Marian Voicu, autorul cărţii „Matrioşka mincinoşilor”: „Singurii care pot specula libertatea de exprimare care există doar în democraţiile liberale sunt ruşii”

Marţi, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu a avut loc  lansarea volumului „Matrioşka mincinoşilor: Fake news, manipulare, populism” al jurnalistului Marian Voicu. Autorul şi invitaţii au vorbit despre noţiunea de „fake news” şi despre felul în care Rusia contribuie la acest fenoment, fiind cea care „are, fără îndoială, exerciţiul şi obiceiul de a crea realităţi alternative”, după cum a explicat istoricul Cosmin Popa.

Cartea scrisă de Marian Voicu vine la momentul potrivit,după cum explică Oliver Jens Schmitt, profesor de istorie sud-est-europeană la Universitatea din Viena, care punctează că ţările europene trec printr-o fază de dezorientare şi chiar de dezbinare. În „Matrioşka mincinoşilor”, apărută recent la editura Humanitas, se încearcă punerea corectă a întrebărilor cu ajutorul cărora se pot observa felurile în care Rusia lui Putin acţionează asupra Occidentului şi a valorilor sale, implicit şi asupra României. 

„Ne aflăm în ochiul urganului în ceea ce priveşte <<fake news>>, aşa că am simţit nevoia să pun întrebările corecte”, a spus Marian Voicu. 

Cele mai importante cărţi din Occident care se axează pe conceptul de „fake news” consideră că fenomenul a început odată cu Brexit şi cu alegerile europene, în timp ce Europa răsăriteană consideră că acesta a început odată cu anexarea Crimeei, cu războiul din Donbas, „când în Ucraina a avut loc un adevărat război informaţional”. Voicu a încercat o documentare a istoriei fake news care începe de fapt încă din timpul Uniunii Sovietice, când dezinformarea devenise o adevărată artă. 

„Teza de la care am pornit este că, practic, în acest moment, expresia cea mai elocventă şi mai periculoasă a fenomenului fake news este că ruşii au aplicat această veche teorie şi metodologie a dezinformării  pentru a săpa la temelia democraţiilor liberale”.

Axarea pe Rusia 

Mulţi l-au întrebat pe Marian Voicu de ce se axează numai pe Rusia, de ce nu şi pe America, iar explicaţia se bazează pe datele furnizate de un raport din luna decembrie a anului trecut care arăta că 30 de guverne, prin intermediul fake news, prin propagandă, sau comentatori plătiţi, „interferează şi provoacă distorsiuni în agenda publică a ţărilor lor”. În schimb, mai puţine ţări aplică fake news în afara zonei de suveranitate. În cazul americanilor, a continuat Voicu, e greu de crezut că interferează fake news în astfel de state care sunt autoriste, precum Coreea de Nord, Rusia, sau Turcia, unde presa este controlată. 

„Singurii care o pot face şi care pot specula libertatea de exprimare care există doar în democraţiile liberale sunt ruşii, pentru că au şi know how-ul („cunoştiinţele, metodele despre cum un lucru se poate face- n.r.”), au motivele pentru care să o facă şi există în acest moment, bine documentată, toată această interferenţă a lor”. 

Din această cauză, autorul volumului a decis să se axeze doar pe Rusia. „Până şi chinezii sunt prezenţi, deocamdată doar în China prin fake news, au 2 milioane de oameni care lucrează în reţelele sociale, doar pentru a modifica agenda publică naţională”.

Popa: Valoarea naţională a Rusiei, totalitarismul

Istoricul Cosmin Popa a vorbit despre Rusia  ca despre „un stat hologramă”, care „vinde permanent imaginea succesului, ascunzându-şi mizeria în spatele unor perdele de fum strălucitor”. În opinia istoricului, acest lucru este cauza de norocul poporului rus, acela de a fi condus de oameni care îl transformă „în obiectul unor experimente intelectuale colosale”. 

În prezent, în Rusia există o încercare de construcţie a unei conştiinţe naţionale care se bazează pe ideea totalitară, sau, explică Popa, transformarea ruşilor într-un popor în care valoarea fundamnetală a setului de valori naţionale este totalitarismul. 

„Toată minciuna pe care o instituţionalizează Rusia, mai devreme sau mai târziu, se va întoarce împotriva ei”, consideră istoricul. 

Cazul campionatului mondial de fotbal  

Politologul Ioan Stanomir a atras atenţia că suntem contemporani cu una dintre cele mai ambiţioase potemkiniade ale Rusiei, campionatul mondial de fotbal. Dacă eşti atent la nuanţele discursului, realizezi, punctează Stanomir, că televiziunea publică are printre comentatorii de fotbal, personalităţi profund marcate de discursul putinist, mărci care pot fi observate în momentul în care se face elogiul stadioanelor din Rusia, al siguranţei de acolo, respectiv când se compară organizarea perfectă din Rusia cu organizarea din Brazilia, de la campionatul precedent. 

„Modul în care Rusia lui Putin foloseşte sportul pentru a se cauţiona îmi aminteşte de modul în care a debutat regimul nazist cu olimpiada din '36. Lipseşte omul arian, dar nu lipseşte omul putinian", a mai spus Stanomir.

Stanomir: prăbuşirea încrederii Occidentului

Regimul lui Vladimir Putin doreşte să se prezinte ca unul care apără valorile conservatoare, a continuat politologul. În realitate însă, discursul specific este unul pseudo-conservator, o reciclare pe de o parte a unui discurs ţarist, iar pe de altă parte, al unuia sovietic. 

„Nu putem aştepta de la Putin şi cercul său de teoreticieni originalitate, ceea ce am putea aştepta, dar din păcate nu vedem, este fermitate din partea competitorilor ideologici”,  a adăugat politologul.

Problema este că astăzi avem de-a face, pe de o parte, cu o deprofesionalizare absolută- faţă de perioada Războiului Rece, când Occidentul cunoştea Rusia prin intermediul unor savanţi emigraţi, „care au identificate anumite constante ale traiectoriei ruse”, iar pe de altă parte, cu o prăbuşire a încrederii occidentului în propriile valori. 

„În momentul în care, pe de o parte, ai agresivitatea Rusiei, iar pe de altă parte, o lipsă de capacitate de afirmare a valorilor, este limpede că unicul câştigător nu poate fi decât un regim autocratic”. 

Dacă istoricul Cosmin Popa este mai optimist, considerând că minciuna instituţionalizată de Rusia, prin intermediul fake news, se va întoarce împotriva sa, Stanomir punctează că regimul ţarist, în forma sa romanoviană a durat 300 de ani, iar cel sovietic, 70 de ani. „În ordinea istorică nu este mult, în ordinea unei vieţi este suficient cât să nenorocească generaţii.”

La evenimentul de lansare a volumului „Matrioşka mincinoşilor” au mai vorbit jurnalistul Cristian Pantazi şi publicistul Cristian Pătrăşconiu, iar dialogul a fost moderat de jurnalistul Cătălin Gomboş.