Mo Yan, laureat Nobel, la Târgul Gaudeamus. Citeşte un fragment exclusiv din noile sale povestiri

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Lansarea volumului „Femeia cu buchet de flori şi alte povestiri“, de Mo Yan (Premiul Nobel în 2012), va avea loc duminică, 20 noiembrie, ora 12.30, în standul editurii Humanitas la Târgul de Carte Gaudeamus 2016. Participă Florentina Vişan, Luminiţa Bălan, Ana-Maria Caia şi Denisa Comănescu. Evenimentul are loc în cadrul programului „China, ţară invitată de onoare“ la Gaudeamus 2016. Citiţi un fragment exclusiv pentru „Adevărul“.

„Femeia cu buchet de flori şi alte povestiri“, de Mo Yan, traducere din chineză de Luminiţa Bălan, apare în colecţia „Raftul Denisei“, colecţie coordonată de Denisa Comănescu.

„Cu un realism halucinant, Mo Yan îmbină folclorul, istoria şi contemporaneitatea“, se spune în motivaţia juriului Nobel.

Conform editurii Humanitas, proza scurtă a lui Mo Yan aduce o tuşă de mare prospeţime în literatura contemporană. Cele zece povestiri reunite în volumul de faţă, în aceeaşi măsură violenţe şi poetice, sunt un amestec unic, inclasabil, de realism magic şi realism social, în care se întrepătrund elemente de mitologie şi tradiţie populară cu episoade din istoria recentă a ţinutului Gaomi tratate în manieră satirică. Lirismul descrierilor are drept contrapunct umorul, adesea feroce, în arhitectura poveştilor de dragoste, curaj şi moarte ale eroilor favoriţi ai scriitorului: oamenii obişnuiţi.

„Poate că nu sunt un scriitor cu o formaţie teoretică solidă, dar am o imaginaţie fertilă. […] Pot depăna o poveste încântatoare, şi această măiestrie am deprins-o de la bunicii mei, dar şi de la numeroşii povestitori care se perindau prin sat.“
Mo Yan

„Mo Yan transformă nefericirea vieţii cotidiene în episoade pline de bucurie, de o rară frumuseţe.“
The New York Times Book Review

„În povestiri, imaginaţia vizuală a lui Mo Yan este copleşitoare.“ Financial Times

„De-a lungul carierei sale de până acum, Mo Yan a explorat o multitudine de teme şi genuri, remarcându-se ca un scriitor cu un control desăvârşit atât asupra conţinutului, cât şi asupra formei.“
Julia Lovell

Această selecţie de zece povestiri reflectă diversitatea de teme şi abordări stilistice din proza scurtă a lui Mo Yan. Unele, precum Frumoasa care trecea bulevardul Chang’an călare pe măgar şi Femeia cu buchetul de flori, amintesc de tradiţia prozei fantastice chineze şi aduc în prim-plan personaje feminine, a căror frumuseţe exercită o fascinaţie irezistibilă, la graniţa supranaturalului. Altele, cum ar fi Bătălia din pădurea plopilor albi sau Catuşe la degetele mari, au în centru secvenţe din realitate văzute prin ochii copiilor.

image
„O copilărie nefericită este o sursă de inspiraţie inepuizabilă“, consideră Mo Yan,

iar micii protagonişti îi oferă ocazia de a povesti, pendulând între realismul brutal şi poezia sclipitoare, despre indiferenţă şi cruzime. Elementele autobiografice îşi găsesc locul în Bumbacul imaculat, după cum mărturiseşte autorul însuşi.

Mo Yan („Nu vorbi“), pseudonimul scriitorului Guan Moye, este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii contemporane. Născut în 1955 într-o familie de ţărani, a crescut în Gaomi, în provincia Shandong din nord-estul Chinei. La vârsta de doisprezece ani, în timpul Revoluţiei Culturale, a fost obligat să părăsească şcoala şi să lucreze mai întâi la câmp, apoi într-o fabrică de bumbac. În 1976 s-a alăturat Armatei Populare de Eliberare. Ca soldat, a început să studieze literatura şi să scrie, debutând în 1981, într-o revistă literară, cu povestirea Potopul din noaptea de primăvară. A absolvit, în 1986, Academia de Artă şi Literatură a Armatei, obţinând în anii ’90 un masterat în literatură de la Universitatea Normală din Beijing. În 1997 a părăsit armata şi a devenit scriitor liber-profesionist. În 1985 îi apare prima nuvelă, Ridichea de cristal, care se bucură de mare succes. Mo Yan devine celebru în China şi în lume prin romanul publicat în 1987, Sorgul roşu (Humanitas Fiction, 2008, 2012). La notorietatea scriitorului contribuie cunoscutul film omonim din 1987 al lui Zhang Yimou, câştigător al Ursului de Aur la Festivalul de Film de la Berlin în 1988. Autor prolific, Mo Yan a publicat peste optzeci de povestiri şi zece romane, cele mai cunoscute fiind: Baladele usturoiului din Paradis (1988, revizuit în 2012; Humanitas Fiction, 2013), Ţara vinului (1992; Humanitas Fiction, 2014), Ţâţe mari şi şolduri late (1996), Pedeapsa santalului (2001), Obosit de viaţă, obosit de moarte (2006; Humanitas Fiction, 2012) şi Broaşte (2009; Humanitas Fiction, 2014). Romanele şi povestirile sale au fost traduse în peste treizeci de limbi, iar câteva au fost ecranizate. Mo Yan a primit numeroase premii internaţionale (Premiul Laure Bataillon, 2001; Premiul Nonino, 2005; Premiul pentru Cultură Asiatică Fukuoka, 2006; Premiul Newman pentru literatură chineză acordat de Oklahoma University, 2009; Premiul Manhae, 2011 etc.), culminând cu Premiul Nobel pentru literatură în 2012.

Citiţi în continuare un fragment în exclusivitate (© Humanitas Fiction 2016):

  • Fragment din povestirea Maimuţa.Umor şi divertisment  –

„Femeia aceea voinică si înaltă, care ridicase pumnul, nu era nimeni alta decât Wan Xiaomei. Cum se poate ca timpul nemilos să transforme o tânără inocentă, vioaie, cu trup mlădios, într-o femeie tiranică, mătăhăloasă, parcă umflată cu pompa? Cu durere în suflet, autorul n-are de gând să dezvolte mai mult subiectul acesta. Autorul este bun prieten cu Wang Xiao mei şi Wang San. Pe vremea copilăriei, au învăţat în aceeaşi şcoală, iar după ce au crescut şi-au dus zilele în acelaşi oraş. De sigur că autorul ar putea să descrie foarte amănunţit procesul transformării lui Wang Xiaomei, dar el nu-şi doreşte acest lucru. Wang San s-a preschimbat din profesor universitar în maimuţă şi această trans formare este mult mai important decât ceea ce s-a întâmplat cu Wang Xiaomei. Când autorul a aflat vestea preschimbării lui Wang San în maimuţă, nu a fost foarte mirat, căci el de multe ori spusese în glumă că Wang San e ca o maimuţă. Apoi a mai auzit şi că Wang Xiaomei şi Wang San au dispărut, ceea ce din nou nu l-a mirat foarte tare, pentru că el ştie prea bine că intelectualii chinezi sunt ca nişte păsări în colivie – atâta vreme cât sunt închişi acolo, ciripesc zi de zi, ba chiar se mai şi izbesc cu capul de barele metalice, dar odată ce sunt eliberaţi, îşi iau zborul în câteva zile. De aceea, atunci când cei de la şcolile unde predau Wang San şi Wang Xiaomei au trimis pe cineva să facă investigaţii, acea persoană a alcătuit un raport în care a spus că cei doi aveau să se întoarcă. Şi chiar s-au întors la un moment dat, apoi Wang San a continuat să fie profesor universitar, iar Wang Xiaomei a continuat să fie profesoară de sport, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Autorul l-a întrebat pe Wang San ce a simţit când s-a transformat în maimuţă, iar el i-a răspuns că n-a simţit nimic şi nici nu-şi aminteşte defel ce s-a petrecut după transformare, însă de ceea ce s-a întâmplat înainte îşi mai adduce aminte. Autorul i-a luat un interviu şi lui Wang Xiaomei, care i-a povestit pe scurt cum a fost viaţa ei după metamorfoza lui Wang San. Prima parte a acestei povestiri a fost scrisă după relatările lui, în timp ce partea a treia a fost scrisă după relatările soţiei sale.

Recent a apărut Marele dicţionar de poezie la redactarea căruia a participat şi Wang San, care a reuşit, astfel, să mai câştige nişte bănuţi şi să se bucure un pic mai mult de viaţă. Acum s-a apucat iarăşi de scris şi tocmai lucrează la un articol despre Metamorfoza lui Kafka. Perspectiva din care face cercetarea aceasta este una specială, de un înalt nivel ştiinţific.

Wang Xiao mei şi-a schimbat considerabil atitudinea faţă de Wang San de când cu transformarea şi, în plus, acum ia un medicament pentru slăbire, cu efecte vizibile. Ei nu sunt foarte dornici să discute cu ceilalţi despre preschimbarea în maimuţă, însă excepţie fac prietenii, aşa că, dacă sunt prieteni interesaţi de cercetarea referitoare la genetică şi variaţie, atunci pot lua legătura cu ei doi prin intermediul meu. Îndrăznesc a spune că, la prima vedere, o asemenea poveste stranie ascunde cu siguranţă o cheie cu care se poate descifra misterul uriaş al lumii în care trăim. Cel care va izbuti acest lucru va devein mai celebru decât Darwin. Fireşte că această cercetare va întâmpina piedici foarte mari, căci este ca atunci când molia se aruncă singură în flacăra lumânării, şi ştiţi cum se zice: «Când ducele Jiang prinde peştele în năvod, şi peştele îşi doreşte să fie prins!».“

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite