Lyon – ploaie, cozi şi autografe

N-ar trebui să fie greu de scris despre un festival de cărţi poliţiste, fie el numit pe franţuzeşte Quais du Polar. Un festival de nişă, într-un oraş comercial, pe o vreme aproape câinoasă. Teoretic n-ar fi prea multe de scris. Şi totuşi...

Quais du Polar este cel mai mare festival de... Mystery & thriller din Europa. Britanicii ar zice că al lor – CrimeFest-ul din Bristol – e cel mai mare.  Dar oricum fie locul 1 sau 2, cele trei zile de week-end de la Lyon, pe final de martie şi început de aprilie n-au fost o... păcăleală. Ba dimpotrivă!

Câteva cifre

Conform dosarului de presă, festivalul de anul trecut a avut 80.000 de vizitatori care au cumpărat peste 30.000 de volume, au participat 130 de autori din 23 de ţări şi peste 350 de profesionişti ai industriei de carte: agenţi literari, editori şi librari. 40 de edituri din Franţa şi din restul lumii au fost reprezentate la cel mai înalt nivel... Ajunge?

Aşteptând ora de deschidere, la coadă în ploaie

Ploaie şi cozi

Ei bine în cea de-a doua zi a festivalului  când ploaia îşi cam făcea de cap, am ajuns pe treptele Palatului Bursei din Lyon, acolo unde la parter, în marele hol, se desfăşurau ostilităţile, pe la 9 şi 10 minute. Dar accesul publicului era permis doar de la ora 10. Şi totuşi am constat plin de uimire că la intrare deja se formase o coadă uriaşă de fani-cumpărători bine protejaţi de o mulţime de umbrele.  Nedumerit am întrebat un tânăr care-şi butona liniştit telefonul de ce era nevoie să vină atât de devreme dacă se deschide la 10. Mi-a râs în nas şi mi-a răspuns superior – Dacă nu intru printre primii nu apuc să stau la toate cozile pentru autografe! Apoi a zâmbit complice: Şi am multe autografe de cerut! Fără comentarii.

Autorii

În 2017, numărul autorilor – cei 100 şi ceva – m-a impresionat mai puţin decât criteriul geografic al alegerii lor. Direcţia a fost clară: EST. Cu doi autori români invitaţi: Eugen Ovidiu Chirovici şi Bogdan Tedorescu, un foarte bine vândut polonez Zygmunt Miloszewski, un estonian care scrie mistere medievale, o sârboaică, un ucrainean, ba chiar şi germanii (tot la est de Franţa! J) Oliver Bottini şi Sebastian Fitzek, organizatorii au lăsat să se înţeleagă că noul punct cardinal al Polar-ului va fi Estul.

Donna Leon şi Bogdan Teodorescu oferind autografe

Pentru publicul român au existat mai multe nume cunoscute: americanca Donna Leon (apărută în româneşte la Polirom, apoi Trei, dar fără un succes răsunător) a dat autografe fără încetare timp de trei zile, iar coada n-a fost nici o clipă mai mică de 50-60 de persoane, autorul israelian Dror Mishani (publicat la noi de Trei) a avut şi el zile grele pentru că are mai multe volume publicate în Franţa, britanicul Philip Kerr (Trilogia Berlin Noir, publicată de Polirom) care e din nou pe val cu popularul său detectiv berlinez, a semnat munţi de cărţi.

N-ar trebui să uităm însă de valul ce vine dinspre Atlantic – cei trei islandezi... magnifici: Arnaldur Indridason (mândru şi zâmbitor de pe coperta suplimentului special dedicat festivalului de prestigiosul Le Point), Ragnar Jonasson şi Lilja Sigurdadottir (impuşi în Europa de dinamica editura britanică Orenda Books). Nu vă gândiţi la pile şi rude: Lilja nu este rudă cu Yrsa; Sigurdadottir e un nume destul de comun în Islanda...

Editori şi edituri

Ce ar fi de spus despre noua modă a Polar-ului? Un singur lucru: toate marile edituri, micile şi mijlociile edituri franceze au inventat, deschis sau inaugurat câte-un imprint de Crime Fiction. Nume ca Sang Neuf (de la Plon), Fleuve Noir (de la Fleuve), Sueurs Froides (Denoel), Actes Noires (Actes Sud), La Bete Noire (Robert Laffont) şi lista, evident, ar putea continua cu multe alte nume... Aşadar romanul poliţist se vinde. La ei!

Librărie Lyoneză cu standul dedicat festivalului

Să mai precizez (observaţi tonul preţios!) că editurile au fost reprezentate de directorii editoriali care şi-au susţinut autorii şi au luat pulsul cititorilor. Astfel am avut ocazia să mă ciocnesc cu editori importanţi pe care nu visam să-i întâlnesc la Salonul de la Paris sau la Târgul de la Frankfurt. Unde i-am întâlnit? La cafenelele din jurul Palatului Bursei, unde dacă nu aveai o brăţară roşie cu inscripţia Quais du Polar fixată pe mână (ca la all inclusive-le de prin Bulgaria sau Turcia!) erai rugat respectuos să mai treci de luni încolo, pentru că toate locurile sunt rezervate pentru festival.

Concluzii?

Greu de digerat câteva concluzii. Poate doar o cimilitură de tipul iarna nu-i ca vara: Ce-i la ei, nu e la noi! Şi cum ar putea să fie? Aceasta e întrebarea. Poate dacă cititorii români şi-ar dori mai multe autografe de la autorii români, care la rândul lor ar fim mai... mulţi (La Lyon raportul autor francez – autor străin era cam 5 la 1 în favoarea francezilor!) şi poate că dacă liceenii ar fi mult mai mult antrenaţi în poveştile cititului, mai puţin cu forţa şi obligaţia şi mai mult cu poveşti misterioase şi fiori... întunecaţi! Dar asta asta e o altă poveste. Poate vom reveni...

Librărie Lyoneză cu standul dedicat festivalului