membru al Academiei Republicii Moldova, unde ziua pierderii lui a fost declarată zi de doliu naţional, însoţită de funeralii naţionale, de asemenea membru al Academiei Române, unde ştirea a trecut, din nefericire, cu un slab ecou.

Invitat la Slătioara în urmă cu doi ani, aşadar, în toamna anului 2018, să primescă marele premiu ”Nişte ţărani” acordat de Fundaţia cu acelaşi nume, marele scriitor şi tribun, emoţionat la primirea premiului, în Bisericuţa Tămâioară, ocrotiroare a celebrei frize a Potecaşilor, mi-a dăruit romanul ”Temă pentru acasă”, tradus şi recunoscut în atâtea ţări ale lumii, mi-a citit, copleşindu-mă, dedicaţia care mă însoţeşte de atunci ca o pecete nu numai onorantă, dar şi încărcată de răspundere faţă de filosofia apostolului identităţii naţionale:

” Instituţiei pe nume

                      Dinu Săraru,

Autorul capodoperei ”Nişte ţărani”, citită în Basarabia tinereţii mele pe sub bancă, prozatorului-şcoală de la care generaţia mea a învăţat  arta scrisului românesc, admiraţia mea dintotdeauna,

Nicolae Dabija

11 septembrie 2019, Chişinău”

Mi-am permis să citez dedicaţia pentru că ea închide în subtextul ei întreaga dramă a fraţilor noştri din stânga Prutului, pe care acest mare scriitor şi stâlp al societăţii sale a înrămat-o fericit în metafora ”poporul nostru a luptat pentru limba noastră ca pentru propria fiinţare”.

Întâlnirea la poalele Măgurii Slătiorului şi ale Munţilor Căpăţânii a pecetluit simbolic o mare prietenie care mă îndeamnă şi mă onorează să mă plec astăzi în faţa acestui mare patriot român şi mare spirit românesc, model strălucit al apostolatului unităţii şi identităţii naţionale.