Cărţi

articolul anterior articolul urmator

Maşinile Rube Goldberg

8
3 Apr 2015 17:48:22
Nicolae Manolescu

Oamenii de ştiinţă, îndeosebi matematicienii şi fizicienii, ţin foarte mult la acurateţea demonstraţiilor lor. Cei mai mulţi o înţeleg ca pe o modalitate cât mai simplă de exprimare. Când se considera matematician, poetul Ion Barbu, alias Dan Barbilian, era convins că o ecuaţie e cu atât mai valabilă ştiinţific, cu cât e mai frumoasă, cu alte cuvinte, cu cât e mai simplă.

S-ar spune că oamenii de ştiinţă au o gândire clasică, în care frumos înseamnă simplu. Greu de imaginat în cazul lor o ecuaţie barocă. Ştiinţa se împacă mult mai bine cu stilul clasic decât cu acela romantic. Cea mai frumoasă ecuaţie rămâne aceea a lui Einstein care de multă vreme se învaţă la şcoală: E=mc². Frumuseţea mai e interpretată de aceiaşi oameni de ştiinţă şi ca o formă elegantă de expresie. Spre disperarea unor cosmologi moderni, numeroase ecuaţii care explică fenomene naturale, mai ales din fizica cuantică, nu sunt deloc elegante. Simetria, care ar garanta în principiu o simplitate elegantă, nu pare valabilă în o mulţime de cazuri. Dar, revenind la acurateţea ideilor şi a demonstraţiilor, să spunem că, indiferent de lărgimea spectrului ei semantic, ea reprezintă pentru oamenii de ştiinţă o ”metodă” obligatorie. Mai mult: face totodată parte din imaginarul ştiinţei lor.

Când discută această latură a disciplinelor lor, oamenii de ştiinţă opun acurateţei (simplitate, eleganţă) maşina lui Rube Goldberg. E vorba de un caricaturist american din anii 1940, care desena soluţii sofisticate şi complicate, uneori absurde, ale unor probleme inginereşti. Cea mai celebră este o maşină de fotografiat, care funcţionează în felul următor: un ins e aşezat pe un closet care e de fapt o pompă, din care aerul emis de fundul insului trece printr-un tub şi, ieşind pe partea cealaltă, pune în mişcare o corabie cu pânze, a cărei deplasare aprinde un trabuc, care, la rândul lui, sparge un balon; un personaj care reprezintă un dictator (aerul epocii!), auzind bubuitura,  cade pe spate nimerind exact peste pompiţa care declanşa pe vremuri aparatul de fotografiat; cel fotografiat este insul instalat, „ca la fotograf”,  pe closet. Complicate şi inelegante, cu intenţie, desigur, fiind vorba de caricaturi, maşinile lui Rube Goldberg sunt folosite de fizicieni ca exemple de lipsa acurateţei. Ele sunt, în definitiv,  nişte ecuaţii urîte.

Mi-am pus întrebarea în ce măsură exemplul de mai sus are un sens în critica literară. Nu vorbesc de literatură, unde ambiguitatea şi alte trăsături fireşti ale poeziei sau romanului pot conduce la reprezentări de tipul maşinilor Rube Goldberg. Deşi chiar şi acolo există opere a căror frumuseţe implică acurateţea de tip clasic. De pildă, poeziile lui Ion Barbu sau ale lui Ion Pilat. Cea mai elegant-frumoasă artă poetică (definiţie a poeziei) este a celui dintâi: „Ar trebui un cântec încăpător precum/ Foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare/ Sau lauda grădinii de îngeri când răsare/ Din coastă bărbătească al Evei trunchi de fum”. Poezia ar fi, aşa dar, asemănătoare corului de îngeri care întâmpină în paradis naşterea femeii din coasta bărbatului. Să lăsăm însă literatura, care poate fi romantică, barocă, echivocă, inelegantă, complicată ca o maşină Rube Goldberg, şi să revenim la critică. În critică, o maşină Rube Goldberg poate fi fatală. Citiţi-l pe Luca Piţu, dacă vreţi să înţelegeţi ce spun! Sau pe Roland Barthes din micul studiu intitulat „S/Z” despre o nuvelă a lui Balzac. Sau pe structuraliştii de la grupul „Tel/Quel” din anii 1960. Sau studiul lui Toma Pavel despre Corneille de după plecarea autorului în America. Şi, dacă nu reuşiţi să înţelegeţi cât de cât ceva, nu contaţi pe ajutorul meu.

Critica literară a fost şi a rămas, ea, de stil clasic. Acurateţea exprimării este în critică o trăsătură obligatorie. Simplu şi clar se cade să fie mesajul criticului. Indiferent de ambiguitatea mesajului operei literare. Maşinile Rube Goldberg n-au ce căuta în domeniul nostru. Ecuaţiile criticii adevărate trebuie să fie la fel de simple şi de clare ca ecuaţia lui Einstein.  

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

8 Comentarii

Nirolf
3.04.2015, 20:33:51

Acuratetea demonstratiilor din matematica sau fizica tine de precizie , de exactitate care dau valoare de adevar a ceea ce este de demonstrat . In acest caz simplitatea este o aparenta , de mare complexitate, ce se obtine cu "arderi" intense . La limita , acuratetea poate fi asimilata cu frumusetea . Si totusi rezolvarea unei probleme ,exercitiu sau demonstrarea unei teoreme este frumoasa cand provoaca emotii de natura artistica . Simetria "rimeaza" cu simplitatea si este o componenta a acuratetei dar nu este neaparat frumoasa. De multe ori un chip de om cu trasaturi simetrice , perfect regulate nu este frumos ca in cazul unei mici asimetrii ce ii da expresivitate . Daca retineti bicicleta aceia cu o roata imensa in fata si una mica in spate , in ciuda asimetriei este mult mai frumoasa decat aceia cu doua roti simetrice egale . Postarea mea reprezinta o infima completare la interesantul dv text .

+4 (6 voturi)
gigione
3.04.2015, 20:43:53

infimă? infirmă?

-3 (5 voturi)
Nirolf
4.04.2015, 06:10:48

Cele doua cuvinte-intrbari reprezinta cu fidelitate ceea ce reflecta oglinda cand va uitati in ea .

+3 (3 voturi)
Paun Al
4.04.2015, 10:55:17

Intre acuratete (grijă deosebită, atenție mare, exactitate în executarea unui lucru) si simplitate , eleganta este o slaba analogie . Adica se pot realiza masini Rube Goldberg cu o mare acuratete !! Mai degraba sensul masinilor Rube G. este de folosire a unui dispozitiv sau aparat,foarte complicat , cu multa inginerie , pentru a face un lucru deosebit de simplu . Nici cu stiinta nu are legatura masina Rube G. ,decat involuntar . Putem merge pe solutii complicate pentru ca inca nu suntem in stare sa gasim solutia buna , simpla , eleganta . De multe ori solutia simpla eleganta , frumoasa se obtine prin multa munca si solutii intermediare "urate ", greoaie , inutile . In fiecare bloc de marmaura sta un discobol ... dar ce forme intermediare urate avem pana ajungem la forma frumoasa . Cat despre frumusete si simplitatea formulelor matematice , din fizica. Acestea depind de instrumentele matematice cu care sunt redate , si de educatia mintii noastre . Sunt fenomene electromagnetice de ex pentru care matematicienii au trebuit sa dezvolte "unelte de lucru " cum ar fi transformatele Laplace , Fourier de ex . Pentru ca forma de exprimare a ecuatiilor sa arate "frumos "

+2 (2 voturi)
Ionel Marcu
4.04.2015, 11:12:34

Să înțeleg că unele ecuații sunt mai valabile științific iar altele mai puțin valabile? Poate că unele sunt "mai extraordinare" decât altele .

+1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (8)