Nimic despre Albă-ca-Zăpada

0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Albă-ca-Zăpada” (re)scrisă de Barthelme este ca „Mona Lisa” (re)pictată de Picasso. Aceasta este abia a doua carte tradusă în română a lui Donald Barthelme, unul dintre cei mai originali scriitori americani contemporani.

Un moment de pedanterie casnică cu gospodina Albă-ca-Zăpada: „Albă-ca-Zăpada făcea curăţenie în casă. «Ploşniţele de cărţi nu-i pişcă pe oameni», îşi spunea ea pentru sine. A dat pe cărţi cu un spray cu o soluţie care conţinea, în proporţie de cinci la sută, DDT. Apoi le-a şters de praf cu peria de şters praful de la aspirator. N-a lovit cărţile una de alta, ca să nu le strice cotoarele.

Apoi le-a uns acele cotoare cu ulei de argăsit, aplicându-l cu palma şi cu degetele. Apoi a reparat nişte pagini rupte, folosind fâşii de hârtie de orez. A călcat nişte pagini boţite cu fierul cald. Mucegaiul proaspăt l-a şters de pe cotoare cu o cârpă curată şi moale, umezită cu vin de Xeres. Apoi a agăţat în bibliotecă o punguţă conţinând paradiclorbenzen, ca să combată apariţia ciupercilor.

Apoi, Albă-ca-Zăpada a curăţat aragazul. A scos duzele de sub ochiuri şi grătare şi le-a spălat zdravăn cu clăbuc fierbinte. Apoi le-a clătit cu apă curată şi le-a uscat cu prosoape de hârtie. Cu sodă de curăţat şi cu o perie dură, a frecat ochiurile, acordând o atenţie specială orificiilor pe unde iese gazul.

Le-a curăţat cu o agrafă de păr, le-a clătit cu apă multă şi le-a uscat cu prosoape de hârtie... Tigaia şi grătarul propriu-zis le-a curăţat în acelaşi fel. Apoi, a curăţat cuptorul, folosind un burete de sârmă în locurile mai dificil de curăţat. Apoi a clătit cuptorul pe dinăuntru cu o cârpă înmuiată în apă curată şi stoarsă bine şi l-a uscat cu prosoape de hârtie. Apoi, îngrijirea pianului".

„Cartografierea vagului"

„Albă-ca-Zăpada" (re)scrisă de Donald Barthelme este ca „Mona Lisa" (re)pictată de Picasso. Nu vei găsi mai nimic din original şi tocmai acest lucru o face o scriere profund originală.

Albă-ca-Zăpada lui Donald Barthelme este un personaj extrem de ambiguu: gospodină feministă, preocupată de limbaj („Aş vrea să fie pe lume cuvinte care să nu fie cuvintele pe care le aud mereu!"), merge la psihiatru, vag erotică în relaţia cu piticii spălători de clădiri („Daţi-vă jos pijamalele!"). Există şi personajele echivalente mamei vitrege şi prinţului (un şomer voyeurist, specialist în amplificatoare), dar, de fapt, povestea nu trebuie citită ca o replică la basmul clasic (cheia parodică fiind mereu minată de un côté absurd şi de stratificări textuale obscure), ci un text independent, în care se amestecă variaţi semnificanţi culturali fără o supra-semnificaţie anume, alta decât scrisul ca „pătare" a realităţii/ lumii:

„Să iei un lucru care era alb şi să-l pătezi până-l faci negru". Inclusiv punerea în pagină este subversivă faţă de practicile textuale tradiţionale şi faţă de ideea de receptare: la un moment dat, Donald Barthelme plasează un chestionar în care cititorul este întrebat dacă i-a plăcut prima jumătate a cărţii, ce a înţeles („Are această lucrare, pentru voi, o dimensiune metafizică? Da/ Nu"), ba chiar ce ar dori să conţină partea secundă.

În savuroasa prefaţă la romanul postmodernului american, Mircea Cărtărescu vorbeşte şi el despre „ghicirea unui sens mereu alunecos" şi formulează memorabil „precizia excepţională a scriitorului în cartografierea vagului", insistând tocmai asupra dificultăţii de a vedea ceva anume în această rescriere proteic-ambiguă, cu aer de parabolă nu atât literară, cât a literaturii înseşi. Satiră a societăţii americane, scriere feministă, alegorie metaficţională, experiment textual? Toate acestea şi nimic. Ca şi cum îndemnul lui Donald Barthelme ar fi „Citeşte şi crezi ce vrei". 

Info

Albă-ca-Zăpada de  Donald Barthelme

Prefaţă: Mircea Cărtărescu

Traducere: Ana Chiriţoiu

Editura Leda, 2009.

image
Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite