O parte dintr-un impresionant CV artistic

Volumul Din opera unui regizor – De la Trei surori la Livada de vişini apărut în anul 2016 la Editura Institutului Cultural Român (curator: Mirela Sandu) îl are drept protagonist pe marele artist Gábor Tompa.

Mai precis, mai corect spus, spectacolele realizate de el între anii 2008 şi 2015 la felurite teatre de pe Mapamond. Teatre din Cluj, din Maribor, din Praga, din Novi Sad, din Bucureşti, din San Diego, din Iaşi ori din Seul. Surprinse în fotografii semnate de Mihaela Marin, Nicu Cherciu, Biró István, Jim Carmódy, Martin Kámen, Damian Švarc. Constituindu-se într-o parte de CV artistic întocmit în principal nu din cuvinte, ci din imagini învestite cu valoare metonimică. Cu tot ce poate însemna aceasta în bine sau în rău. Cuvintele, atâtea câte sunt, nu au fost rostite ori scrise de Tompa, ci - şi nici nu cred că se putea idee mai bună - de George Banu.

Când spun aceasta nu mă gândesc în primul rând la întreaga carieră de eseist, de teatrolog, la imensa valoare reprezentată de George Banu, la faptul că domnia-sa este un foarte rafinat cunoscător al creaţiei lui Tompa Gábor ori la detaliul că George Banu i-a însoţit pe Gábor şi pe scenografa Carmencita Brojboiu, în calitate de dramaturg, la realizarea spectacolului cu Livada de la Maribor. Cu toate că şi aceste amănunte au, fără doar şi poate, valoarea şi importanţa lor.

Am, în principal, în vedere detaliul că pe Tompa Gábor şi pe George Banu îi leagă imensa dragoste pentru scrierile marelui dramaturg Anton Pavlovici Cehov. Dragostea concretizată în cazul regizorului în câteva spectacole care străjuiesc asemenea unei cortine- cortina de început, cortina de final- însuşi acest album, iar în cel al teatrologului în articole şi cărţi. Aşa cum sunt mai vechea Livada de vişini, teatrul nostru din 1999 (apărută într-o primă traducere la noi în anul 2000), sau mult mai recenta micromonografie Cehov, de câteva luni ieşită de sub tipar la o editură din Lausanne.

Însă nu numai dragostea pentru Cehov îi leagă pe Tompa Gábor şi pe George Banu. Ci şi aceea pentru Shakespeare. Nici nu putea să fie în alt chip de vreme ce în sus-menţionata micro-monografie cehoviană la întrebarea cine l-a prefaţat pe Cehov? teatrologul răspunde doar aparent surprinzător –Shakespeare. La a cărui celebră întrebare hamletiana A fi sau a nu fi? Cehov a replicat prin întreaga lui operă de după 1894 „Mourir, souffrir- that is the question! 

La urma urmei, mor, suferă şi personajele din câteva spectacole shakespeariene realizate exemplar de acelaşi Tompa Gábor. De la Richard III la Regele Lear. Trecând obligatoriu prin Hamlet. La fel cum mor şi suferă eroii din Moartea lui Danton sau din Woyzeck, scrieri ale lui Georg Büchner, anti-eroii din piesele lui Ionesco şi Beckett, cei doi mari „absurzi” care, azi o ştim, au avut şi ei un „prefaţator”. Pe nimeni altul decât pe însuşi marele Cehov. Să ne mai mire oare atunci detaliul că aglomerarea de papuci vechi la care făcea apel Tompa, în urmă cu ceva timp în spectacolul său cu Aşteptându-l pe Godot realizat la Teatrul „Tamási Áron” din Sfântu Gheorghe, capătă un fel de replică peste ani într-o imagine - cheie, cred, din Livada… de la Maribor?

Cartea-album apărută la editura ICR reconstituie, aşadar, arhivele unei biografii. O biografie ce, în opinia mea, o opinie, admit, de un subiectivism atroce, este bazată în mod fundamental pe Cehov. Am în vedere când spun şi scriu acestea că, dacă avea dreptate acelaşi George Banu când scria „a gândi despre livada cehoviană capătă, pentru spectatorul care sunt, sensul unei interogaţii despre ceea ce mă preocupă aici, teatrul şi cartea”, aceeaşi convingere e pesemne nutrită şi de Tompa Gábor. Nu numai pentru că, aşa după cum o ştim mulţi, şi aşa cum o probează addenda albumului, Tompa este deopotrivă regizor şi un mare om de carte. În primul rând poet. Ci şi fiindcă, dacă privim atent, fotografiile din spectacolul cu Livada de vişini de la Maribor, vedem că protagoniştii montării părăsesc un loc marcat nu de vişini, ci de multe, de foarte multe cărţi.

„Teatrul este alfabetul misterios al sufletului”, afirmă în chip de moto al cărţii Tompa Gábor. Neîndoielnic, aşa este. Or, cum scrie George Banu în acelaşi eseu dedicat Livezii, teatrul nostru, „a vedea un spectacol frumos este sinonim cu a vedea livada de vişini în floare. Preţ de o răsuflare. Dar amintirea ei poate marca o viaţă”.

Or, în ultimă instanţă, cartea Din opera unui regizor De la Trei surori  la Livada de vişini înseamnă şansa de a vedea, fie şi numai fragmentar, ori de a revedea cu ochii minţii, ajutaţi de fotografii, o seamă de spectacole frumoase.

Gábor Tompa - Din opera unui regizor De la Trei surori la Livada de vişini; Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2016