Parodii & satire punk

Alex Tocilescu jr s-a născut în 1977 şi e fiul cunoscutului regizor de teatru

 În povestirile din volumul „Standard“, comicul de situaţie şi umorul sec alternează cu derizoriul şi absurdul, iar violenţa cu pornografia. Alex Tocilescu junior locuieşte în Germania, a scris deja trei cărţi şi cântă la chitară în trupa Aeroport.

Iată începutul povestirii „Cioburi de cavaler":

„Era o după-amiază minunată de vară, pe care o petreceam compunând marşuri la tobă. Primisem o comandă de la armata americană şi compusesem deja patru. Nici măcar americanii, oricât de invincibilă ar fi fost armata lor, nu ar fi trimis 100.000 de infanterişti la graniţa dintre Irak şi Iran, pătrunzând apoi în ţara lui Ahmadinejad pe jos, în ritmurile violente compuse de mine. Nu, astăzi războaiele se purtau altfel, nu mai erau ca pe vremuri, elementul lipsea cu desăvârşire acum. Dar asta nu era treaba mea, eu le compuneam marşuri, atâta tot.

Mai aveam de scris încă două când mi se rupse un băţ. Nu făcea nimic, mai aveam o cutie întreagă în pod, şi l-am strigat pe fi-miu să mi-o aducă. N-a răspuns, deci l-am mai strigat o dată. N-a răspuns nici de data asta, şi mi-am adus aminte că îl trimisesem cu maică-sa la pescuit. În mod ciudat, nu avuseseră chef să meargă, ar fi preferat să se ducă la piscină. Ana, adică nevastă-mea, adică maică-sa, protestase cu jumătate de gură, zicând că nu ştie să pescuiască, că nu mai fusese niciodată, că de ce nu veneam şi eu şi alte prostii.

«Pescuitul oţeleşte caracterul. Băiatul are nevoie de asta», am zis. «Dar nu mă interesează pescuitul», spusese nevastă-mea. «Dacă eşti cuminte şi te duci la pescuit, mă culc cu tine la noapte», am zis. Femeia ştia de ce sunt în stare în pat. «Hai, Alexandru, la pescuit» îi zise lui fi-su. Copilul bombăni ceva. L-am plesnit... În fine, femeia şi băiatul plecaseră la pescuit; le dădusem o listă cu ce peşti să prindă: doi somni, o ştiucă, un crap, un delfin, şapte păstrăvi. Pe o foaie de hârtie le făcusem o hartă sumară din care reieşea cum să ajungă la Balta Ciopleni."

Comic nonconformist

Cele mai multe dintre povestiri sunt un fel de satire / sketch-uri / parodii punk sau farse parabolice, în care comicul de situaţie şi umorul sec alternează cu derizoriul şi absurdul, iar violenţa cu pornografia. Textele sunt, din acest punct de vedere, destul de „impure", hibride, Alex Tocilescu având abilitatea de a încrucişa genurile minore şi de a obţine efecte comice diverse din manipularea limbajului, a temelor şi a convenţiilor narative. De aceea, ecourile pot veni deopotrivă dinspre Danil Harms (în „Demolarea Doamnei Paraschivescu", de pildă), dar şi dinspre Italo Calvino sau Woody Allen (în „Radio Activity", un producător de film difuzează în toată lumea, cu ajutorul unei staţii de radioemisie speciale, un fals discurs pacifist al lui Dumnezeu; iar în „Fi-miu", un tată îngrijorat îl invită pe Jack Kerouac la cină pentru a-l convinge pe fiul său de calitatea îndoielnică a literaturii beatnicilor).

Deseori comicul ţine şi de stilistica relatării: „Am deschis un ochi şi am căutat cu el ţigările" sau „Chalpier începu prin a examina cadavrul. Descoperi că acesta era mort". De altfel, în a doua jumătate a volumului, prin seria acestui detectiv Chalpier, Alex Tocilescu abordează parodia poliţistă, dar şi apocrifa parodică („4 luni, 3 sori şi 2 stele" este o Geneză inginerească), recontextualizările unor personaje ori situaţii din basme şi povestiri: pentru a obţine o salată, doctorul Harap-Alb e nevoit să se culce cu o femeie frumoasă redându-i acesteia condiţia de vacă pierdută în urma unei vrăji; Împăratul Popescu al României comandă nişte haine ale căror costuri cresc nejustificat, pe măsură ce data finalizării lor se amână; fetiţa cu chibrituri ajunge să se prostitueze în scara unui bloc ş.a.

În mod ironic (deci în spiritul volumului), printre cele mai bune povestiri se numără şi singurele două texte realiste, cu subiect din comunism, care excelează prin oralitate. În „Le jour de l'ouverture", un soţ încearcă să-şi convingă soţia să fugă din ţară, discuţia lor fiind comentată de doi securişti care le ascultă microfoanele din casă; iar în „Coada", o ţigancă încearcă să cumpere nişte pui, fără să fi stat la coadă, ţinând în braţe o păpuşă pe post de sugar.

După volumul de povestiri „Eu et. al" (2006), ajuns notoriu abia anul trecut în emisiunea lui Mircea Badea, în urma unui destul de comic scandal cauzat de câteva povestiri cu limbaj explicit, şi „Carne crudă" (2008), un porno-roman fără pretenţii literare, dar scris cu naturaleţe şi cu umor, prozele din „Standard", chiar dacă destul de inegale, vin să contureze profilul de scriitor punk-ish, umorist, ingenios şi nonconformist al lui Alex Tocilescu.

Standardde Alex Tocilescu Editura Paideia, 2009