Cărţi

articolul anterior articolul urmator

Magia Bradului de Crăciun (II)

2
29 Oct 2020 19:45:30
Carmen Zamfirescu
Povestirea  Magia Bradului de Crăciun-Coperta Foto: Arhiva personală scriitor Carmen Zamfirescu
Povestirea  Magia Bradului de Crăciun-Coperta Foto: Arhiva personală scriitor Carmen Zamfirescu

În acest episod, cititorii vor afla cum Andrei şi mama lui vor cunoaşte bunătatea doamnei Eva, care va deveni binefăcătoarea lor când mama lui Andrei a avut o criză renală puternică. Fragmentul redă greutăţile prin care au trecut chiriaşii în deceniile de după Revoluţia din Decembrie 1989.

Mama lui Andrei era tristă fiindcă nu putea să-i ofere fiului său bradul de Cărciun mult aşteptat. Aceasta era o mamă singură, de profesie cadru didactic şi lupta cu greutăţile vieţii, pentru a-şi putea creşte copilul:

Aşa a trecut anul, cu multe probleme, cu munca mamei sale pentru a plăti utilităţile, chiria, pentru a nu pierde şi această locuinţă.  Mama lui Andrei, Maria, muncea toată ziua, la orele de curs, apoi, seara acasă, la proiectele didactice, fişele de lucru, corecta lucrările elevilor. În puţinul timp rămas, muncea şi ca traducător, însă oraşul fiind mic, aceasta nu putea fi o ocupaţie permanentă. În acest timp, Andrei îşi făcea lecţiile şi se uita la micul televizor, căutând să nu o necăjească pe mama sa, care avea şi aşa, destule probleme. Acum veneau iar Sărbătorile şi perspectiva de a avea un brăduţ împodobit se îndepărta cu fiecare zi care scurta distanţa până la Crăciun.

 Totuşi, acum în pragul Crăciunului,  inima lui de copil nu a mai răbdat şi vocea lui Andrei  s-a făcut auzită de la sine:

-Oare de ce Răzvan a cărui mamă este tot profesoară, ca şi tine, are tot ceea ce îi trebuie şi ceea ce îşi doreşte, ei au o casă aşa de frumoasă, iar noi suntem nevoiţi să ne mutăm tot timpul? De ce Răzvan are totul şi eu nu am?

Maria, mama lui Andrei, l-a privit cu ochii în lacrimi şi i-a spus:

-Andrei nu trebuie şi nici nu este frumos să fii invidios pe Răzvan. Aşa cum tu eşti prietenul lui cel mai bun, mama lui este pentru mine o prietenă de nădejde, singura pe care o am! Doar ştii că ea ne-a împrumutat banii ca să putem închiria, în pragul Crăciunului această locuinţă şi să nu ajungem pe străzi. Răzvan, în afară de mama lui îl mai are şi pe tatăl lui, care ştii foarte bine că are o firmă de transport persoane cu autobuzele. Munceşte foarte mult, ca şi mama lui Răzvan, de altfel. Cât priveşte casa frumoasă despre care vorbeşti, ei au primit-o moştenire de la părinţii mamei lui Răzvan. Când primeşti un ajutor, cât de mic în viaţă, este mai uşor să învingi greutăţile. Mami a făcut tot ce era omeneşte posibil ca să avem pe masă câteva bucate tradiţionale cum sunt sarmalele care ţie îţi plac foarte mult, peştele care se spune că aduce noroc în anul următor şi care este foarte bun pentru copii, deoarece conţine fosfor. Uite, îţi promit că vom merge împreună şi vom alege măcar un strugure frumos ca să poţi, în noaptea de Anul Nou să mănânci 12 boabe, fiecare bob pentro o lună a anului care va veni.

-O să îţi cumperi şi tu un strugure?

-Nu dragul mamei, nu ne putem permite!

-Mami, dar o cutie cu prăjituri şi o sticlă de suc o să îmi cumperi?

-Andrei, în primul rând, prăjiturile la cutie şi sucurile cumpărate nu sunt ca acelea făcute în casă! Conţin coloranţi, conservanţi, aditivi alimentari! Ai văzut ce spun doctorii la televizor!

-Mami, dar colegilor mei, părinţii lor le cumpără prăjituri şi sucuri!

-Andrei, noi nu vorbim acum de colegii tăi şi de părinţii acestora! Fiecare cumpără ceea ce consideră pentru copiii lui, ţie o să îţi facă mami chec umplut cu dulceaţă de vişine!

-Dulceaţa de vişine pe care ai primit-o cadou de la vecina noastră, doamna aceea în vârstă cu părul alb şi foarte frumos pe care ai ajutat-o să pună covoarele pe bară şi i le-ai curăţat?

-Da, doamna Eva s-a bucurat foarte mult pentru ajutorul pe care i  l-am dat şi ne-a oferit trei borcane cu dulceaţă de vişine.  Sper că nu ai umblat în cămară la ele.

-Nu, mami, ştii doar că eu sunt băieţel cuminte!

-Ştiu Andrei că eşti un băieţel cuminte şi mami ar vrea să îţi ofere tot ce-ţi doreşti tu, dar vezi că nu se poate!

Andrei stătea gânditor. Anul trecut primise cartea şi cizmele. Anul  acesta mama lui îl sfătuise să îi ceară lui Moş Crăciun un palton de iarnă şi, bineînţeles, o carte. Mama lui Andrei făcuse eforturi supraomeneşti să plătească întreţinerea, deoarece preţurile crescuseră. Cheltuielile de întreţinere erau foarte mari şi îi absorbiseră şi banii pentru chirie. Iniţial proprietarii îi spuseseră că anul acesta, va putea să le achite chiria aferentă lunii decembrie, în luna ianuarie, pentru că urmau să plece înainte ca mama lui Andrei să încaseze salariul şi aveau să se vadă după sărbători. Era o uşoară consolare, întrucât, oricum cheltuise toţi banii. Reuşise să îi plătească şi datoria colegei sale, sperând că va apela din nou la ea, pentru banii de chirie şi pentru o sumă suficient de mică pentru a avea bani de Sărbători, inclusiv pentru cadoul lui Andrei.

Cu o săptămână înainte de Crăciun, mama lui Andrei, abia întoarsă de la şcoală, îşi făcuse un ceai, înmuind câteva felii de pâine uscată, rămasă de câteva zile. Andrei nu venise încă de la şcoală, participând la o mică serbare, la care mama sa, evident, fiind la muncă, nu putuse ajunge. Telefonul a sunat, iar mama lui Andrei a ridicat receptorul:

-Alo? Da, doamnă! S-a întâmplat ceva? Aţi ajuns cu bine?

-Bună ziua, da, am ajuns, însă avem o problemă de discutat.

Străpunsă de un fior rece, mama lui Andrei îşi adună forţele să schiţeze o întrebare:

-S-a întâmplat ceva?

-Nimic grav, răspunse proprietara. Copiii mei trebuie să planifice petrecerea de Revelion şi preţul este mai ridicat decât ne-am calculat noi bugetul. Mi-ar trebui banii de chirie!

În sufletul mamei lui Andrei se produse un cutremur de 7 grade pe scara Richter. Nu îşi găsea cuvintele! Vorbise doar că va achita chiria lunii decembrie în ianuarie, la salariu, urmând  să o achite şi pe cea aferentă lunii ianuarie, la sfârşitul lunii!

-Dar, doamnă... ştiţi...

-Da doamnă ştiu, dar avem şi noi greutăţi, copiii cer, au crescut! În plus, ştiţi că nu mi-aţi plătit decât o garanţie, iar eu  am fost de acord cu acest lucru! Doar aţi luat salariul, ori dumneavoastră profesorii sunteţi plătiţi pe nasturi? Ştiu că lucraţi în învăţământ!

- Da dar cheltuielile la întreţinere... ştiţi... le-am plătit...preţurile au crescut... administratorul mi-a bătut în uşă în permanenţă!

-Doamnă, ştiu, dar ştiaţi ce v-aţi asumat când v-am închiriat locuinţa! Va veni fiica mea mâine să îi daţi banii!

-Dar este imposibil doamnă!

-Doamnă, v-am spus că în discuţiile privind chiria şi întreţinerea, acest cuvânt va trebui să lipsească din vocabularul dumneavoastră! Ştiţi doar că la preţul oferit, se găsesc destui oameni care pot închiria garsoniera! Deci, mâine seară, vă rog să aveţi banii! A.. şi să nu uit, din ianuarie, o să creştem suma, că doar aţi văzut că toate preţurile au crescut! La revedere!

Mama lui Andrei vru să mai zică ceva, dar proprietara a pus capăt convorbirii. Atunci ea a simţit că nu mai are aer. Prietena sa cea mai bună o ajutase deja, nu mai putea apela din nou la ea! Unde să faci rost de o sumă de bani destul de mare în Ajunul Crăciunului? Ea nu avea pe nimeni în oraş.  Totuşi, trebuia să fie calmă, Andrei urma să vină de la şcoală. Trebuiau să plece în oraş pentru puţinele cumpărături. Cum îi va ascunde acest fapt? Mai ales că el îi va aminti iar de brăduţ?

Îşi aminti că trebuia să coboare până la parter pentru a cumpăra o sticlă de ulei. Avea nevoie de ulei, pentru a pregăti cartofii prăjiţi, mâncarea preferată a lui Andrei. Precipitată, mama lui Andrei merse la micul magazin din apropiere, apoi se întoarse şi începu să urce scările. Dintr-o dată, o senzaţie de slăbiciune o cuprinse. O durere puternică de spate îi spinteca trupul. Se ţinu cu o mână de balustradă, scăpând sticla de ulei din mâna pe care o duse mecanic la spate. Una din pietrele de la rinichi depistate la ultimul control medical probabil plecase de la locul ei, încercând să fie eliminată.

Doamna Eva care tocmai cobora scările o văzu căzută într-un genunchi şi încercând să se ridice pe balustradă.

-Ce s-a întâmplat draga mea? Eşti bine?

-Am nişte probleme cu rinichii. O piatră pare că s-a deplasat!

-Hai să te ajut! Te duc în casă! Andrei s-a întors?

-Nu încă şi mi-aş dori să nu mă vadă aşa!

-Te duc sus la mine. Pe Andrei îl aştept eu şi îl chem şi pe el.

-Vă mulţumesc doamna Eva!

-Pentru puţin. Ştii, chiar voiam să stăm de vorbă. Eşti una din puţinele persoane din bloc a cărei privire exprimă atâta bunătate!

-Vă mulţumesc!

Cele două doamne urcară în apartamentul spaţios cu trei camere al doamnei Eva. În sufragerie, era o canapea spaţioasă în faţa căreia se afla televizorul color. În stânga era fereastra mare, cu perdele albe şi draperii fine de mătase care lumina apartamentul. În dreapta, lângă uşă se aflau o mică bibliotecă şi un birou, piese rare de mobilier. Întreaga cameră era amenajată cu un gust deosebit. Podeaua era acoperită de un covor mătăsos, excelent îngrijit, în care se înfunda piciorul când cineva păşea în încăpere. Biroul avea, pe fiecare parte, câte trei sertare. Pe birou, se aflau trei portrete, fotografii înrămate: al unui bărbat între două vârste, al unei fete şi al unui băiat. Deasupra biroului era o icoană a Maicii Domnului, iar în dreptul fiecărui tablou se găsea câte o candelă aprinsă. Canapeaua era încadrată simetric de două fotolii confortabile. Imediat în faţa canapelei se afla o măsuţă de cafea, pe care trona un set de cafea din porţelan chinezec compus dintr-un ceainic, două ceşti mari aşezate pe farfurioarele lor cu linguriţe de argint. Alături, se aflau o zaharniţă tot din argint, un recipient de cristal plin cu apă, două pahare de cristal. Toate acestea erau aşezate pe o tavă mare de argint cu monogramă aurită şi gravură deosebită.

-Este frumos la dumneavoastră, doamna Eva!

-Ei, casă de femeie bătrână şi singură. Acum întinde-te pe canapea!

-Iertaţi-mă că vă întreb, dar cine este acolo?

-Eei, acolo este viaţa mea!

-Nu am vrut să vă supăr!

-Nu ai de ce să mă superi. Tu eşti singura persoană din această clădire de apartamente care îmi calci pragul. De la început, de când m-ai ajutat să bat covoarele am simţit că ai suflet. Şi eu voiam să te întreb cum te descurci singură cu Andrei! Este un băiat deosebit, creşte, am înţeles că învaţă foarte bine!

-Aşa este! Mă descurc greu, dar asta este situaţia! De când a murit tatăl său... Dar nu vreau să vă plictisesc.

-Nu mă plictiseşti! Mă duc să pun de un ceai fierbinte! Ai aici apă, să iei un calmant. Am în dormitor, o farmacie întreagă.

După ce mama lui Andrei a luat medicamentul, a aşteptat ca doamna Eva să se întoarcă de la bucătărie unde pregătise ceaiul. Aroma acestuia amintea de mirodeniile Orientului.

-Ia să vezi ce este aici! Te face bine cât ai clipi! Este un ceai adus de o veche prietenă a mea, stabilită în Japonia.

-Mulţumesc!

-Acum hai să îţi povestesc eu ce este cu biroul acesta. În fotografii sunt fata mea, fiul meu şi soţul meu. După cum ţi-ai dat seama, au părăsit lumea asta! Doar eu am rămas aici, să sufăr...

-Of, of şi eu cu întrebările mele...

-Nu trebuie să îţi faci probleme! Chiar nu mai pot nici eu să ţin în mine. Doctorii mi-au zis că am inimă de aviator, prin câte am trecut!  Dar să încerc să nu mai acumulez în mine tensiune. Ştii, dacă nu scapi de povară, ea te apasă.

-Aşa este, dacă doriţi, puteţi să îmi spuneţi”. 

(Va urma)

Pentru că am observat comentarii cu aluzii politice nefondate la prima parte a povestirii Magia Bradului de Crăciun pe care eu o ofer gratuit publicului fidel al Blogurilor Adevărul, doresc să precizez că eu am vrut să descriu situaţii din România anilor 90, în care foarte mulţi români, chiar cadre didactice, se zbăteau la limita sărăciei din cauza situaţiei dezastruoase a economiei. Consider că măcar  în apropierea Crăciunului trebuie să ne amintim că nu toţi românii şi-au permis sau îşi permit să se bucure de această Sfântă Sărbătoare.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

Lotru
30.10.2020, 09:40:46

"-Andrei nu trebuie şi nici nu este frumos să fii invidios pe Răzvan." Andrei mama te minte, Razvan e din familie traditionala de aia el nu e chinuit .

-1 (1 vot)
Trandafirul Albastru
30.10.2020, 22:57:25

@Lotru, nu văd de ce trebuie să amesteci chestiuni răsuflate de politică, fără legătură cu subiectul.... Îți place să comentezi, așa de dragul numărului de comentarii....

Modifică Setările