Cărţi

articolul anterior articolul urmator

„Poeţi botoşăneni de azi”. Un volum semnat de poetul dărăbănean Victor Teişanu

2
2 Jan 2015 16:19:15
Autor: Simona Chiţan
Victor Teişanu, care locuieşte în Darabani, judeţul Botoşani, este poet şi jurnalist membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este şi directorul Bibliotecii Orăşeneşti din Darabani din 1976
Victor Teişanu, care locuieşte în Darabani, judeţul Botoşani, este poet şi jurnalist membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este şi directorul Bibliotecii Orăşeneşti din Darabani din 1976

Cartea "Poeţi botoşăneni de azi" scrisă de poetul dărăbănean Victor Teişanu, este o exegeză privind poezia contemporană din zona Botoşanilor. Lucrarea reuneşte 28 de recenzii dedicate unor poeţi contemporani reprezentativi, care s-au născut sau care au trăit în Botoşani. Volumul a fost publicat de Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Botosani.

Autorul Victor Teişanu scrie în Prefaţa volumului: „Poeţi botăşăneni de azi":

"Ideea că pentru poezia scrisă în provincie există o limită valorică de nedepăşit ni s-a părut întotdeauna dăunătoare. Ce ar împiedica un autor, care trăieşte departe de agitaţia centrului administrativ, să fie profund şi să găsească mereu, pe traseele existenţei sale poetice, formula de expresie adecvată ? Cu siguranţă, nimic. Stresul metropolitan, favorizînd modificări în sensibilitate şi diversificînd astfel aria temelor, este compensat în zonele geografice marginale de tihna meditaţiei îndelungi şi lectura în răsfăţ, la rîndul lor capabile să producă substanţă lirică şi inspiraţie. Şi apoi cine ar putea susţine, cît de cît serios, că a scrie poezie la Bucureşti conferă din start superioritate axiologică în comparaţie cu performanţele din acelaşi domeniu la Cluj, Iaşi, Botoşani sau Bîrlad ? Diferenţa n-ar consta nicidecum în valoare, ci mai degrabă în şansa de a fi receptat. Aici, din păcate, balanţa înclină net în favoarea celor situaţi la ,,centru”. Pericolul anonimatului îi pîndeşte cu predilecţie pe ex-centricii geografici.

Cu aceste gînduri am încercat să conturăm, chiar de la început, portretul cît mai apropiat de adevăr al poeziei botoşănene actuale. Şi am considerat de datoria noastră să oferim cîteva necesare explicaţii, venind probabil şi în întîmpinarea dorinţei unui public interesat de subiect. În primul rînd, prevenim cititorul că nu ne-am propus investigarea întregului patrimoniu liric al autorilor botoşăneni. Unora le-am comentat doar cîte o carte sau două, pe alţii, din variate motive, n-am reuşit să-i includem în ediţia de faţă. Cei care lipsesc ar putea furniza destulă substanţă pentru alte multe încercări de valorizare critică.

Dacă pomenim doar de Nicolae Turtureanu, Vasile Constantinescu, Gabriela Negreanu, Ion Crînguleanu, George Damian, Dorin Popa, Bogdan Perdivară, Carmelia Leonte, Paul Gorban, Ion Manole, Cristina Prisacaru Şoptelea, Stelorian Moroşanu, Nicolae Căruntu, Mihai Macovei, Gabriel Alexe,  sau Costel Zăgan, ca să-i cităm numai pe cei apropiaţi de prezent sau aflaţi în plină activitate, şi e de ajuns să înţelegem cît de fragmentară şi incompletă rămîne întreprinderea noastră. Nu întîmplător am intitulat-o Poeţi botoşăneni de azi, şi nu Poeţii botoşăneni..., articolul hotărît din titlu obligîndu-ne, în acel caz, la exhaustivitate.


Tot subiectivă este şi preferinţa pentru un autor, cosiderat botoşănean doar pentru că a trăit aici o vreme, deşi s-a născut dincolo de hotarele judeţului, sau ignorarea altuia care, originar din Botoşani, locuieşte şi s-a afirmat pe alte meleaguri. Nici aici nu ne-am ghidat după criterii ferme. În fine, e de discutat tonul critic al acestor comentarii, care multora le va părea encomiastic. Şi aici devin utile cîteva precizări. Întîi de toate, textele noastre sînt nişte proiecţii absolut subiective şi chiar sentimentale. Pentru că impresionismul lor emoţional nu vine de la vreun critic de profesie, ci de la un modest dedulcit la poezie. Ca atare se va fi simţind unda afectivă, colegială şi amicală, care, sperăm, n-a înăbuşit cu totul spiritul critic. Dar dincolo de acest iminent subiectivism este convingerea noastră că la Botoşani se scrie poezie cu majusculă. Mulţi dintre autorii analizaţi în carte merită primplanul literaturii româneşti de azi. Şi dacă ,,piaţa” i-ar promova cu insistenţă, opera lor, tradusă şi difuzată, s-ar înscrie lejer într-un mai amplu circuit de valori. Gestul nostru, prestat cu onestitate şi bună credinţă, n-are alt scop decît să contribuie la cunoaşterea poeziei botoşănene contemporane, pe nedrept ignorată de critica ,,profesionistă”. Cu puţine excepţii, cărţile autorilor din Botoşani sînt rareori în vederile analiştilor consacraţi, cei care, prin autoritatea lor, pot să lanseze un nume. De obicei, însă, avem de-a face cu simple recenzii de ,,serviciu”, complezente şi stereotipe.


  Chiar în condiţiile tehnicismului excesiv şi a mijloacelor de comunicare robotizate, se pare că teoria ,,localismului creator”, formulată de Alexandru Dima în 1928, nu şi-a pierdut încă actualitatea. Dincolo de handicapul distanţei faţă de centru, unde se iau decizii şi se stabilesc ierarhii, creativitatea provinciei este o realitate care trebuie luată în calcul. Pentru că, printr-o fatalitate incontrolabilă, nu tuturor ne este dat să trăim în metropole.

Fără a merge după exemple în adîncimea timpului, oare trebuie să uităm că, lîngă noi, Mihai Ursachi şi în bună măsură Cezar Ivănescu, doi magicieni ai versului, şi-au scris cărţile departe de vacarmul Capitalei ? Şi că Mircea Eliade însuşi susţinea la un moment dat că ,,O adevărată viaţă spirituală se poate organiza oriunde, în orice condiţii “ ? Aşa stînd lucrurile, celor condamnaţi să-şi ducă viaţa în cenuşiul provinciei le rămîne totuşi speranţa că şi aici e loc pentru poezie şi că nu capriciile sau aroganţa cuiva de la centru vor conta în cele din urmă, ci doar judecata echitabilă a timpului.

Fireşte, încercările noastre critice, atinse, cum se întîmplă tuturor opiniilor omeneşti, de relativitate, reflectă doar unghiul din care noi am privit toate aceste partituri lirice, lăsînd însă suficiente uşi de pătrundere în intimitatea poeziei, pentru încă multe alte interpretări". (Prefaţa volumului Poeţi botoşăneni de azi, de Victor Teişanu).

Gellu Dorian: „Victor Teişanu este el însuşi poet“

"Este pentru prima dată când cineva se ocupă într-un mod organizat de cărţile poeţilor botoşăneni. Nu este un critic literar de profesie, ci unul de vocaţie. Este el însuşi poet, încît, din această poziţie, i-a cunoscut îndeaproape pe toţi cei despre care s-a decis să scrie, de la Lucian Valea, care i-a fost profesor în anii de liceu, la Darabani, unde, alături de Corneliu Popel şi alţi cîţiva, au scos o primă revistă şcolară ("Hyperion"), după mulţi ani de la cele care au fost interzise odată cu instalarea regimului bolşevic la noi, şi până la Cristina Prisăcariu-Şoptelea, despre a cărei recentă apariţie scrie chiar între copertele acestei cărţi.

Cei douăzeci şi nouă de poeţi cîţi sunt acum în atenţia lui Victor Teişanu nu sunt cu toţii botoşăneni din naştere, însă cei mai mulţi, da. Unii au devenit botoşăneni prin adopţie, cum a fost deja amintitul aici Lucian Valea, sau mai nou, cum sunt Lucia Olaru Nenati, Petruţ Pârvescu şi Gabriel Alexe.

Faptul că autorul acestei necesare cărţi pentru profilarea unei vieţi literare cu vădite urme în geografia locului i-a avut în atenţie pe toţi cei care au trăit, trăiesc, au scris şi scriu aici arată din partea acestuia o generozitate analitică echidistantă, indiferent de animozităţi, preferinţe, părtiniri sau ignorări voite. Subiectivismul s-a impus de la sine, dând astfel posibilitatea autorului să-şi impună opinia sa critică, de care nu numai autorii astfel analizaţi să se simtă luaţi în seamă, ci şi cei care le urmăresc evoluţia să se bucure de o aducere în discuţie a poeţilor botoşăneni", spune scriitorul Gellu Dorian.

Iata poeţii despre care poetul Victor Teişanu a scris în volumul "Poeţi botăşaneni de azi":

Un expresionist al imaginarului : Lucian Alecsa

Maria Baciu, de la rigoarea construcţiei clasice la lirismul confesiunii

Prin patrologie, spre mişcarea liberă a cugetului : Cristian Bădiliţă

Constantin Bojescu, un Falstaff în ipostază poetică

Poezia aşteptării şi evadărilor izbăvitoare : Nicolae Corlat

Theodor Damian, între discurs doxologic şi concretitudini telurice

O vestală hotărîtă să moară în templul poeziei : Gellu Dorian

Constantin Dracsin, poetul mitologiilor inventate

Despre poezia permutantă şi invariantivă : Augustin Eden

Val Guraliuc, un interogativ între îndoială şi revelaţie

Gesticulaţia reformistă şi conceptualizarea poeziei : Constantin Iftime

Vasile Iftime, poetul cu suflet îmbibat de erotism

Poezia prisosului de idei : Dumitru Ignat

Valeriu Imbir, în căutarea unui punct de sprijin

Horaţiu Ioan Laşcu sau ,,acest lung exerciţiu în vederea singurătăţii”

Un eremit liric cu gîndul la justiţia posterităţii : George Luca

Poemele spovedaniei sau meşteşugul ca virtute : Ciprian Manolache .

Mihai Munteanu, între cadenţe şi sonorităţi

În căutarea sensurilor originare : Dumitru Necşanu

Lucia Olaru Nenati, între vocaţia melopeică şi rafinamentul rostirii

Între lumea interioară şi polifonia textului : Petruţ Pârvescu

Corneliu Popel sau despre iubirea mistică a realului

Vînarea himerelor, adică dependenţa de zaruri : Vlad Scutelnicu

Cristian Simionescu sau polemica maratonistului cu istoria

Depoetizarea ca program şi noua mitologie a învinsului : Dan Sociu

Dumitru Ţiganiuc sau despre supremaţia memoriei afective

Un trubadur în groapa cu lei : Lucian Valea 

 

Poetul Victor Teişanu, care este creatorul Muzeului "Leon Dănăilă" din Darabani, şi-a lansat volumul şi la Darabani, potrivit site-ului darabaneni.ro, în cadrul primei ediţii a Festivalului Zilele Nordului.

Un eveniment editorial de excepţie
Editorial semnat de LUCIA OLARU NENATI - scriitor, publicat în Monitorul de Botoşani


 

Scriitoarea Lucia Olaru Nenati (stânga), la lansarea cărţii în Darabani       Fotocredit: darabaneni.ro

"În zilele acestei veri călduroase s-a întâmplat să mă aflu într-o serie de localităţi, unele chiar depărtate, cu tot felul de obiective şi misiuni culturale: de la Serile Melancolice Eminesciene (loco) la Congresul internaţional de dacologie de la Oradea, la Tabăra de Jurnalism european de la Ipoteşti, la Tabăra de creaţie literară de la Galaţi ş.a. Iar acum, recent, drumurile m-au dus şi în punctul cel mai nordic al judeţului, dar şi al ţării noastre, la Darabani, unde s-a desfăşurat o manifestare deloc provincială, ci plină de elan tineresc, energie şi ambiţie, intitulată Festivalul Zilele Nordului, cu un program uimitor de aglomerat încât ai fi putut să crezi citindu-l că va fi imposibil de realizat tot ce scrie acolo.

Dar n-a fost aşa, ci chiar a reuşit să „bifeze” cu succes tot ce şi-a propus şi să atragă o sumedenie de participanţi tot mai încântaţi de ce aveau a vedea, iar pentru mine, ca persoană având la îndemână termene de raportare cu celelalte evenimente recente, comparaţia a fost de natură să conchid că ceea ce s-a petrecut acolo, în Nordul nostru, a fost cu nimic mai prejos decât celelalte la care am participat. De aceea, dintru început, am a felicita pe edilii locului, dar şi pe tinerii Ştefan şi Alexandru Teişanu, aceşti oameni de „argint viu” care au animat cu energia lor toată desfăşurarea.

Alături de spectacole şi concerte, de inaugurarea unui inedit muzeu al celor trei frontiere - Muzeul Nordului, de împrospătarea Poienii celor Patru Stejari ai lui Ştefan cel Mare şi câte altele, a mai avut loc şi un eveniment cultural de o deosebită valoare în sine: festivitatea de lansare a cărţii „Poeţi botoşăneni de azi” (Editura Axa, Botoşani) a poetului Victor Teişanu, personalitate de calibru al judeţului şi nu numai, director al bibliotecii din Darabani, autor a numeroase cărţi de poezie, organizator al spaţiului memorial dedicat marelui chirurg Leon Dănăilă ş.a şi ...tată a celor doi „copii teribili” ai evenimentului actual.

Dar ceea ce a realizat el acum constituie un demers cu totul diferit de toate cele anteriore. Şi anume: s-a aplecat asupra cărţilor confraţilor săi botoşăneni, autori de poezie, analizându-le şi decodându-le cu o răbdare şi o minuţie benedictină rar întâlnită, şi nu în ultimul rând, cu o generozitate remarcabilă, căci departe de-a manevra „securea critică” asupra unora, el le acordă credit tuturor, şi celor consacraţi şi incontestabili în ipostaza lor de poeţi autentici, ca şi începătorilor sau aspiranţilor către acest stadiu, pagini consistente în care le identifică particulartăţile sau, cum sună sintagma eminesciană, ”monogramul indivizilor”, adică ceea ce e definitoriu şi incofundabil fiecăruia. Iar modul cum realizează acest demers mai mult decât necesar este unul remarcabil căci reuşeste să identifice fără greş (decât prin exagerare uneori!) obsesiile, liniile de forţă, punctele esenţiale definitorii pentru fiecare, ajutat de foarte temeinica sa pregătire filologică de specialitate dobândită în ani lungi de studiu universitar, de experienţa existenţială petrecută în preajma mentorului Lucian Valea (cel ce ar merita un memento consistent în memorialul nostru), dar şi de vieţuirea borgesiană între cărţi, beneficiind de răgazul depărtării de metropole.

Ceea ce realizează el se numeşte, cred, nu atât critică literară, cât hermeneutică, adică acea decodare a textului literar, în cazul de faţă, poetic, cu instrumente fine, adecvate, prin care „traduce” acest text, uneori încifrat, lectorului mai puţin avizat în aşa fel încât acesta vede dintr-o dată spledoarea întregului creativ, învăţând să înţeleagă şi să iubească poezia, regăsind aşadar acest nobil teritoriu, grav prejudiciat de păguboasa şi vulgara agresiune a manelelor.

Privită din afară, această sinteză a 29 de identităţi poetice diferite, inegale, uneori chiar discordante şi disjuncte - în care el nu ţine seama ca alţii de neavenite diferenţe între cei născuţi aici sau doar „renăscuţi” la Botoşani - conturează laolaltă relieful unei vieţi literare botoşănene consistente şi valoroase, de natură a sta cu fruntea sus în faţa restului lumii literare româneşti. Atunci când am citit prima dată un asemenea text scris de el despre poezia mea am trăit uimirea de-a descoperi un autentic talent hermeneutic şi l-am îndemnat energic să-i dea curs.

Aşa că acum, la lansarea cărţii ce a rezultat acestui îndemn am acceptat cu bucurie să o prezint pe scena marelui Festival al nordului, în compania profesorului Dumitru Ţiganiuc şi în faţa unei săli pline de oameni atenţi între care se regăseau deopotrivă confraţi cuprinşi în paginile cărţii, dar şi domnul prefect, alţi oameni politici, parlamentari şi alte VIP-uri ale zilei, toţi adunaţi, pe bună dreptate, să salute cu preţuire un eveniment editorial şi cultural de excepţie care, iată, se poate desfăşura nu numai în metropole consacrante, ci şi extremitatea cea mai nordică a ţării devenită în aceste zile un centru energetic şi cultural iradiant". Editorial - Lucia OLARU NENATI - scriitor, publicat în Monitorul de Botoşani)

 

Despre acest volum, "Poeţi botoşăneni de azi",  s-a mai scris şi aici.

 

Biografie

Victor Teişanu este poet şi jurnalist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Poetul are şi blog pe platforma adevarul.ro.

Cărţi publicate

2014: „Poeţi botoşăneni de azi”, editura Axa, Botoşani

2011: „Călătorie în cerc”, editura Dacia XXI, Cluj-Napoca

2011: „Mizez pe tăcere”, editura Limes, Cluj-Napoca

2009: „Elegii şi extaze”, editura Timpul, Iaşi

2008: „Arta îndoielii”, editura Timpul, Iaşi

2008: „Fulgul şi umbra”, editura Timpul, Iaşi

2007: „Ceremonii de iarnă”, editura Timpul, Iaşi

2006: „Neantul în doi”, editura Axa, Botoşani

1994: „Viaţa într-o frunză”, editura Timpul, Iaşi

 

DATE BIOGRAFICE

Victor Teişanu a creat muzeul Leon Dănăilă, în Darabani


 

S-a născut la 15 septembrie 1950 în Darabani, judeţul Botoşani.

A absolvit şcoala primară, gimnaziul şi liceul la Darabani, între 1957 şi 1969, apoi Facultatea de Filologie la Universitatea Ioan Cuza din Iaşi (1973). A fost profesor la Hudeşti (judeţul Botoşani) şi apoi, inclusiv în prezent, bibliotecar la Biblioteca Orăşenească din Darabani. În toamna lui 2002 a început organizarea Muzeului Leon Dănăilă din Darabani, de care se ocupă şi acum.

Este căsătorit cu Rodica şi are doi copii, pe Alexandru şi pe Ştefan, stabiliţi la Cluj-Napoca. Locuieşte la Darabani, judeţul Botosani.

Activitate publicistică, literară şi culturală

A fost redactor la ziarul judetean “Clopotul” din Botoşani (1970-1071). Colaborează cu articole, recenzii şi reportaje la ziare şi reviste botoşănene, dar şi la “România libera”, “Dreptatea”, “Zig-zag” etc.

A debutat concomitent în ziarul regional “Zori noi” (Suceava, septembrie 1965), cu o poezie prezentată de către scriitorul George Sidorovici, şi în revista ieşeană “Cronica”, unde apar două poeme şi un portret liric semnat de Horia Zilieru.

În iarna lui 1967 câştigă premiul al doilea la Concursul Naţional de poezie pentru liceeni. În vara aceluiasi an, invitat la Buşteni, la Tabăra naţionala de poezie pentru elevi, câştigă premiul I, fiind inclus cu trei poeme în antologia intitulată “Excelsior”, a poeţilor participanti.

Tot în 1967 (august), Ion Horea îi publică un grupaj de versuri în “Gazeta Literară”. Publică sporadic poezie în “Iaşul literar”, “Argeş”, “Tribuna”, “Luceafarul”, “Timpul” etc. Este inclus cu versuri în diverse antologii de nivel judeţean sau naţional.

În 1969 Editura Tineretului tipăreşte culegerea “Tineri poeţi”, cu o prefaţă de Eugen Simion, care vorbeşte despre poetul dărăbănean ca despre o “speranţă literară”.

În acelasi an scoate la Darabani, sub patronajul poetului Lucian Valea, revista de cultură “Hyperion”. Primul număr al publicaţiei s-a bucurat de un veritabil succes, fiind remarcat în presa literară (“România literară”, “Argeş”), dar şi de către numeroase personalităţi culturale ale vremii.

În 1975 organizează la Darabani Cenaclul “Nicolae Labiş” (mai târziu “Corneliu Popel”), care va constitui în judeţ o şansă pentru exprimarea liberă a scriitorilor şi cântăreţilor de muzică folk. Spectacolele publice ale cenaclului s-au bucurat de aprecieri elogioase din partea specialiştilor, dar şi a miilor de spectatori, din toate zonele ţării, care le-au văzut şi ascultat.

În 1976 devine director al Bibliotecii Orăşeneşti din Darabani, instituţie pe care o conduce şi astăzi.

În 1982 devine laureatul primei ediţii a Concursului Naţional de poezie “Porni Luceafărul…”, câştigând şi premiul Editurii “Junimea”, constând în publicarea unui volum de debut la Iaşi. Acest lucru s-a realizat doar parţial în 1989, prin includerea câştigătorului primei ediţii în volumul de debut colectiv “Intonaţii”. Alte premii literare le obţine la festivaluri organizate la Focşani, Satu Mare, Târgu Jiu etc.

În 1994 se produce adevăratul său debut editorial, cu volumul “Viaţa într-o frunză” (Editura Timpul, Iaşi).

În 2003 inaugurează la Darabani Casa Memorială „Academician Leon Dănăilă”, al cărei iniţiator şi custode este şi în prezent. Casa muzeală adăposteşte câteva sute de obiecte de patrimoniu: cărţi şi brevete de invenţie ale academicianului, diplome, medalii şi distincţii obţinute de acesta, obiecte din copilăria şi adolescenţa academicianului, precum şi impresionanta sa colecţie personală de tablouri din pictura românească.

Din 2009 este redactor-şef al ziarului „Mesager de Darabani”.

După opt volume de versuri, în 2014 publică şi prima sa carte de critică literară, volumul „Poeţi botoşăneni de azi”.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

Ivan Purchel
3.01.2015, 11:15:03

Temelie de neam.

Senza Nome
4.01.2015, 18:08:12

Esti si tu botosanean sarac la minte cu mentalitate comunista, asa ca Constantin Moldoveanu?

Modifică Setările