Muzeul Naţional al Literaturii Române primeşte din nou vizitatori

De Ziua Internaţională a Poeziei, 21 martie 2017, după aproape trei ani de aşteptare, Muzeul Naţional al Literaturii Române şi-a deschis oficial porţile noului sediu situat în Str. Nicolae Creţulescu nr. 8 (în spatele Bisericii Albe).

1 iunie 1957… aproape 60 de ani. Atâţia au trecut de când a fost înfiinţat Muzeul Naţional al Literaturii, de către Perpessicius. Acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care directorul Ioan Cristescu şi-a dorit cu îndârjire ca Muzeul  să se mute cât mai repede într-un sediu care să permită vizitarea manuscriselor pe care le are în grijă. Ar fi fost ciudat ca în 2017 să fie sărbătorită existenţa unei instituţii de tipul acesta undeva într-un depozit de la Casa Presei. Faptul că eforturile considerabile ale echipei Muzeului Naţional al Literaturii Române au fost răsplătite nu poate fi decât îmbucurător.

Se ştie prea bine că Muzeul Naţional al Literaturii Române a fost mutat din Bulevardul Dacia tocmai la Casa Presei. Nu distanţa faţă de Centru era problema, ci faptul că muzeul a fost scos dintr-un spaţiu ideal pentru expunerea manuscriselor atât de preţioase, în care putea primi grupuri mari de vizitatori, pentru a fi „cazat” într-un spaţiu neprietenos, care nu permitea vizite din partea publicului. Este unanim recunoscut  faptul că nu există manuscrise valoroase sau mai puţin valoroase. Fiecare are valoarea lui, indiferent că aparţine secolului al XVII-lea, al XVIII-lea sau secolului XX, pentru că reprezintă până la urmă o creaţie. Iar creaţia, dacă este originală, nu poate avea altă valorificare decât a timpului. „Ne bucurăm că, în sfârşit, putem să avem vizitatori care să beneficieze de aceste valori ale Muzeului Naţional al Literaturii Române, semne ale identităţii naţionale a acestui neam”, a spus Ioan Cristescu, directorul muzeului, la deschiderea oficială din 21 martie, chiar de Ziua Internaţională a Poeziei. Au mai luat cuvântul la deschiderea noului sediu al Muzeului primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, care a spus că va fi mereu alături de tot ceea ce înseamnă cultură, că bugetele se fac atât cu mintea, cât mai ales cu inima şi că va găsi pârghiile necesare pentru a sprijini majoritatea proiectelor culturale care vor ajunge pe biroul dumneaei, academicienii Eugen Simion şi Răzvan Theodorescu, acesta din urmă afirmând că este bucuros de faptul că Muzeul Naţional al Literaturii se află „la doi paşi de casa în care Slavici l-a găzduit pe Eminescu, la doi paşi de locul în care a trăit Nichita Stănescu, nu departe de casa unde locuia Titu Maiorescu, foarte aproape de blocul unde a locuit Radu Gyr şi între cele două domicilii ale lui Geo Bogza”, dar şi ministrul Culturii, Ionuţ Vulpescu.

„Cărţile sunt moştenirile pe care marile spirite le lasă omenirii, care sunt date din generaţie în generaţie ca daruri pentru posteritatea celor care nu s-au născut încă”, spunea şi Joseph Addison. Oameni luminaţi care ştiau că la început a fost Cuvântul, ceea ce noi am uitat, din păcate. Fără cărţi, istoria e mută, literatura nu are glas, iar ştiinţa este paralizată. Fără cultură nu însemnăm nimic în această lume. Fără acces la educaţie copiii noştri nu vor mai fi în stare nici să se semneze, dar să citească. Fără sensibilitatea pe care poezia o aduce în viaţa noastră ce mai însemnăm? Sunt mulţi cei care simt o nevoie acută de reîntoarcere la adevăratele valori, la ceea ce ne face oameni, la ceea ce ne face cu adevărat fericiţi, ce ne bucură, ce ne emoţionează şi ne înalţă. În goana după supravieţuirea zilnică, uităm că este necesar să supravieţuim spiritual. „În toate ţările civilizate, cultura este un factor de progres economic. Cultura produce bani, nu înghite bani. La noi este un factor de regres pentru că nu avem grijă de ea. Revigorarea interesului pentru trecut este calea spre viitor. Unde am fi noi dacă am avea acum un Spiru Haret, sau un Kogălniceanu?  La 30 de ani de la moartea lui Nichita, mai avem vreun tip genial? Eu cred că avem mari scriitori, dar sunt ignoraţi, pentru că deranjează”, spune directorul MNLR, Ioan Cristescu.

„Vorbim despre un muzeu al literaturii române, de un muzeu al limbii române. Iar limba română este factorul esenţial al identităţii noastre. Noi avem totuşi o cultură, o civilizaţie a noastră, care ne reprezintă, şi aceasta s-a conectat cu culturile şi civilizaţiile din jur şi de mai departe, şi acest lucru vrem să-l punem în valoare. După secolul al XVIII-lea, vrem să demonstrăm faptul că am recuperat decalajul, astfel încât toată cultura şi civilizaţia românească este conectată la cultura şi civilizaţia europeană. Am lucrat şi lucrăm la acest concept cu un grup de arhitecţi, graficieni şi designeri şi sunt convins că Muzeul Literaturii Române este un muzeu de secol XXI”, sublinia directorul Ioan Cristescu.

Unde în altă parte am avea şansa de a admira mobilierul aproape complet Ion Heliade Rădulescu sau Grigore Alexandrescu? În ce loc am putea cerceta în amănunt manuscrisul original al lui Caragiale „Titircă, Sotirescu et co”? Unde am mai fi răsfăţaţi cu o colecţie valoroasă de peste 800 de lucrări, multe de grafică, dar şi pictură şi acuarelă aparţinând unor artişti precum Camil Ressu, Theodor Aman, Nicolae Tonitza, Nicolae Grigorescu, Iosif Iser, Gheorghe Pătraşcu, Alexandru Ciucurencu, Marcel Iancu, Victor Brauner, Aurel Maxim şi foarte multe desene ale unor scriitori ca Victor Ion Popa, Tudor Arghezi? Muzeul Naţional al Literaturii Române deţine peste 300.000 de piese, organizate în 250 de colecţii (manuscrise, acte, corespondenţă, fotografii originale, obiecte memoriale), 200 de titluri de carte veche românească, 20.000 de volume de carte rară, 8.000 de titluri de publicaţii periodice. Colecţiile principale ale muzeului sunt: carte rară – biblioteci de scriitori, colecţia de carte veche românească, colecţia de manuscrise: Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Tudor Vianu, Alfred Margul Sperber, Alexandru Macedonski, Paul Zarifopol, Ion Vinea, G. Dem. Teodorescu, Ion Pillat, Adrian Maniu şi alţii.

Vă propun să încercaţi să vedeţi ce simţiţi când deschideţi o carte. Vă propun să vă imaginaţi ce emoţie vă cuprinde sufletul la vederea slovei lui Eminescu, a lui Arghezi sau Bacovia. Veţi constata că s-ar putea să faceţi parte, fără să fiţi conştienţi de acest lucru, dintre oamenii care suferă de sete de Cuvinte. Poate că lumea literaturii de astăzi este una scindată, o parte care dă dovadă în fiecare clipă de falsitate şi ego exacerbat, crezându-se mai presus de tot şi toate. Alta care rămâne la locul ei, modestă. Da, există astăzi nenumăraţi poeţi cu sclipiri de geniu, care din motive ce ne scapă sunt invizibili în ochii celor care ar trebui să-i sprijine, să le călăuzească paşii, să lase versurile acestora să ajungă la cititori şi altfel decât prin intermediul blogurilor sau reţelelor de socializare. Da, lumea literaturii de astăzi a uitat ce înseamnă literatura. Dar, pe noi, cititorii frecvenţi şi iubitori de slovă, nu are de ce să ne preocupe interesul meschin al aceluia care lucrează în detrimentul literaturii. Noi avem nevoie să ne apropiem de lectură copiii, în ciuda timpului care e mai puţin generos cu asemenea momente de desfătare a spiritului.

Despre ce înseamnă cuvântul scris sau o întreagă bibliotecă putem vorbi mult, dar mai simplu este să dăm un exemplu. Atunci când poetul Vasile Voiculescu a fost arestat (căutaţi să aflaţi motivul dacă nu-l cunoaşteţi!), casa i-a fost confiscată. Fiica lui, Gabriela Defour Voiculescu, afirma că în acea situaţie a existat totuşi un dram de noroc, pentru că atunci când s-a căsătorit, din răsfăţ, a acceptat darurile tatălui, adică mobilă, tablouri, icoane, covoare, iar „egoismul” ei a salvat multe lucruri importante de la distrugere. Părerea de rău era însă pentru bibliotecă, una absolut superbă, un perete întreg numai cu cărţi ezoterice, iar altul numai artă. Într-un interviu acordat Jurnalului Naţional, acum mulţi ani, Gabriela Defour Voiculescu spunea că datorită tatălui ei, care îi arunca uneori câte o carte şi-i recomanda ferm: «Uite, te rog, citeste cartea aceasta!», a citit mult şi a învăţat franceza perfect. Iată ce înseamnă a preţui Cuvântul…

Muzeul păstrează manuscrise ale celor care au crezut în cuvântul scris, l-au aşternut pe hârtie, l-au răspândit sau l-au preţuit. Când vorbim deci despre Muzeul Naţional al Literaturii Române vorbim despre cultură, despre identitate, despre o moştenire culturală de prim rang, despre zestrea literaturii şi limbii noastre. Orice societate sănătoasă ştie că are nevoie de cultură. Modul în care Muzeul a ales să-şi redeschidă porţile este unul modern, un răspuns dacă vreţi la nevoia de interacţiune a societăţii contemporane, o încercare de a valorifica patrimoniul muzeal în moduri cât mai creative. Astfel, MNLR va dezvolta lecturi publice, conferinţe, expoziţii temporare tematice, fixe şi itinerante, ateliere de creaţie, evenimente cu public ţintă, dar şi evenimente majore precum Festivalul Internaţional de Poezie Bucureşti, ajuns la a VIII-a ediţie, care anul acesta va avea loc între 17-21 mai.

Expoziţia de bază deschisă la 21 martie în sediul din Strada Nicolae Creţulescu nr. 8, cuprinde piese de mobilier sau tablouri care au aparţinut unor mari scriitori, manuscrise ale unor opere literare, exemplare rare ale unor cărţi şi reviste literare. Vizitatorii au, de asemenea, şansa unor experienţe interactive, în mediul virtual, acces la imagini cu marii scriitori români, dar şi audierea opere literare de excepţie în lectura autorilor sau a unor mari actori. Este un amestec între clasic şi neconvenţional, între manuscrise vechi şi cele mai recent inventate tehnologii media.

Vizitatorii pot admira o carte de doar 3 centimetri apărută în 1934 care cuprinde întregul poem Luceafărul al lui Mihai Eminescu, un set de şah care a aparţinut lui Mihail Sadoveanu, maşina lui Cezar Petrescu sau lampadarul lui Emil Cioran. Poemul „Invectivă” al lui Geo Bogza, cel care l-a trimis la închisoare pentru pornografie, a fost expus pentru prima oară.

Directorul Ioan Cristescu afirma la deschidere că Muzeul Naţional al Literaturii Române „nu seamănă cu nimic din ce a fost în vechiul sediu. Expoziţia este cu totul alta, altă gândire, altă concepţie, altă amenajare.” Muzeul poate fi vizitat, din 21 martie, de marţi până duminică, între 10.00 şi 18.00, în noul sediu din Strada Nicolae Creţulescu, nr. 8, chiar în spatele Bisericii Albe de pe Calea Victoriei. Preţul unui bilet de intrare este de 2,5 lei, pentru elevi şi studenţi, şi de 5 lei, pentru adulţi. Până la sfârşitul lui martie intrarea este gratuită.