Momente apocaliptice, descrise într-o carte: „Sfârşitul e mereu aproape“

Volumul "Sfârşitul e mereu aproape. Momente apocaliptice de la colapsul Epocii Bronzului până la ameninţarea nucleară", de Dan Carlin, a apărut la Editura Polirom. Vă prezentăm fragmente în avanpremieră ale acestui volum, care analizează problemele unor vremuri de criză, rareori prezentate publicului.

Momentele dificile îi fac oare pe oameni mai puternici? Poate umanitatea să susţină, fără a se autodistruge, puterea armelor pe care ea însăşi le-a creat? Tehnologia sau abilităţile oamenilor vor ajunge vreodată la un maximum ori vor regresa? Nu se ştiu răspunsurile la astfel de întrebări, însă nimeni nu le prezintă la fel de interesant ca Dan Carlin, legând trecutul şi viitorul în moduri fascinante şi neobişnuite. Întrebările pe care ni le propune se referă la cel mai important subiect imaginabil: supravieţuirea omenirii. De la colapsul Epocii Bronzului pînă la provocările erei nucleare, această problemă ameninţă umanitatea ca o stăruitoare sabie a lui Damocles. Cu totul ieşită din tipare şi erudită, ciudată şi profundă, volumul "Sfârşitul e mereu aproape" analizează problemele care sunt rareori prezentate publicului şi face dintr-odată trecutul să devină important pentru prezentul nostru foarte turbulent.

Autorul Dan Carlin este un pionier în domeniul podcast-urilor şi cel mai de succes autor de conţinut audio în format amplu. În emisiunile sale intitulate Hardcore History, care durează uneori peste şase ore, Carlin umanizează trecutul şi îşi determină publicul „să se pună puţin în pielea altuia din istorie”. Hardcore History a înregistrat peste o sută de milioane de descărcări.

FRAGMENT

"De asemenea, s‑a sugerat că pagubele masive, la scară largă, ar fi putut afecta populaţia minoică într‑atât încât să devină o ţintă tentantă pentru agresorii geopolitici din regiune. La un moment dat, între 1450 şi 1370 î.Hr., majoritatea palatelor măreţe din perioada înfloritoare a civilizaţiei minoice au fost distruse, iar în cele din urmă teritoriul şi cultura acesteia au fost preluate de micenieni. Dar, dacă statul minoic s‑a prăbuşit în jurul anului 1400 î.Hr., rămâne totuşi un interval de două secole faţă de perioada în care declinul s‑a manifestat sub alte aspecte. E posibil ca vulcanul şi tsunamiul generat de erupţie să fi fost cauza, un lanţ de evenimente care a destabilizat un sistem ce fusese solid, dar perioada de latenţă dintre cauză şi efect ar fi prea mare.

Celălalt dezastru natural pus în legătură cu sfârşitul Epocii Bronzului este cutremurul.

Există o anumită suprapunere, deoarece erupţia vulcanului din insula Thíra putea să fi generat sau să fi fost precedată de cutremure care să amplifice daunele provocate de vulcan, iar cutremurele sunt şi printre principalele cauze ale tsunamiurilor.

Fără îndoială, aveau loc adesea cutremure în această regiune foarte activă sub aspect seismic. S‑au descoperit pagube cauzate de cutremure în vremuri străvechi (uneori şi trupuri zdrobite, găsite acolo unde îşi aflaseră sfârşitul) în structuri din întregul bazin mediteraneean răsăritean şi în vestul Asiei. De fapt, la sfârşitul Epocii Bronzului par să fi avut loc mai multe cutremure mari, iar numeroase oraşe importante din regiune prezintă distrugeri cauzate de cutremure. În epoca de dinaintea clădirilor stabilizate şi a construcţiilor moderne, când peste tot se făcea foc în vetre, pagubele provocate de cutremure erau poate mai grave decât în prezent. Cu siguranţă, abilitatea de a gestiona astăzi consecinţele unui cutremur este superioară. În prezent, ne‑ar fi mult mai uşor să ne redresăm după un cutremur şi tsunamiul ulterior care ar ucide 50.000 de oameni, în comparaţie cu societatea din Epoca Bronzului.

Totuşi, dovezile indică adesea reconstrucţii după cutremurele istorice, arătând că astfel de evenimente nu erau absolut catastrofale şi că societatea afectată putea merge mai departe, lucru care nu înseamnă neapărat că populaţia, prosperitatea sau puterea şi influenţa politică ar fi revenit la nivelurile anterioare dezastrelor.

Un singur fenomen (de exemplu, cutremure, secete, erupţii vulcanice sau tsunamiuri) poate explica de ce un anumit oraş sau o regiune a înregistrat pagube, dar nu poate fi singura explicaţie a faptului că întreaga regiune mediteraneeană şi vestul Asiei au fost afectate de ceva spre finalul Epocii Bronzului. De ce ar fi avut probleme Babilonul şi Asiria, situate pe teritoriul actual al Irakului, fără ieşire la mare, doar pentru că un vulcan dintr‑o insulă din Marea Egee ar fi erupt şi ar fi provocat un tsunami?" (Copyright Editura Polirom)