Învăţător, director de şcoală, inspector şcolar, editor de reviste şi mai apoi deputat şi senator, Florian Cristescu (1884-1949)  este cunoscut mai ales ca autor de literatură pentru copii. Dintre numeroasele cărţi pe care le-a semnat, au rămas pentru totdeauna în sufletele a generaţii de copii poveştile despre păţaniile simpaticilor şoricei din familiile Roademult şi Roadensec: „Familia Roademult“ (1912), încununată cu un premiu al Academiei Române, „Nepoţii Roademultulesei“ (1922), „Şcoala lui Chiţchiron“ (1926) şi „Familia Roadensec“ (1946).

Inven­tivitatea nu numai onomastică se vădeşte în suita de peripeţii ale acestor nostime rozătoare, ilustrate expresiv de Silvia Colfescu, în cele patru cărţi reeditate recent de Editura Vremea. Păţaniile şoriceilor au, bineînţeles, tâlcul lor moral, nesăbuinţa şi relele deprinderi fiind pedepsite, iar bunacredinţă şi faptele bune primindu-şi neapărat răsplata. Florian Cristescu tinde să sădească în sufletul copiilor senti­mentul iubirii de animale. Căldura şi naturaleţea poveştilor, maniera familială colocvială sunt remarcabile în aceste poveşti.

Familia Roademult

De pe la ora zece seara, familia Roademult plecă la familia Ron­ţovici. Cu fel şi fel de daruri, cu plocoane şi cu lăutarii în frunte. Acolo se făcu petrecere mare cu jocuri şi chiţăituri, vreme de vreun ceas. La ora unsprezece, membrii familiei Roademult, împre­ună cu membrii familiei Ronţovici, porniră pe la celelalte familii cu care se‑nrudeau. Pe la acele familii se făcură iarăşi petreceri şi vese­lii. La urmă, pe la ora două spre ziuă, toată lumea se întoarse la fami­lia Roademult. Aici făcură masă mare.

La masă şoricioaicele aranjaseră mâncărurile şi băuturile după cum este obiceiul şoricesc.