Povestea secretă a autorului lui Robinson, dezvăluită de un scriitor laureat cu Nobel. Romanul „Foe“ va fi lansat astăzi la Librăria Humanitas

La Librăria Humanitas de la Cişmigiu, joi, 7 aprilie, de la ora 19.00, are loc lansarea romanului „Foe“ al scriitorului sud-african J.M. Coetzee, laureat al Premiului Nobel pentru literatură. La eveniment vor participa: Mihaela Anghelescu Irimia, prof. univ. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, Andreea Răsuceanu, critic literar, Irina Horea, traducătoarea romanului, şi Denisa Comănescu, directorul general Humanitas Fiction.

Cu acelasi limbaj plin de intensitate, electrizant din romanul Asteptandu-i pe barbari, J.M. Coetzee reinventeaza in Foe povestea din Robinson Crusoe, atragand cititorului atentia ca arta povestirii presupune in acelasi timp seductie si tiranie.

 În 1720, eminentul om de litere Daniel Foe o întâlneşte pe Susan Barton, cândva naufragiată pe o insulă pustie. Ea l-a căutat pentru a-l convinge să scrie povestea incredibilă despre misteriosul ei salvator, Cruso, şi servitorul acestuia, Vineri, care nu poate vorbi. Pornind de la această metaforă, J.M. Coetzee reconstituie aventurile celor trei personaje, într-o naraţiune densă şi plină de suspans, al cărei mesaj vorbeşte despre „adevărul“ povestirii, despre tentaţia irezistibilă a povestitorului de a-şi pune propria amprentă asupra întâmplărilor evocate.

"Pe Cruso nu-l judecam mereu aşa de aspru. Într-o seară, văzându-l pe Faleză, stând cu soarele în spate, roşu, purpuriu, şi cu privirile aţintite spre mare, cu toiagulîn mână şi pălăria mare, conică, pe cap, m-am gândit: Chiar este un personaj regesc; el e adevăratul rege al insulei lui. M-am gândit la valea de melancolie prin care trecusem, când umblam de colo-colo, fără astâmpăr, plângându-mi nenorocirea. Dacă eu trecusem prin această suferinţă, cât de adâncă trebuie să fi fost suferinţa lui Cruso în acele prime zile ale lui? Oare nu merită să fie socotit un erou care a înfruntat sălbăticia şi a ucis monstrul singurătăţii şi s-a întors întărit de victoria lui?" Foe, J.M. Coetzee

Aflată la bordul unui vas al cărui echipaj se revoltă, Susan Barton este lăsată în derivă pe mare, într-o barcă unde se mai află trupul neînsufleţit al căpitanului, ucis cu sălbăticie în timpul confruntării. După mai multe zile, ea ajunge pe legendara insulă a lui Cruso, din romanul lui Daniel Defoe. Relaţia care se leagă între cele trei personaje - Susan, Cruso şi Vineri - e una plină de compasiune şi solidaritate, dar are, totodată, zone de umbră care deconspiră adevărata natură a raporturilor dintre ei: cruzimea şi indiferenţa, teama şi violenţa. În cele din urmă, cei trei sunt salvaţi de echipajul unei corăbii care se apropie de insulă, dar Cruso moare în timpul călătoriei de întoarcere în Anglia. Susan Barton hotărăşte să-l găsească pe Daniel Foe, pentru a-i propune să scrie despre teribila aventură pe care o trăise pe insulă. Înainte de a-l întâlni va trebui să înfrunte cinismul şi răutatea unei societăţi care vede în Vineri numai un sclav bun de vândut pe bani frumoşi, iar în ea o femeie lipsită de moralitate.

„Romanul lui J.M. Coetzee este în acelaşi timp o variantă a lui Robinson Crusoe şi o subtilă parabolă despre artă şi viaţă. Relaţiile dintre personaje sunt o alegorie a ordinii sociale nedrepte care otrăveşte Africa de Sud, ţara natală a autorului.“ (Publishers Weekly).

JOHN MAXWELL COETZEE s-a nascut pe 9 februarie 1940 la Cape Town, in Africa de Sud. Isi incheie stralucit studiile de literatura engleza si matematica la University of Cape Town in 1961, apoi se muta in Anglia, unde lucreaza ca programator. Isi ia doctoratul cu o analiza stilistica pe calculator a operelor lui Samuel Beckett la University of Texas, Austin (1965–1969), tine cursuri de literatura la State University of New York, Buffalo, pana in 1971, apoi la University of Cape Town pana in 2002.

Debuteaza cu romanul Dusklands (1974), urmat de In the Heart of the Country (1977) si Asteptandu-i pe barbari (Waiting for the Barbarians, 1980; Humanitas, 2005), care ii aduce James Tait Black Memorial Prize. Publica apoi Viata si vremurile lui Michael K (Life & Times of Michael K, 1983; Humanitas Fiction, 2009), distins cu Booker Prize si Prix Femina Étranger, Foe (1986 – Jerusalem Prize, 1987, Humanitas Fiction, 2016), Epoca de fier (The Age of Iron, 1990 – Sunday Express Book of the Year; Humanitas Fiction, 2010) si Maestrul din Petersburg (The Master of Petersburg, 1994 – Irish Times International Fiction Prize, 1995; Humanitas Fiction, 2008). Copilarie (Boyhood, 1997 – Humanitas Fiction, 2010) si Tinerete (Youth, 2002 – Humanitas Fiction, 2011) fac parte din ciclul autobiografic Scene de viata provinciala (Scenes from Provincial Life).

Militant pentru drepturile animalelor, Coetzee publica in 1999 volumul The Lives of Animals. Romanul Dezonoare (Disgrace, 1999; Humanitas Fiction, 2011) ii aduce un nou Booker Prize, iar Elizabeth Costello (2003; Humanitas Fiction, 2015) si Slow Man (2005) se bucura de o foarte buna receptare. In 2007 apare Jurnalul unui an prost (Diary of a Bad Year; Humanitas Fiction, 2009), in 2009 – Miezul verii (Summertime; Humanitas Fiction, 2012), ultimul volum din ciclul sau autobiografic, iar in 2013 vede lumina tiparului Copilaria lui Isus (The Childhood of Jesus; Humanitas Fiction, 2014). J.M. Coetzee este autorul unor volume de eseuri filozofice si literare. Din 2002 traieste in Australia, fiind profesor emerit la University of Adelaide. In 2003 primeste Premiul Nobel pentru literatura.