Cărţi

articolul anterior articolul urmator

Mai dispare o librărie. Şi?

7
13 Jan 2016 20:49:19
Mircea Vasilescu

Un comunicat anunţa, zilele trecute, că Librăria “Mihail Sadoveanu” din Bucureşti nu va mai funcţiona în sediul de până acum. Clădirea a fost retrocedată. Ca de obicei, au apărut câteva reacţii, câteva exageraţiuni, ba chiar şi-un “apel către bucureşteni”. De ce?

În comunicat se zice – iar câteva ziare au preluat de-a gata formula – că libăria era “kilometrul zero al culturii române”. Să nu exagerăm. Dacă ne lăsăm pradă retoricii de acest tip, ajungem la concluzia că există mai mulţi “kilometri zero ai culturii române”, ba chiar putem inventa un soi de “kilometru zero mobil”, pe care să-l mutăm de colo-colo, după împrejurări şi emoţii. Nu. Pe vremea comunismului, Librăria “Sadoveanu” era, într-adevăr, un loc unde se lansau cărţi; dar nu numai cărţile unor scriitori importanţi, ci şi tot felul de alte producţii – inclusiv ideologice şi “oficiale” – ale tristului regim. După 1990, cum bine a observat un scriitor, a rămas multă vreme “un spaţiu mare, prăfuit, întunecos, fără să dea cititorilor acces la rafturi”. Şi – adaug – cu cărţile puse alandala pe tejghele, amestecând poezia cu geografia ori eseul cu ghidurile practice. Nu s-a reformat la timp, aşa că multe alte librării i-au luat-o înainte.

Problema e însă alta. Restituirea clădirii – deci repunerea în drepturi a ideii de proprietate – naşte, la noi, cereri de “intervenţie a statului”: se face apel la Primărie, la Ministerul Culturii, la Parlament şi la Preşedinţie pentru “a găsi o soluţie”. Ce soluţie? Nu e clar, deşi în mod normal ar trebui să fie una singură: librăria ar trebui să plătească proprietarilor chirie şi să funcţioneze mai departe în acel sediu (dacă, desigur, şi proprietarii doresc asta). S-a întâmplat ceva asemănător cu Muzeul Literaturii Române (poveste uitată acum): clădirea s-a restituit, proprietarul a avut răbdare câţiva ani, n-a mărit chiria, dar tot la evacuare s-a ajuns, pentru că Statul român (adică Primăria) n-a fost în stare nici să plătească mai departe chiria, nici să găsească alt sediu.

Şi-atunci de ce tot apelăm la Stat? Şi de ce o facem, emoţionaţi, pe câte-un caz particular, fără să vedem ansamblul? Căci, în ansamblu, situaţia arată aşa: au dispărut, în ultimele decenii, multe librării din oraşele patriei (există oraşe măricele în care nu mai există niciuna). Între timp au apărut librăriile online, care merg tot mai bine. Iar acesta e un “trend” mondial: şi în ţări mai pricopsite ca a noastră s-a întâmplat acelaşi lucru, reţele mari de librării din Franţa, SUA ori Italia şi-au închis unele sedii pentru că, pur şi simplu, nu mai merg. Vânzările de carte online cresc peste tot, chiar şi în România. Deci accesul la carte e mai uşor, în zilele noastre, decât era acum câţiva ani. Iar asta nu se întâmplă datorită Statului, ci datorită iniţiativei private: poţi cumpăra cărţi direct de pe site-urile editurilor ori de la librăriile online. Numai că, la noi, predomină încă tipul de gândire à la Conu Leonida: “treaba statului, domnule, pe el de ce-l avem?”.

Treaba statului ar fi, într-adevăr, să elaboreze politici culturale pe termen lung, să favorizeze accesul la cultură al cetăţenilor. Nu de dragul culturii în sine, nici din nostalgia pentru vreun “kilometru zero”, real sau imaginar, al culturii româneşti. Ci pentru că accesul la cultură îmbunătăţeşte calitatea vieţii şi e o resursă pentru dezvoltarea generală a societăţii. Dar – cu părere de rău o spun – nici cetăţenii, nici condeiele comentatorilor nu s-au străduit prea mult să-i ceară statului aşa ceva. Am avut parte mai degrabă de asemenea îngrijorări şi lamentări “punctuale”, fără nici un succes.

Prin urmare, dispare încă o librărie, pentru că sediul a fost restituit proprietarilor. Statul n-are ce căuta în chestiunea asta. Au apărut între timp alte librării (tot) mai bune şi mai frumoase. Dacă ar vrea să facă într-adevăr ceva, Statul ar putea cugeta, în înţelepciunea lui, cum să-i stimuleze pe cei care vor să deschidă librării noi şi cum să stimuleze accesul la bunurile culturale pentru cât mai mulţi cetăţeni. Îi cere cineva asta?

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

7 Comentarii

Vanatorul/d.c.
13.01.2016, 22:48:12

„Treaba statului ar fi, într-adevăr, să elaboreze politici culturale pe termen lung, să favorizeze accesul la cultură al cetăţenilor.” Sincer, nu stiu statele care si-au „elaborat politici culturale pe teren lung”.Poate doar China si Coreea de Nord mai au in vedere asemenea..elaborari. Da, exista state in care au fost elaborate (si asta inca de prin anii 70, ba chiar si mai devreme) politici nationale..educational-profesionale, pe care doar le..ajusteza din cand in cand, functie de.. necestitatile ..pietii muncii si care..inglobeaza si cateva aspecte ce tin de cultura generala..”de baza”, menite a..facilita participarea (ca producator sau consumator) la acte de cultura. „Politici culturale pe termen lung” insa, nu gaesti decat in tarile..comuniste. Biliotecile..Ei bine, tinerilor nu bibliotecile le lipsesc. Acestea exista in toate orasele mari, mijlocii si chiar in unele orase mici. Biblioteci mai exista si in..casele lor, mostenire de la parinti. In plus, mai exista si o multime de biblioteci virtuale, destul de..cuprinzatoare si ele. Ceea ce le lipseste tinerilor de azi e..placerea (dar si rabdarea) de a citi o carte, de..se pierde in ea. Cei care vor insa sa tina o carte in mana, s-o citeasca..pierduti in ea, vor gasi intotdeauna o biblioteca sau o librarie, fara sa-i intereseze daca statul elaboreaza (sau nu) pentru ei.. ”politici culturale pe termen lung”.

+2 (4 voturi)
adrian hora
14.01.2016, 14:28:11

s-a incercat modernizarea librariei, cel putin aducerea la acelasi nivel cu concurenta privata (care nici ei nu o duc prea bine). aprausera fotolii unde puteai rasfoi o carte, se misca ceva. cultura nu prea produce profit, trebuie subventionata, sponsorizata.

+1 (1 vot)
golan
14.01.2016, 14:42:07

N-as putea sa refentiez pareri ale unor oameni mai conectati cu subiectul, dar mie mi se pare ca exista astfel de fenomene in tari civilizate, doar ca se manifesta diferit de ce s-ar astepta cineva din fostele state sovietice & co. In primul rand statul se implica acolo unde societatea civila nu este suficient de implicata si da drumul la fraie atunci cand "sistemul se regleaza" si privatii preiau aceasta responsabilitatea. Vezi de exemplu cum promoveaza SUA armata americana sau NASA - doua institutii strategice si cu o importanta economica incontenstabila, dar care nu ar putea sa fie promovate direct de privati care nu au un interes direct. In acelasi timp, mi se pare normal sa nu se implice in curicula universitara, de exemplu, unde exista privati activi de multa vreme si unde sistemul nu necesita astfel de interventii. Tot pe acelasi principii functioneaza si Marea Britanie. Se implica cand este nevoie de promovarea unor idei generice ce tin de sanatate publica si de un mod de comportament, de exemplu. Fac asta prin promovarea unor valori respectate de public care sustin acele idei, de-a lungul timpului, gandeste-te cum era aratata regina ajutand victimele bombardamentelor asupra londrei in al doilea razboi mondial. Si aici exista o buna traditie de implicare atunci cand este nevoie si de cedare a responsabilitatii privatilor, care tine de mentalitatea si de principiile pe care le respecta occidentalii unde interventiile statului nu sunt vazute cu ochi buni si este in sine parte a mecanismului de promovare. UIte acum cu acest trend eurosceptic, este decizie democratica pana la urma, dar este impotriva intereselor MB. Este pentru prima data cand regina comenteaza pe aceasta tema si a subliniat ca o Europa unita ar trebui sa fie in interesul britanicilor, acum se duce o lupta politica si mediatica impotriva acestor tendinte. Au mai fost si interventiile nefericite in spatiul media scotian la referendumul de anul trecut, in cele din urma s-au dovedit a fi de succes. Etc, daca ne uitam mai atent, aceste interventii exista - important este sa poata exista dialog, sa nu fie monopolizate intr-o singura directie.

+1 (1 vot)
popescu alina
14.01.2016, 06:45:08

@ Mircea Vasilescu Aveti dreptate. Toata stima!

PETRE GRIGORESCU .
14.01.2016, 13:59:05

La temelia Librăriei La rădăcina Cărţii În esenţa Cititului stă Educaţia, Şcoala, Învăţămîntul ! Statul de Strîmb post-comunist ex-securist „român” Nu face Nimic, făcînd TOTUL să Distrugă, îndobitoceşte, ucide învăţămîntul promovînd lepre, inculţi, hoţi, bandiţi, analfabeţi şi impostori, în timp ce ipocrizia intelectualilor priveşte şi analizează superior într-o societate „Liberă” de 26 de ani, direct sau indirect complice, tăvălugul laminărilor permanente, clipind superior elitist din cînd în cînd cu mult ştaif. Şi continuăm să ne tot „întrebăm” retoric, aşteptînd veşnic să se întîmple Ceva ! Frumos !

-1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (7)

Modifică Setările