Piesa anului 2018

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
captura

Precum „50 de secunde”, scrierea târgumureşeanului Daniel Oltean care şi-a adjudecat la ediţia anterioară premiul concursului anual de dramaturgie organizat de UNITER, şi „Matilda şi groparii”, creaţie a Stelei Giurgeanu, câştigătoare a concursului „Piesa anului 2018”, îşi organizează acţiunea dramatică în jurul unei/unor crime.

Numai că, dacă în cazul piesei lui Daniel Oltean omorul era încă de la prima replică o certitudine, asasinul îşi recunoscuse cu o sinceritate dezarmantă crima şi aştepta chiar cu o anume voluptate încheierea cercetării penale, trimiterea în judecată şi sentinţa, esenţială fiind dimensiunea psihologică a scrierii, aşa după cum rezulta ea din discuţia dintre procuror şi fiul criminal, aici avem de-a face cu o acumulare în crescendo de bizarerii, cu răsturnări de situaţie şi lovituri de teatru, cu metamorfoze stilistice. În majoritate generate de bizareria personajelor.

Matilda şi groparii este o scriere în trei acte. În primul nu îşi fac apariţia decât trei dintre cele cinci personaje. E vorba despre trei femei nu, nu înalte, ci în vârstă, sau, mai bine spus, îmbătrânite înainte de vreme, devenite rude în urma căsătoriilor cu trei bărbaţi din aceeaşi familie. Femei pe nume Sonia (60 de ani), Olga (58 de ani) şi Nora (54 de ani), una mai ciudată decât cealaltă. Primele două îşi asumă nenumărate precauţii în raport cu cea de-a treia căreia nu ştiu cum să îi comunice o decizie cu caracter ultimativ.  Sonia şi Olga au plănuit părăsirea definitivă a casei în care locuiesc de mulţi ani de zile, dar şi vinderea afacerii de familie. O firmă de pompe funebre al cărei director este invizibilul Daniel. Despre care respectivele încearcă să o convingă pe cea de-a treia, pe care o cheamă Nora, o ultra-sensibilă, de fapt o fiinţă slabă de minte, că ar fi plecat în delegaţie. Pentru moment casa este închisă sub pretextul că ar fi fost supusă unei drastice dezinsecţii din cauza unei neaşteptate dar masive invazii de furnici.

În actul al II lea, celor trei „ femei-gropari” (numai că, aşa după cum se va vedea doar către final, piesa se cheamă Matilda şi groparii din cu totul alte motive decât ocupaţia, la urma urmei cinstite, a celor trei femei), apare Matilda. De profesie avocat, realizată şi profesional, şi material, dar care ajunsă la 29 de ani, decide să se căsătorească. Cu un anume Peter, coleg la aceeaşi firmă de avocatură, altminteri băiat simpatic, bine situat, dar de care nu o prea leagă o mare iubire. Care sunt motivele descinderii celor doi tineri, în orice caz altele decât dorinţa comunicării veştii proximei căsătorii, de ce Sonia şi Olga s-au mutat aproape cu tot calabalâcul pe terasa casei,  ducând-o cu ele şi pe Nora de ce sunt ele extrem de prudente atât în relaţia cu aceasta cât şi în aceea cu Matilda nu  voi mai dezvălui în această recenzie. Fiindcă toate înseamnă lucruri care ţin de natura poliţistă sau, poate, pseudo-poliţistă a piesei.

Mă voi mulţumi doar să spun că Stela Giurgeanu, “o recidivistă”, ea fiind cea care a câştigat şi ediţia aferentă anului 2015 a concursului, izbuteşte o interesantă şi surprinzătoare trecere de la absurdul cu tentă grotescă din primul act, la realismul din cel de-al doilea şi la pledoaria temperat feministă din ultimul. Pledoarie prefaţată de o alta despre rolul şi bucuria libertăţii. Scrierea are cursivitate, are şi replică, nu impune constrângeri regizorilor, discursul didascalic este, în consecinţă, redus la minimum. Aşa că sper să o văd pe scenă. Merită.

Stela Giurgeanu- MATILDA ŞI GROPARII; Editura UNITEXT, Bucureşti, 2019

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite