Cărţi

articolul anterior

La revedere, domnule Ancelin Roseti

7
22 Jun 2022 13:56:05
Ciprian Apetrei

Am aflat noaptea trecută despre dispariţia fizică a lui Ancelin Roseti. Nepotrivit moment. Lucra la o ultimă carte, pe care o şlefuise timp de 16 ani. Am vorbit despre editarea ei, sper ca familia să aibă acest manuscris şi el să apară cât mai repede.

Cred că aşa se onorează cu adevărat memoria vie a unui poet. Sper să apară, în sfârşit, un volum de Opere complete, pe deplin meritat. Şi atunci nu va fi un sfârşit.

Ancelin a fost o voce rară a cetăţii, care nu a căutat gloria. A fost iubit de oameni ca el, care iubeau cuvintele, şi ignorat de cei care le foloseau ca să "se ajungă". S-a ferit cât a putut de asta şi bine a făcut. Dar a fost şi neiertător cu falsele vedete culturale.

Şi-a plătit libertatea şi şi-a câştigat demnitatea, lucruri rare şi preţioase.

Era şi un excelent publicist, rubrica sa de aici, din Adevărul, este un reper de claritate morală şi de analiză socială. Treceţi pe acolo, aveţi ce să aflaţi.

Pentru mine a fost un reper neaşteptat. Îmi aprecia textele politice şi pe cele literare. M-a încurajat să scriu poezie, daca eram mai harnic astăzi aveam un volum publicat, care să îi fie dedicat. Îl voi termina singur, ca dovada că lecţiile sale au fost rodnice.

Nu am apucat să îl întâlnesc niciodată fizic. Vorbisem de multe ori despre asta, poate că am fi reuşit anul acesta, pe malul Dunării. Trăia foarte retras, ştia că nu se mai poate baza pe corpul fizic. Trecea uşor uşor în spirit, să fim bucuroşi pentru tot ceea ce ne-a lăsat.

Ancelin este nemuritor. Nu îl plângeţi, citiţi-l.

SĂ POŢI UITA MĂSLINUL

1.

Strig panteonul –
toţi zeii sunt prezenţi. Putem începe:
Desculţ merg spre fericire şi-n urma mea rămân urme de lup – între mângâiere
şi sugrumare se mişcă aceeaşi mână...
Simt stelele în cerul gurii. O colonie de păianjeni calcă meticulos dimineţile
noastre sângerânde.
Să poţi uita măslinul. Uită-l!...
În grădini lăuntrice înfloresc florile trădării – bucuria de a fugi de lângă tine.

 2.

Strig panteonul –
toţi zeii sunt prezenţi. Începem:
Prăbuşiţi-vă îndărătul inimilor voastre, în curând veţi vedea un rege plângându[1]şi coroana rămasă mică, un ucigaş îngrozit de chipu-i, în numele batjocurii, un miel
spânzurat de zorii omenirii.
Râsul e interzis! Ne apropiem de ziua în care puteţi simţi gustul întunericului.
Mâncătoarea de spurcăciuni e paznicul hranei noastre...
Să poţi uita măslinul. Uită-l!...
Pregătiţi biletele de călătorie!, nu puteţi merge ilegal spre eternitate.

3.

Strig panteonul –
nici un zeu nu lipseşte. Ezitare...
Tăcere – o carte de bronz netipărită încă.
Afară se aud Onorurile şi Vulgaritatea hohotind.
Heralzii frământă nisipul şi mumiile scufundate în beznă.
Un ritm de migraţii. Un măcelar înnebunit de spaimă.
Bătăi din aripi.
Nu poţi muri singur...! –
Un fluviu tulbure cu maluri de cristal se perindă pe sub ochii noştri.

4.

Matur şi liber, vine poetul,
lumea pentru a-i da ascultare.
Nu se mai strigă panteonul Ż
zeii sunt liberi.
În trecerea-i vibrantă ne face cunoscut drumul de la om la înger: “Nemişcat
parfum amar, încremenită văpaie ce te avânţi în visul meu ca o revanşă, bijuterie mi-ai
fost şi trandafir şi piele dezgolită..., pasăre plângând suferinţa şi nesuferinţa, de oţel sunt
rănile tale care nu se închid niciodată...”
Prin vene îmi curge înserarea...
Luaţi-mi talpa iadului de pe gât!

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

7 Comentarii

Călugărul
22.06.2022, 15:38:23

Nu știu, tăticule, dar io?, io sunt mai de modă veche. Nu le prea am cu „versurile” sau poeziile „abstracte”, așa cum nu le am – în general – cu muzica, pictura, dansul, în general, cu toate muzele de factură abstractă. Abstractul, după puțina-mi minte, e o „făcătură” care clarifică situația artei, în general: nu mai avem idei, bă, fraierilor de consumatori, așa că?, vă oferim… abstractul. O nouă modalitate de expresie și de expresionare, o nouă variantă, o nouă dimensiune, un nou univers, un nou orizont. Pe dracu! Abstractul e doar o păcăleală. În abstract nu găsești expresie artistică, decît dacă te preface. Abstractul e pentru docți și semidocți, luați la pachet. Domnul Ciprian, professor și… jurnalist!?, publică niște versuri de-ale lui Ancelin. OK, nice and dandy. Dumnezeu să-l ierte; pe Ancelin! Știu că domn profesor n-o să dea curs invitației și cererii mele, dar tare aș fi dorit să-l aud, sau să-i citesc explicațiile versurilor lui Ancelin. M-am săturat de versuri abstracte, cu trimiteri la rebusuri, anagrame, criptograme, instagrame, să stai și să analizezi niște cuvinte, ca să le descoperi sensurile, sau?, „ce mama dracu a vrut ăsta să zică, bă?” Par eGZample, io nu-nțeleg versurile astea: Strig panteonul – toţi zeii sunt prezenţi. Putem începe: Desculţ merg spre fericire şi-n urma mea rămân urme de lup – între mângâiere şi sugrumare se mişcă aceeaşi mână... Simt stelele în cerul gurii. O colonie de păianjeni calcă meticulos dimineţile noastre sângerânde. Să poţi uita măslinul. Uită-l!... În grădini lăuntrice înfloresc florile trădării – bucuria de a fugi de lângă tine. „ Strig panteonul – / toţi zeii sunt prezenţi. Putem începe:” OK, pînă aici, putem spune că am înțeles ce și cum. Dar apoi, vine chestia asta absolut halucinantă pentru mine: „Desculţ merg spre fericire şi-n urma mea rămân urme de lup – între mângâiere / şi sugrumare se mişcă aceeaşi mână...” Lup, mîngîiere, sugrumare, mînă! Bă, e clar că avem de-a face aici cu o ghicitoare, sau cu o … instagramă, ceva, da? Tare mult aș dori ca domn professor – cum zicea că-l cheamă? – aaa, da, Apetrei (frumos nume), să ne explice așa, ca de la catedră la profan, ce-a vrut să zică nenea ăsta italian, acileașa! Nu știu de ce, dar dacă aș vedea o carte dintr-asta pe stand, și aș frunzări-o, așa, în treacăt, și aș citi bazaconiile astea, aș arunca-o cît colo. Rămân la „dulcele meu classic”, vorba lui Nichita, adică la „vechituri” de genul: Și anotimpuri, vânt de miazănoapte sau vânt de sud de m-ar căuta, pe-o treaptă m-ar găsi în preajma ta. Și călători, iscoade de departe, și patrie, morminte, bolovani, dacă de mine toate-ar întreba, m-ar dibui prin vânt în preajma ta. Bă, pe-astea le-nțeleg, să mă ierte Dumnezeu, dar pe Roseti ăsta, mmmm, aștept o traducere de la domn Profesor. Bineînțeles că nu va coborî mnealui din dimensiunea aiaaa, atît de superioară, în care trăiește din creații mai presus de mințile p.u.limii lui Oprescu!

-2 (6 voturi)
un motan intransigent
22.06.2022, 16:10:44

Calugare, incearca si "Catzelus cu parul cretz". E o "poiezie" misto, zau!

+5 (7 voturi)
Utilizator Adevărul
22.06.2022, 19:47:45

Comentariu considerat abuziv.

Warne Shane
22.06.2022, 15:47:32

Of, Doamne. Inca un om bun!

+5 (5 voturi)
Vanatorul/dc
23.06.2022, 08:33:43

Ancelin Roseti despre Epoca de Aur a regimului penelistului Iohannis: ”Bunele intentii, gândul onest au devenit obraznicii de netolerat. Nu-i chip sa pui pe tapet sminteala societatii, ifosele sale, umorile ei verzi, ca imediat, fara drept de apel, vei deveni dusmanul acesteia, veriga slaba, piaza rea, oaia neagra, nebunul numai bun de mângâiat insistent cu pietre - o inepuizabila resursa paradigmatica menita sa-i vindece viitorimii harul iesirii din rând, sa-i dezvolte mult râvnitul simt al coniventei.” M-ar interesa ce parere are despre asta liberalul cu carnet de partid Ciprian Apetrei..! PS. Regret sincer moartea lui Ancelin Roseti. Il citeam mereu si chiar imi notam frazele in care era..”deosebit”. Odihneasca-se-n pace..!

-19 (27 voturi)

Vezi toate comentariile (7)

Modifică Setările