Învăţător, director de şcoală, inspector şcolar, editor de reviste şi mai apoi deputat şi senator, Florian Cristescu (1884-1949) este cunoscut mai ales ca autor de literatură pentru copii. Dintre numeroasele cărţi pe care le-a semnat, au rămas pentru totdeauna în sufletele a generaţii de copii poveştile despre păţaniile simpaticilor şoricei din familiile Roademult şi Roadensec: „Familia Roademult“ (1912), încununată cu un premiu al Academiei Române, „Nepoţii Roademultulesei“ (1922), „Şcoala lui Chiţchiron“ (1926) şi „Familia Roadensec“ (1946).
Inventivitatea nu numai onomastică se vădeşte în suita de peripeţii ale acestor nostime rozătoare, ilustrate expresiv de Silvia Colfescu, în cele patru cărţi reeditate recent de Editura Vremea. Păţaniile şoriceilor au, bineînţeles, tâlcul lor moral, nesăbuinţa şi relele deprinderi fiind pedepsite, iar bunacredinţă şi faptele bune primindu-şi neapărat răsplata. Florian Cristescu tinde să sădească în sufletul copiilor sentimentul iubirii de animale. Căldura şi naturaleţea poveştilor, maniera familială colocvială sunt remarcabile în aceste poveşti.
Familia Roademult
De pe la ora zece seara, familia Roademult plecă la familia Ronţovici. Cu fel şi fel de daruri, cu plocoane şi cu lăutarii în frunte. Acolo se făcu petrecere mare cu jocuri şi chiţăituri, vreme de vreun ceas. La ora unsprezece, membrii familiei Roademult, împreună cu membrii familiei Ronţovici, porniră pe la celelalte familii cu care se‑nrudeau. Pe la acele familii se făcură iarăşi petreceri şi veselii. La urmă, pe la ora două spre ziuă, toată lumea se întoarse la familia Roademult. Aici făcură masă mare.
La masă şoricioaicele aranjaseră mâncărurile şi băuturile după cum este obiceiul şoricesc.
Familia Roadensec
Ţi-a spus o poreclă. Aşa cum este numele acela… Roadevar pentru familia voastră. Dar pe noi nu ne cheamă Roadensec. Noi suntem familia Roademult. Vestita familie Roademult. Eu sunt Ronţbădie Roademultulescu. Numele acela, porecla Roadensec, ni l-a scornit dintr-o glumă, cumnată mea Ronţişoara. Ea n-a avut de lucru, într-o noapte când nu prea aveam ce roade, a trântit, aşa, o glumă proastă. Dar porecla nu s-a prins! Nouă nu ne zice nimeni Roadensec. Şi mă mir, ce-i veni nepotului meu să se recomande Roadensec. Făcu şi el o glumă. Că pe el îl cheamă Chiţchirică Mezinchiţ Roademultulescu.
Nepoţii Roademultulesei
Cei trei feciori ai Roademultulesei erau şoareci de treabă. Ei ascultau de sfaturile bătrânei şi n o supărau niciodată. Şi nepoţilor le era dragă bătrânica, căci ea îi aduna seara în culcuş şi le spunea poveşti cu Şoarece Voinicul şi cu Ronţ Împărat. Poveştile bătrânei erau lungi şi minunate, iar ea ştia să le povestească aşa de frumos, încât toţi nepoţii adormeau ascultând-o. Ce repede adormeau nepoţeii ascultând pe Roademultuleasa şi ce mult o iubeau ei, fiindcă le spunea poveşti.
Şcoala lui Chiţchiron
Pentru munca sa, profesorul trebuia să primească câte zece bucăţi de caşcaval mari cât capul unui şoarece şi cât s-o putea mai tari şi mai vechi, ca să fie cât mai bune de ros.
Adauga Comentariu
Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos
Varianta 1
Autentificare cu contul adevarul.ro
Varianta 2
Autentificare cu contul de Facebook
1 Comentariu
Sortare: Cronologic · Dupa popularitate
Isprăvile şobolanilor roşii,cu diversele lor familii aciuate în "Casa Poporului" (?!) bat orice ficţiune .Aşteptăm orice ofertă serioasă de deratizare radicală a acestor bugetivori de o voracitate ieşită din comun .Băsescule, nu le arăţi oleacă pisica ?!