Cărţi

articolul anterior articolul urmator

Marius Chivu: Interviul meu cu Nina Cassian

6
16 Apr 2014 17:24:53
Dilema Veche
Poeta Nina Cassian a murit la vârsta de 89 de ani, la New York FOTO Mediafax
Poeta Nina Cassian a murit la vârsta de 89 de ani, la New York FOTO Mediafax

În anul 2003 am făcut un interviu cu Nina Cassian, apărut în nr. 721 al revistei 22 cu titlul "Comunismul adevărat nu a existat niciodată". În memoria poetei recent plecate dintre noi redau mai jos un fragment din acea convorbire.

În ce context şi în ce condiţii aţi plecat din România?

Am plecat în septembrie 1985. Primisem o invitaţie în baza bursei Soros pentru a preda poezie. Ca şi cînd poezia se poate preda! (Rîde) La New York University am plecat pentru trei luni - ei numeau asta un semestru, dar era vorba doar de trei luni -, deci trebuia să încep în octombrie şi să mă întorc înapoi în ţară în ianuarie. Cinci luni, cu totul. Oricum, plecam toamna. Ca dovadă, aveam cu mine numai un palton, pantaloni, pulovere şi, eventual, un veşmînt ceva mai arătos pentru ocazia sărbătorilor, pentru Crăciun şi pentru Anul Nou, pe care urma să le petrec la New York. Nici măcar un tricou sau o rochiţă de vară. În fond, nu plecam definitiv. În lipsa mea, a locuit un timp în casa de pe Dionosie Lupu, unde am locuit pentru un an la vremea aceea, Eva Sîrbu. Totul era pregătit pentru întoarcerea mea. Ce s-a întîmplat?

În noiembrie am primit un telefon din Chicago, de la fiica lui Gheorghe "Babu" Ursu. Ştiam despre buclucul în care era vîrît. Ne vedeam cu regularitate şi îmi povestea ce se mai întîmplă la anchetă ş.a.m.d., dar era liber. În noiembrie deci, primesc un telefon de la fiica lui care îmi spune că a fost arestat. În decembrie, mi se pare - sau poate asta era tot în noiembrie -, primesc încă un telefon de la ea, spunîndu-mi că tatăl ei a murit. După cum ştim astăzi, el a fost omorît în închisoare, în bătăi. Apoi am mai primit un telefon de la o nepoată sau o verişoară a lui Iordan Chimet. Dar ea mă suna chiar din America să-mi spună, din partea lui Iordan, că n-ar fi cazul să mă întorc.

Mare jale, mare şoc! În primul rînd pentru moartea lui "Babu" şi apoi pentru faptul că toată existenţa mea se schimonosea încercînd să rămîn la New York. Cum să rămîn? Cu două meserii care nu există, adică poezie — care trebuie tradusă — şi muzică clasică sau, cum o numesc ei, muzică serioasă!? Nu se putea trăi din asta şi, bineînţeles, orizontul mi-a apărut atunci complet barat. Dar n-am avut încotro! Totuşi, n-am cerut azil politic. Cu încă o tranşă din bursa Soros şi cu încă o bursă am dus-o aşa un an şi jumătate fără să cer azil politic. Nu voiam să pierd tot ce se mai afla în România, adică casa mea, care era un apartament cu chirie, dar care conţinea Tot. Valorile materiale mă interesau prea puţin, mobilele, hăinuţele şi nu mai ştiu ce, dar toate manuscrisele pe care le lăsasem neştiind că plecasem definitiv erau pentru mine foarte importante. Tablourile, de pildă, au dispărut, la ora asta sînt date dispărute, o serie de gravuri făcute de Iosif Fechete pe poeziile mele şi multe altele.

După un an şi jumătate nu am mai avut încotro, nu am găsit nici o slujbă, nici măcar fictivă, ca să pot să-mi prelungesc vizele, cea americană şi cea românească. Atunci a trebuit să cer azil politic. Acestea sînt condiţiile în care am plecat în America! Mi-am terminat cursul de predare la zece studenţi, graduates, adică post-şcolari, universitari, cum ar veni. Am rămas prietenă cu unii dintre ei.

Nu vă spun cum m-am descurcat, pentru că nu ştiam limba engleză prea bine şi, cu atît mai puţin, nici nu eram la curent cu literatura engleză sau americană. Noi aici, în România, după cum ştiţi, eram mai mult sub influenţa culturală franceză. Ştiam literatură franceză, m-am rugat de ei să mă lase să predau un curs de artă comparată, întrucît mă pricepeam cumva şi la muzică şi la pictură şi asta aş fi putut face. Nu, au spus ei. Poezie! Deci legat de limbă şi de actualitatea creatoare în domeniul poeziei. A fost foarte greu. Mă ajutam de gesturi, mai scriam, desenam pe tablă ce cuvînt voiam să rostesc, dar nu-l găseam ş.a.m.d.

În 1990, înţeleg, aţi fi vrut să vă întoarceţi în ţară? Ce s-a întîmplat?

Citiţi interviul integral pe dilemaveche.ro.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

6 Comentarii

. PARADOXUL ADEVĂRULUI
16.04.2014, 22:11:10

Băi „tăticu” ! NU E interviul „tău” cu Nina Casian ! DELOC „frumuşelule”! Este interviul NINEI CASSIAN care ţi l-a oferit !

-1 (1 vot)
Negut Joe
16.04.2014, 23:22:07

Bucură-te Marius Chivu că eşti prea tânăr şi n-ai crescut cu poeziile alea din 50 ale acestei foarte destinse doamne, precum şi cu ale Mariei Banuş cu ţie-ţi vorbesc Americă!

-1 (1 vot)
popescu alina
17.04.2014, 11:31:05

Felicitari "Adevarului" pentru preluarea acestui text din "Dilema"!

ion LIBER ŞI VIU
17.04.2014, 14:57:26

Comentariu considerat abuziv.

ion LIBER ŞI VIU
17.04.2014, 16:12:02

Comentariu considerat abuziv.

Vezi toate comentariile (6)