Adăugând elemente foarte plauzibile, de exemplu interviuri care anunţau apariţia volumelor false, din care “traducea”. Câteodată sub nume false sau de împrumut. Fals traducător al unor opere false. Şi graţie unui talent literar extraordinar, care îi permitea să intre în pielea personajelor sale, transformate în creatori.

Cel mai simpatic poet inventat este americanul John T Miller. Nu a observat nimeni traducerea numelui său.

Rezistenţa prin umor pe care a practicat-o scriitorul, cu ajutorul câtorva prieteni, nu are pretenţia dizidenţei. Deşi a fost periculoasă. A fost o formă personală de salvare, care a funcţionat. Atât. Este o modestie reconfortantă şi onestă în tonul autorului.

Acest volum are şi o valoare terapeutică. Găsim în paginile sale mizeria morală a celor care îşi turnau prietenii şi colegii. Mereu contra unor avantaje. Mitul “toţi colaboram, nu aveai ce face” este impecabil deconstruit.

De asemenea, o alta gogomănie a nostalgicilor, celebrele construcţii făcute de Ceauşescu personal, cum ar fi fost Metroul. În carte găsim suferinţa din spatele propagandei, care cu timpul se uită, din păcate. Volumul acesta este, în primul rând, un aide-mémoire, un document extraordinar al unei Epoci de Aur fals, spoit pe arama topită din sufletele oamenilor care şi-au apărat libertatea. Şi bătută în monede calpe de cei care s-au vândut fără nici o remuşcare. Şi care după Revoluţie şi-au văzut nestingheriţi de treburi, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Cartea domnului Morar este o recomandare de lectura pentru cei care au trăit Epoca de Aur. Un document al neuitării. Dar şi pentru cei tineri, care ştiu prea puţin despre acea perioadă şi sunt asaltaţi de un nou comunism, care este surprinzător de seducător în rândurile lor.

În plus, cartea este o lectura foarte plăcută. John T Miller scrie alert si agreabil, parca ii eşti alături în toate aceste aventuri. Citiţi, o sa va placă. Reiterez că volumul este real.

(cronică apărută pe 7 iulie 2020 în Marginalia)