Cărţi

articolul anterior articolul urmator

„Nopţile arabe“, sau despre bucuria de a fi mereu copil. Cum „Hoţul din Bagdad“ îţi poate schimba viaţa

3
3 Jan 2022 22:42:26
Doinel Tronaru
Sindbad şi Ali Baba, varianta niponă a anilor ‘70
Sindbad şi Ali Baba, varianta niponă a anilor ‘70

Una dintre primele cărţi pe care le-am citit şi care apoi m-au urmărit toată viaţa (m-au „bântuit“, aş putea spune, pentru a fi în ton cu conţinutul) este ciclul de poveşti arabe „O mie şi una de nopţi“ (li s-a întâmplat şi unor Goethe, Stevenson sau Borges, aşa că sunt mulţumit de companie). Este una dintre acele „cărţi totale“, care conţin totul şi încă ceva în plus.

Goethe spunea că şi-ar dori să uite în fiecare an „Don Quijote“ şi „1001 de nopţi“, pentru a se bucura de recitire, şi subscriu.

Este una dintre primele cărţi pe care le-am citit (volumul 1 – cel cu „pescarul şi cu efritul“ închis într-un chiup de lut –, care tocmai apăruse, într-o a doua ediţie revăzută) şi probabil una dintre ultimele pe care le voi citi înainte de moarte. Borges vorbea, într-una din celebrele lui conferinţe, despre perfecţiunea titlului („1000“ ar fi fost banal, „999“ ar fi dat impresia de omisiune, pe când „1001“ sugerează infinitatea) acestei veritabile „cărţi deschise“, „cărţi de nisip“.

Tot de la el ştiu de „New Arabian Nights“ ale lui Robert Louis Stevenson (Bagdadul lui Harun al-Raşid seamănă acum cu Londra contemporană autorului), dar de-abia recent am reuşit să-mi procur cartea (într-o ediţie în limba engleză publicată în Moscova comunistă!). Tot în copilărie am citit „A opta călătorie a lui Sindbad Marinarul“, despre cea de-„a 1002-a noapte a Şeherezadei“, scrisă de americanul Edgar Allan Poe (cu fapte reale culese din jurnalele de ştiinţă ale vremii, dar mai incredibile decât cele originale), iar o astfel de lectură nu se uită.

Aziz şi Aziza forever

Primul volum, prin „Povestea hamalului şi a celor trei fecioare“ în primul rând (dar nu numai) – poveste în care este descrisă în mod minuţios, dar plin totuşi de bun-gust şi poezie, ceea ce-acum am putea numi o „orgie“ în patru –, servea pentru copiii de-atunci şi drept un fel de manual de educaţie sexuală, după cum scriu într-una dintre postările reproduse mai jos (de altfel, toată cartea, adică cele 15 volume, era străbătută de o sexualitate latentă şi lascivă, iar „principiul plăcerii“ era de multe ori principiul director al acţiunii).

Volumul al treilea, „Povestea sultanului Omar al-Neman“ (în ediţia mea, împărţit la rândul lui în două volume, 3 şi 3 bis), este „cartea totală“, care are de toate (sex, aventură, politică, fapte de arme, „poveşti în ramă“ etc.), un veritabil roman scris în vremea când Occidentul nici nu visa la un Chrétien de Troyes, iar astfel de naraţiuni complexe nu se creau decât în Orient (Japonia, de exemplu, cu „Genji monogatari“). Cine nu a citit „Povestea lui Aziz şi a Azizei“ (frate şi soră) de aici a pierdut una dintre experienţele esenţiale de cititor şi a ratat una dintre ficţiunile de vârf ale umanităţii.

Personal, pun „Povestea sultanului Omar al-Neman“ printre cele mai mari cărţi scrise vreodată.

Sindobado-core

noii versiuni a „Melancoliei“ cărtăresciene.

Sindbad Marinarul era şi eroul serialului meu preferat din acea vreme (din toată copilăria, de fapt, pentru că a fost reluat şi în anii 1983-1984, totul terminându-se cu o „brutală“ interzicere de către Ceauşescu a programului 2), un serial de animaţie japonez (animé, i-am spune-acum, sau printr-o extensie abuzivă chiar manga) în două serii, care păstra totuşi o vagă legătură, destul de relativă, cu poveştile originale (Ali Baba era aici, de la un punct, un tânăr/adolescent companion de aventuri al mai degrabă copilului Sindbad, pe când Aladin, pe care-l „racolau“ la un moment dat în călătoriile lor, era un bătrân sfătos şi înţelept; antagoniştii erau o liotă nesfârşită de demoni şi vrăjitori, pe care „Sindobado“ îi învingea definitiv la finalul ultimei serii).

„Cu inima în altă parte“. Sau „Sfârşitul lui Giafar“

„Epoca de aur a ecranului de argint“): „Aventură în Arabia“ (1979, cu eternul interpret maleficoid Christopher Lee, deşi pe-atunci nu ştiam de el) şi „Hoţul din Bagdad“ (versiunea din 1978, bineînţeles, pentru că de Michael Powell nu se auzise la noi în vremea aia; cu Kabir Bedi în rolul prinţului, dar şi cu Roddy McDowall, as Hasan, „hoţul“ propriu-zis, sau cu Terence Stamp ca antagonist, în rolul maleficului vizir, Giafar parcă).

Tot în copilărie, împreună cu tatăl meu şi cu fratele mai mic, am văzut într-o vară la Cinema Patria un film american cu „Sinbad the Sailor“ (cred că „The Golden Voyage of Sinbad“, 1973), care nu prea mi-a plăcut şi mi s-a părut o „clonă“ destul de subţirică după „Hoţul din Bagdad“: eroul titular nu mai avea nici o legătură cu cel pe care-l ştiam eu, acelaşi gen de personaj malefic (de data asta nu „vizirul“, ci un magician pus pe rele), care-şi ţine sufletul în altă parte, ailleurs (de data aceasta, acţiunea se-nvârte în jurul unei Fântâni a Destinului) etc.

Aşadar, volumele 1, 3 şi 5 din „O mie şi una de nopţi“ se află, în „panteonul“ meu personal, alături de alte cărţi atipice din copilărie (culegeri de basme sau repovestiri de epopei clasice), „Vitejiile lui Rustem“ şi „Istorisirile lui Rolang. Mortul fermecat“, despre care o să vorbesc poate altădată.

Cum „Hoţul din Bagdad“ îţi poate schimba viaţa

Urmează câteva lucruri scrise de-a lungul vremii despre „1001 de nopţi“ şi reverberaţiile acestei cărţi.

“New Arabian Nights”, in care – tot Borges, un incurabil indragostit de Stevenson, explica – Bagdadul lui Harun Al-Rasid & Co. seamana mai degraba cu Londra contemporana autorului). Inutil sa mai spun ca primele – si inubliabilele – pagini de (rafinata) literatura erotica le-am citit aici, nu in butucanoasa proza rebreniana sau marinprediana.“


20 februarie 2021: „“Man: Come with me to the far lands of Baghdad.
Woman: Oh, if only I could. That's what I want more than anything in the world, but it could never be...
Man: Of course it can...
Woman: But my father would find us wherever we went. Yes, he has forbidden me to... to even speak to you, if he finds me now. I don't know what he'd do...
Man: But he doesn't know that I'm... I'm a prince. Before, I was the thief of Baghdad now...
Woman: It doesn't matter...
Man: Then follow me, darling, follow me now to the ends of the Earth” (“The thief of Bagdad” (1924). Directed by Raoul Walsh. Cast: Douglas Fairbanks). Cel mai frumos dialog din lume, care ma obsedeaza de cand, in “pruncie”, l-am auzit prima oara.

Friends of Mr Cairo”; “de fapt textul apare sub mai multe variante în mai multe poveşti din 1001 de nopţi. există un dialog similar în intriga poveştii cu sultanul Omar al-Neman.”; “da, acolo ea nu poate merge la Bagdad din pricina războiului dintre taţii lor. aduce un pic şi a Tristan/Romeo.”, se scrie-aici la comentarii.)

Citeşte şi:

Despre „minunata“ „eră Ceauşescu“ şi serialele ei „zburătoare“. Sau despre „comunismul meu“

Odă Bucureştiului dispărut şi post-apocaliptic. Nostalgia 2.0: Bucureştiul vechi şi cinematografele „de cartier“

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

3 Comentarii

Omul UnOm
4.01.2022, 00:58:08

Unul dintre motivele pentru care basmele din 1001 de nopti aveau "priza" in spatiul romanesc, este ca trasaturile si obiceiurile orientale ne sunt oarecum familiare. Influenta otomana care a durat sute de ani precum si apropierea Levantului joaca un rol in asta fie ca ne place sau nu sa o recunoastem. La nivel de mentalitate, o buna parte din romani, chiar si astazi, se regasesc perfect in cultura Levantului.

Camila
4.01.2022, 03:58:11

Cred ca e invers . Otomanii sunt cei care s-au format in spatiul Bizantin al culturii Bizantine . Din cauza asta un otoman era mult mai aproape de Moldoveni decat un roman proeuropean . Din cauza asta sunt convins ca povestile arame din carti fac mult bine copiilor romani daca le-ar citi . Spre deosebire de minciunile occidentale care ii transforma in romani mincinosi si hoti .

-2 (2 voturi)
mihai radu
4.01.2022, 11:44:38

Otomanii s-au format în spațiul bizantin ?!...mai pune mâna pe o Istorie !

Modifică Setările