Dragi
cititori, în această parte a povestirii ”Magia Bradului de Crăciun”, Andrei,
devenit un scriitor de succes, începe să
îi povestească fiului său Vlăduţ despre copilăria sa şi despre cum doamna Eva a
intervenit salvator în viaţa lor. Amintirile lui Andrei se împletesc armonios
cu prezentul, în care Vlăduţ, fiul lui Andrei, încearcă să-i calce pe urme
tatălui său:
”Andrei reveni
de pe tărâmul amintirilor. Ceasul
mecanic ”Atlantic” pe care îl primise
cadou la 18 ani, din partea doamnei Eva,
arăta că venise timpul să îl ia pe fiul său de la şcoală. Termină de
băut şi restul de ciocolată caldă, achită nota de plată şi porni spre parcare,
ajunse la maşină şi demară în direcţia şcolii unde învăţa fiul său. După ce ajunse, parcă maşina undeva lângă
intrare şi aşteptă să iasă copiii după încheierea ultimei zile de şcoală.
Nu trecu
foarte mult timp şi foarte mulţi copii, însoţiţi de cadrele didactice ieşeau pe
poarta şcolii. Fiul lui Andrei, fericit, având carnetul de note în mână, veni
la tatăl său care se afla lângă maşină.
-Bună tati,
gata, am reuşit să fiu cel mai bun la învăţătură! O să mă ajuţi să trimit
scrisoarea către Moş Crăciun?
-Da,
voinicule, hai mai întâi să punem ghiozdanul şi să te instalezi pe bancheta din
spate, în scaunul tău!
-Şi mergem să
vedem brăduţii? Andrei râse şi se minună despre cât îi semăna fiul său.
-Mai târziu!
Trebuie să mergem acasă, ca tu să îţi mănânci prânzul de campion, cum a spus
mami, apoi mergem la cofetărie ca să
putem sărbători succesul tău, noi doi, ca tată şi fiu, apoi o luăm pe mama de
la serviciu, după care vedem ce fac bunica ta şi bunica Eva! Ai uitat?
-Tati, dar de
ce o iubiţi tu şi bunica pe bunica Eva?
-Vlăduţ,
promit că povestea asta o să ţi-o spun într-o zi. Acum avem treabă. Bunica Eva
este la spital. Ştii că are nevoie de noi! Încă nu i s-a găsit tratamentul
potrivit!
-Tati, chiar
mă gândeam ! Ce ar fi să îi scriu lui Moş Crăciun să îi aducă bunicii Eva
tratamentul de care ea are nevoie? E cam târziu, dar poate că elfii lui se
descurcă ei cumva! Doar vine Crăciunul!
-Ei, dragul
meu, dacă totul s-ar rezolva atât de uşor!
-Se poate!
Doar asta scrii tu în poveştile tale! Că de Crăciun se petrec minuni! Să
înţeleg că...
Andrei avu din
nou aceeaşi străfulgerare în minte: ”ce
bine seamănă voinicul ăsta cu mine”! Mama lui este mult mai realistă,
copilul seamănă cu mine!
-Tati, uite am
ajuns la piaţa de brăduţi! Oprim puţin?
Andrei căută
cu privirea un loc de parcare, se asigură că poate face manevra în siguranţă,
apoi opri.
-Ia să vedem
carnetul, spuse Andrei!
-Uite-l!
Carnetul arată că sunt primul din clasă!
Răsfoind
filele carnetului de note, Andrei se simţi foarte mându de rezultatele obţinute
de către fiul său. După ce au vizitat piaţa cu brăduţi, Andrei şi fiul său
Vlăduţ au ajuns acasă. Andrei a pregătit masa de prânz, iar Vlăduţ şi-a
schimbat hainele, s-a spălat pe mâini şi a mers în bucătărie pentru a mânca,
exclamând:
-Tati! Ce bine
miroase omleta aceasta!
-Mă bucur că
îţi place! Am pregătit-o după reţeta bunicii Eva! Dar va trebui să mănânci şi
salata şi bineînţeles, să îţi bei şi sucul natural de portocale!
-Dar tati,
ceilalţi copii, colegii mei, beau ”Coca
Cola”!
-Când ai să
mai creşti, promit că vei putea bea şi tu! Încă ai nevoie de vitamine şi
minerale!
-Ooff,
vorbeşti exact ca mami, ca bunica, ca bunica Eva!
-Noi toţi îţi
vrem binele! Sănătatea este cea mai importantă...
-Da tati,
ştiu, mereu o spui, ”Sănătatea este cel
mai important dar de la Dumnezeu”!
-Bine, Vlăduţ,
cât timp mănânci tu, eu îmi pregătesc o cafea, apoi încerc să mai lucrez ceva.
Andrei merse
în biroul de lucru, îşi luă mapa în care avea povestirea începută şi se instală
în bucătărie, începând să citească filele scrise deja, revenind pe tărâmul
amintirilor.
***
Maria, mama
lui Andrei rezolvase, în acel an, problema chiriei, ajutată de către doamna
Eva. Andrei nu ştia despre această problemă ivită din senin. Când se întorsese
el de la şcoală, doamna Eva o dusese pe mama lui Andrei în garsonieră, iar
criza renală trecuse. A doua zi, însă, criza a revenit iar Maria a ajuns de
urgenţă la spital. Verdictul medicilor a fost unul grav. Maria trebuia să se
opereze de urgenţă.
Doamna Eva era
în cabinetul medicului –şef alături de Andrei.
-Doamnă,
sunteţi rudă cu pacienta?
-Nu, prietenă
bună, vecină.
-Voiam să
vorbesc cu cineva din familie, spuse doctorul.
-Dar eu ce
sunt? întrebă Andrei.
-Astea sunt
nişte lucuri pentru oamenii mari, dragul meu, spuse doctorul. Mergi la
asistenta din biroul meu să îţi cumpere un ceai cald.
După ce Andrei
a părăsit încăperea, doctorul i-a spus doamnei Eva, fără ocolişuri.
-Doamnă,
trebuie să o operăm pe prietena dumneavoastră, de urgenţă.
-Şi ce
presupune asta?
-Doamnă, ştiţi
ce vremuri trăim! Spitalul nu are medicamente, nu are pansamente, aţă
chirugicală, perfuzii!
-Şi ce se
întâmplă cu banii celor ce plătesc lunar contribuţiile?
-Doamnă, spuse
doctorul, nu v-am chemat să vorbim depre economie. V-am chemat să vă expun
situaţia. Are nevoie de toate aceste lucruri despre care v-am vorbit! În afară
faptului, că după operaţie, va trebui să fie bine îngrijită şi bine hrănită! Va
trebui, totodată, să urmeze un tratament!
-Biata femeie!
Ieri a cheltuit ultimii bani pentru chirie! De unde să...
-Sunt credite
bancare, împrumuturi...
-Are un
salariu prea mic! Este profesor care abia a depăşit statutul de cadru didactic
debutant!
-Doamnă, eu vă
înţeleg, dar mă înţelegeţi şi dumneavoastră pe mine? Eu, ca profesionist, fact
tot ce am învăţat în toţii anii de facultate, specializare şi experienţă
profesională, dar oricât de profesionist aş fi, dacă nu dispun de toate cele
necesare unei operaţii, nu sunt Dumnezeu!
-Domnule
doctor, pentru ce am luptat noi la Revoluţie?
-Aveţi
dreptate, doamnă, dar răspunsul meu la această întrebare nu rezolvă problema de
fond.
-Domnule
doctor, scrieţi-mi pe hârtie, despre tot ceea ce trebuie cumpărat pentru
operaţie!
- Mă bucur că
mă înţelegeţi!
-Pe dumneavoastră
ca profesionist vă înţeleg, ce nu pot înţelege nici în ruptul capului este
funcţionarea defectuoasă a sistemului public de sănătate!
Fără să îi
spună ceva lui Andrei, doamna Eva s-a dus acasă, împreună cu Andrei, a mers apoi la banca unde avea economiile şi
a retras suma solicitată. A revenit apoi la spital, cumpărând de la o farmacie
toate cele necesare operaţiei, care a fost un succes.
Doamna Eva a
decis, ca după cele trei zile de recuperare post-operatorie, să o aducă acasă
pe mama lui Andrei, pentru a se ocupa ea personal de convalescenţa acesteia.
Începuse să ţină la mama lui Andrei ca la fiica sa, iar pe Andrei îl vedea ca
pe propriul său nepot pe care şi-l dorise acum mulţi ani.
Profesionalismul
doctorului care a realizat operaţia şi a supravegheat recuperarea, bunele
îngrijiri acordate de către doamna Eva, au făcut ca mama lui Andrei să îşi
revină foarte repede, cu trei zile înainte de Crăciun. Astfel, pentru că timpul
era frumos, mama lui Andrei şi-a luat fiul de mână, mergând la piaţă, pentru a
cumpăra ceea ce îi promisese şi anume portocalele, fructele preferate ale lui
Andrei şi strugurele mult promis, care să îi aducă lui Andrei bunăstarea în
anul care va veni.
După ce au
cumpărat portocalele şi mult râvnitul strugure, când au ieşit din piaţă, au
trecut printre brăduţii expuşi. Acolo erau mai mulţi vânzători de brazi, iar
Andrei se uita la fiecare brăduţ în parte. La un moment dat, a observat o
doamnă cu o fetiţă care se târguia cu unul dintre vânzători, în privinţa unui
brad foarte mare. Doamna îi spunea vânzătorului că va cumpăra bradul, dar să îi
taie crenguţele de jos şi să îl potrivească în suport. Vânzătorul a tăiat
crengile de brad şi a potrivit bradul în
suport. În acel moment, Andrei s-a apropiat, cerând voie să ia el acele crenguţe.
Mama lui Andrei a spus:
-Andrei, nu
este voie, mami!
-De ce? Oricum
au fost tăiate!
-Măi dar
curajos mai eşti! spuse vânzătorul râzând. Ştii să pui problema direct, deşi
crenguţele sunt ale mele!
-Pardon,
domnule spuse fetiţa, mami a plătit bradul întreg şi v-a rugat să tăiaţi
crenguţele, deci, aceste crenguţe sunt din bradul meu. Aşa că eu le pot lua să
i le ofer cadou acestui băiat!
-Măi copii,
dar isteţi mai sunteţi pentru vârsta voastră, spuse vânzătorul adunând
crenguţele, pe care le-a legat cu o sfoară şi i le-a oferit lui Andrei, care nu
mai putea de bucurie.
Andrei, având
crenguţele în braţe, s-a apropiat de fetiţă pentru a-i mulţumi:
-Mulţumim
frumos! Eu sunt Andrei. Pe tine cum te cheamă?
-Mă numesc
Katerina.
Mama lui
Andrei s-a îndreptat şi ea spre mama fetiţei spunându-i:
-Vă mulţumim
frumos, doamnă, pentru gestul fiicei dumneavoastră. Eu sunt Maria!
-Pe mine mă
cheamă Silvana, spuse mama fetiţei. Îmi pare bine să vă cunosc. La ce şcoală
învaţă fiul dumneavoastră?
-La şcoala de
lângă Muzeu.
-Acolo învaţă
şi fiica mea.
-Ce frumos,
spuse Katerina! Suntem colegi de şcoală!
Mamele
copiilor au schimbat numerele de telefon fix între ele, apoi şi-au luat rămas
bun. Andrei şi Katerina şi-au promis unul altuia că vor deveni cei mai buni
prieteni şi se vor vedea zi de zi la şcoală, după terminarea vacanţei.
Andrei,
împreună cu mama lui au ajuns acasă cu puţinele cumpărături, dar Andrei nu mai
voia nimic, întrucât avea crenguţele de brad mult visate. În timp ce mama lui a
început să facă pregătirile de Crăciun, deoarece voia să o invite pe doamna Eva
pentru a petrece Crăciunul împreună, ca într-o familie, Andrei, găsind un
ghiveci de flori nefolosit de ceva vreme, a pus crenguţele, încercând să le
aşeze ca şi cum ar forma un brăduţ. Andrei făcuse la şcoală ornamente de
Crăciun din hârtie creponată, din hârtie lucioasă şi a început să împodobească
brăduţul cu ornamentele realizate de el, ducându-se apoi în mica bucătărie să
vadă cât de frumos era brăduţul lor, primul de când se mutaseră în acea casă.
-Mami, mami,
doar bomboanele de ciocolată, globuleţele şi steluţa Magilor mai lipsesc!
În acel
moment, a sunat soneria. Mama lui Andrei
a mers să deschidă. În uşă, doamna Eva încărcată cu multe pachete, ajutată de
un şofer de taxi care adusese un brad mare, a zis:
-Ce bine că
sunteţi acasă! Am vrut să vă fac o surpriză!
Andrei, venind
la uşă, lângă mama lui, a văzut bradul:
-Doamna Eva,
v-aţi cumpărat brad?
-Nu. Este
pentru tine şi pentru mama ta, Andrei! Ajută-mă să duci pachetele în casă şi să
găseşti un loc pentru brad.
Andrei reveni
din amintirile sale, trezit de sunetul telefonului. Era mama sa:
-Alo, Andrei?
-Da mamă!
-Ai mai aflat
ceva? S-a găsit tratamentul? Doamna Eva pare că se stinge uşor-uşor! Practic,
inima este accea care o face să reziste! A îndurat atât de multe şi încă
rezistă!
-Nu încă! Am
telefonat la toate laboratoarele experimentale şi centrele oncologice! Încă se
caută! Ştii doar că şi directorul meu a făcut tot ce a putut! Şi-a sunat toţi
prietenii! Inclusiv în străintate! Doar ce am venit de la el! Acum sunt cu
micuţul nostru voinic la piaţa de brăduţi! Mama lui încă lucrează. Chiar şi ea
a sunat în dreapta şi stânga! Şi, că tot am amintit de domnul director, mă
roagă să mai scriu o poveste şi nu mai pot pune pe hârtie niciun rând!
-Ei lasă, că
te descurci tu! Ştii ce zicea doamna Eva! Tu doar ce nu ţi-ai pus în gând nu ai
scris!
-Bine, te sun
eu mai târziu! Sărutări de mâini doamnei Eva!
-Tati, nu se
simte bine doamna Eva?
-Da, nu se
simte bine! Ţi-ai terminat prânzul?
-Da, însă văd
că ai de scris. Mă duc să mă uit la televizor?
-Ei, lasă, am
zis că mergem în oraş, la cofetărie, să bem o limonadă!
-Aşa cum
ziceai tu că făcea doamna Eva?
-Da. Doamne,
de-ai mai face o minune!
-Tati, dar
ziceai că o să-mi povesteşti într-o zi cum aţi cunoscut-o tu şi bunica pe
doamna Eva!
-Îţi
povestesc, acum, când mergem la cofetărie!
-Uraaa!
Cei doi au
plecat de acasă, cu maşina şi au ajuns la o cofetărie din centrul oraşului. Au
intrat, s-au aşezat la o masă, iar Andrei i-a comandat fiului său un kataif şi
un pahar de Coca-Cola, ţinând să îi facă o bucurie fiului său. El a comandat un capuccino, o savarină şi o
apă minerală, servită într-un pahar cu gheaţă şi lămâie.
-Mulţumesc
tati că nu m-ai lăsat să aştept până cresc mare! Ştii că mami nu este de acord
să beau Coca Cola, de la vârsta asta!
-Ei, Vlăduţ,
va fi secretul nostru, ca între tată şi fiu da?
-Da, dar mami
este procuror, dacă îşi dă seama?
-Nu îşi va da
seama! Totul este să rămână între noi! Acum, mănâncă-ţi prăjitura şi vreau să
asculţi povestea!
-Da tati! Abia
aştept. Deşi pe mami nu o poţi păcăli aşa uşor! Este doar procuror! Şi încă
unul foarte bun din ceea ce am înţeles de la bunica Silvana.
***
-Eram ceva mai
mare decât tine, Vlăduţ, începu Andrei să povestească. După moartea tatălui
meu, mama şi cu mine am trăit cu chirie pe unde puteam. Visul tatălui meu a
fost să devină procuror. A murit înainte să îşi dea licenţa. Mama voia să devin
eu procuror, dar greutăţile din acei ani m-au determinat să dau examen la o
facultate unde să mă pregătesc singur şi să fiu sigur că pot ocupa un loc de
student la ”buget”. În plus, trebuia să
aleg ceva care să îmi permită să mă angajez rapid. Am urmat Academia de Ştiinţe
Economice. Probabil că dacă am învăţat de mic să îmi administrez puţinii
bănuţi, am dovedit reale abilităţi în domeniu. Mama a fost fericită că m-am
căsătorit cu o tânără domnişoară procuror, cu mama ta. Dar ca să revin la
poveste, îţi spun că se apropia, ca şi acum, Crăciunul. Urma să celebrăm un an
în acea locuinţă, unde ne mutasem, chiar în Ajunul Crăciunului din anul
precedent. Eram la şcoală, participam la serbarea de sfârşit de an, când
proprietara şi-a dorit banii de chirie chiar de Crăciun, deşi iniţial dorise să
îi încaseze în ianuarie. Mama a ieşit să cumpere ceva, dar a lovit-o criza
renală şi a căzut pe scări. Dusă de urgenţă la spital, s-a impus o operaţie,
chiar în acea seară sau, cel mai târziu, a doua zi. În spitale, ca şi acum,
medicii nu aveau nici aţă chirurgicală!
-De ce?
-Asta m-am
întrebat şi eu, dar nu am găsit un răspuns!
-O să îi spun
mamei! Ea o să găsească răspunsul!
-Ei, am
discutat eu cu ea, nu a fost vina doctorului! Este vina sistemului pe care
politicienii corupţi îl conduc!
-Ce înseamnă
corupţi?
-Oameni răi,
Vlăduţ! Oameni care iau ceea ce le aparţine altora!
-Păi ăştia nu
erau hoţii?
-Vlăduţ, tu
eşti prea inteligent pentru vârsta ta. Corupţii sunt nişte hoţi, dar care aleg
să fure ştii, mascat, sub acoperirea unor legi care permit abuzurile!
-Mascat e aşa,
ca la circ, unde un clovn distrează lumea, râde?
-Clovnul este
un om cinstit cu şi fără mască. Munceşte cinstit. Dar corupţii aşa fac, se maschează
în oameni cinstiţi, iar sub pretextul că fac bine, fură pentru ei. Cumpără
medicamente, pansamente, calculatoare, la preţuri mult mai mari, care apoi sunt
ascunse, iar banii ajung la ei în buzunare.
-Am înţeles,
tati!
-Mă bucur că
ai înţeles! Aşadar, ca să revenim la firul poveştii, doamna Eva s-a ocupat de
tot ce a trebuit ca mama să fie operată şi îngrijită după operaţie.
-Deci, doamna
Eva a fost îngerul bunicii?
-Oof, asta de
unde ai mai scos-o?
-Am citit-o
într-una din poveştile tale!
-Acum înţeleg
cât de citite sunt poveştile mele! Dar ia stai puţin, asta încă nu ţi-am dat-o!
Cartea a ieşit când tu erai în vacanţă cu bunica şi doamna Eva la Herculane!
-Am citit
foile tale!
-Vlăduţ, mami
nu ţi-a zis că nu e frumos să te uiţi prin lucrurile oamenilor mari?
-M-a trimis
mami să îţi pun în camera de lucru o sticlă de suc şi am văzut foile pe masă!
Te-ai supărat?
-Nu, dragule!
-Deci, rămâne
între noi? Nu aş vrea să îi spui mamei! Te rog, tati!
-Bine, acesta
este al doilea secret între tată şi fiu!
-Şi cum a fost
mai departe?
-Doamna Eva a
salvat viaţa mamei mele!
-Ştiu, bunica
mi-a povestit!
În seara de
ajun, mama a chemat-o pe doamna Eva să vină la noi. În casă mirosea frumos a
cozonac, sarmale şi a brad. În bucătăria noastră mică, era masa abia putea avea
trei locuri. Doamna Eva şi mama aveau câte un pahar cu vin roşu, dulce, iar eu
o limonadă de casă. Doamna Eva pregătise multe dulciuri, pe care ni le-a adus,
chiar şi ”plăcinta zeilor”, după o
veche reţetă grecească!
-Plăcinta care
îndeplineşte toate dorinţele?
-Da Vlăduţ,
este o plăcintă foarte deosebită. Mama a adus-o în acest oraş, ajutată de
doamna Eva.
-Dar bunica
Eva este grecoaică?
-Da, Vlăduţ.
Bunica ei era grecoaică din Smyrni, Izmirul de azi, din Turcia, unde am fost
noi în vacanţă anul trecut.
-Şi ea a
ajutat-o pe bunica să deschidă cofetăria?
-Da, Vlăduţ,
ai răbdare! Mereu eşti aşa curios? Doamna învăţătoare mi-a zis că pui
întrebări!
-Şi la
televizor oamenii mari pun întrebări! Doar că nu toţi răspund !
-Şi asta ai
observat?
-Nu, asta mi-a
spus mami!
-Vrei să auzi
povestea?
-Da, vreau!
În acea seară,
a Ajunului Crăciunului, eram cel mai fericit copil. Aveam bradul mult dorit şi
bineînţeles că aveam şi brăduţul cel mic, făcut din crenguţele pe care mi le
oferise acea fetiţă, care astăzi este soţia mea şi mămica ta.
-Ştiu, bunica
Silvana mi-a povestit tot!
-Mă miram să
îţi fi scăpat ţie vreun amănunt! Dar hai să revenim la poveste! Ceea ce avea să
urmeze atunci, nu ştie nimeni, nici măcar mamei tale nu i-am povestit. Ştiam că
exista obiceiul vechi din bătrâni, ca în Noaptea de Ajun să îţi pui o dorinţă
în faţa bradului împodobit, iar Dumnezeu, al cărui Fiu se năştea în acea noapte
sfântă, îţi va îndeplini dorinţa. În timp ce mama şi doamna Eva mâncau ”plăcinta zeilor” despre care doamna Eva
spunea că dacă o mănânci în seara de Ajun ţi se va îndeplini dorinţa cea mai
arzătoare. Eu mi-am luat bucata de plăcintă pe o farfurioară, am mers în camera
unde aveam bradul. Aici, m-am rugat la Dumnezeu să ne ajute pentru ca o dată să
avem şi noi casa noastră, să nu mai fim nevoiţi să plătim ultimii bani pe
chirie. Aceeaşi dorinţă mi-am pus-o şi când am mâncat delicioasa ” plăcintă a zeilor”. M-am gândit eu aşa,
ca tine acum, că se vor uni puterile tuturor zeilor şi că dorinţa se va
împlini.
-Şi s-a
îndeplinit dorinţa?
-Mai repede
decât am crezut eu!
-Cum aşa?
-La un moment
dat, doamna Eva m-a întrebat:
-Andrei anul
ăsta ai fost cuminte?
-Da! Am şi
carnetul de note la mine!
-Păi şi Moş
Crăciun a venit?
-Probabil va
veni.
-Eu zic că a
venit! La câte cadouri are de împărţit noaptea asta, e posibil să fi încurcat
apartamentele. Haideţi la mine, să vedem”.
(Va urma)
Adauga Comentariu
Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos
Varianta 1
Autentificare cu contul adevarul.ro
Varianta 2
Autentificare cu contul de Facebook
4 Comentarii
Sortare: Cronologic · Dupa popularitate
"-O să îi spun mamei! Ea o să găsească răspunsul!" Ha, ha, ha ! Simpatic baietelu ! Stie de mic ca Procurorii taie si spanzura ! El cu taicasu sunt 2 insignifianti .
"-Ei, am discutat eu cu ea, nu a fost vina doctorului! Este vina sistemului pe care politicienii corupţi îl conduc!" Draga Vladut, ai grija ca tatal tau incearca sa faca propaganda politica . Se vede ca e fiu de Procuror Ceausist . Nu sunt bani pentru ca mama ta care e procuroare are salarii nesimtite . Si in cativa ani o sa se pensioneze de tanara si va lua pensii speciale nesimtite ! Si fii atent : Daca tatal tau cand era mic si sarac i s-a facut mila de el si l-a ajutat vecina cu multi bani . Acum cand a ajuns mare si s-a ajuns cu o nevasta procuror care e gaina cu oua de aur ce sa vezi ? Nu-i mai ajungi cu prajina la nas !
"-Nu încă! Am telefonat la toate laboratoarele experimentale şi centrele oncologice! Încă se caută! Ştii doar că şi directorul meu a făcut tot ce a putut! Şi-a sunat toţi prietenii! Inclusiv în străintate! Doar ce am venit de la el! Acum sunt cu micuţul nostru voinic la piaţa de brăduţi! Mama lui încă lucrează. Chiar şi ea a sunat în dreapta şi stânga!" Coruptia endemica in sange ! Daca nici mama procuroare a statului paralel , n-a reusit cu toate pilele pe care le are e clar ca medicamentul nu e la niciun bisnitar ! Ca in fata amenintarii cu ocna de la un procuror si-ar fi vandut si pe ma-sa .
Comentarii inutile, de la comentaci care nu știu să recite decât niște directive venite de la cei care-i întorc cu cheia. Dacă ăsta a fost câștigul democrației, să vorbești sau să comentezi numai ca să te afli în treabă.... Păcat că nu apreciați că aveți ocazia să citiți o povestire ancorată în realitate, postată gratuit ci vă lansați în postări fără sens...”înșirați cuvinte goale ce din coadă or să sune” în comentariile voastre postate la normă...