După marele succes (inclusiv internaţional) al romanului Solenoid, Mircea Cărtărescu revine pe piaţa literară cu o carte de o cu totul altă factură. Este tripticul Melancolia, nostalgică evocare a unei copilării şi adolescenţe înconjurate de o atmosferă de adâncă reverie. Realistă şi onirică în acelaşi timp, inconfundabil „cărtăresciană“ şi totuşi diferită de tot ce-a mai scris autorul, această carte despre singurătate, abandon, dragoste şi eroism are toate şansele să devină foarte iubită de cititorii de literatură.
Ajunse la rond, unde îl aştepta Vasile Singurătate. Coborâse de pe soclul său şi levita la o palmă deasupra aleii. În dreptul frunţii, al coastelor şi-n josul pântecului piatra lui nobilă era spartă. Dar ţinea încă la piept o carte, singura scrisă de el vreodată, o carte ilizibilă de piatră. Băiatul se-apropie de soclu şi citi înc-o dată inscripţia săpată-n aramă: CUM NINGE SOARTA? Îşi lipi fruntea de ea şi-o repetă în gând până cuvintele îşi pierdură sensul. Apoi se-ndreptă către marele mutilat şi-l luă, fără să-l privească, de braţ. Porniră-mpreună de-a lungul şinelor de tramvai, lăsându-şi în urmă umbrele lungi şi subţiri. Strada era tăcută şi pustietatea totală. Drumul n-avea sfârşit. Omul de piatră avea să-l însoţească de-acum toată viaţa.
Adauga Comentariu
Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos
Varianta 1
Autentificare cu contul adevarul.ro
Varianta 2
Autentificare cu contul de Facebook
0 Comentarii
Sortare: Cronologic · Dupa popularitate