Mai uşor, mai greu

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dispariţia lui Alexandru Muşina, care a îndoliat lumea literară şi academică românească, ne face să ne reamintim cît de important este să ne preţuim scriitorii vii.

Muşina era un scriitor viu, plin de imaginaţia şi inventivitatea formelor, atent la convenţii pentru a le răsturna sau pentru a le folosi parodic – şi preocupat, pînă la obsesie, de profesionalismul creatorului român. Acolo unde alţii, mulţi alţii, se mulţumesc cu talentul, Alexandru Muşina cerea lecturi întinse şi aprofundate, un parcurs intelectual veritabil şi o conştiinţă (deopotrivă teoretică şi etică) a scrisului.

Era atent la precursori, la precedenţe, la tradiţia constituită a modernităţii şi postmodernităţii, după cum era atent, extrem de atent, la tinerii scriitori. Pe unii i-a „îndrumat”, fără morgă, oferindu-le repere de lecturi esenţiale, principii de tehnică şi compoziţie şi – lucrul cel mai important – un feedback profesionist al încercărilor şi tatonărilor obişnuite la debut. Nu e deci o întîmplare că a fost şi va rămîne unul dintre scriitorii noştri cei mai iubiţi de colegii lor din alte generaţii.

Şi problema generaţiei se pune într-un mod foarte interesant la Alexandru Muşina. „Optzecist” de prim-plan, el a pledat constant pentru o înţelegere mai largă a „optzecismului” – fundată, aceasta, pe o practică textuală care să depăşească textualismul. A numit un nou antropocentrism această paradigmă pe care s-a zbătut s-o impună, convins fiind că, atunci cînd eul devine sistem de referinţă, absurdul cotidian ajuns normă în ultimul deceniu al ceauşismului se fisurează şi se destramă.

Altfel spus, Muşina a fost nu doar un scriitor profesionist şi dedicat integral artei sale, ci şi un om care a încercat (şi a reuşit) să-şi păstreze umanitatea şi demnitatea intelectuală, într-un context în care acestea erau avariate ori serios puse la încercare. Dacă scriitorul român înseamnă ceva, indiferent de contextul şi de regimul politic în care scrisul său se aşterne pe hîrtie – aceasta este datorită unor creatori cum a fost el, Muşina, cel mereu cu zîmbetul pe buze, pentru a nu se vedea cît de dificil îi era.

Ne va fi mai greu fără Alexandru Muşina. Ne-a fost mai uşor cu Alexandru Muşina.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite