Cărţi

articolul anterior articolul urmator

Procesul gândirii politic corecte

2
4 Aug 2017 08:26:55
Mircea Morariu

Nu doar foarte interesantă, pe alocuri de-a dreptul fascinantă prin capacitatea de organizare a argumentelor menite să fundamenteze opinii adesea foarte categorice, ci şi extrem de utilă mi se pare cartea „America la răscruce“, apărută în anul 2017 la editura bucureşteană Humanitas.

Subintitulat Un dialog transatlantic volumul reuneşte răspunsurile pe care Martin. S. Martin le-a formulat întrebărilor inteligente (nu, nu voi spune provocatoare, un clişeu lingvistic parcă şi el derivat din gândirea politic corectă) ale jurnalistului Cristian Pătrăşconiu. Care, într-adevăr, vrea să cunoască ceva mai mult despre cum este sau, mai exact, cum percepe America de azi (aceeaşi gândire politic corectă ar fi impus obligatoriu să scriu Statele Unite) un intelectual de multă vreme venit din România, devenit cetăţean american, ataşat valorilor americane tradiţionale şi care nu face nici cel mai mic efort, dimpotrivă, de a-şi ascunde simpatia pentru Donald Trump.

Numele din certificatul de naştere al lui Martin S. Martin este Martin Ştefan Constantinescu. De profesie medic, cu înaltă specializare în cardiologia vasculară. A lucrat până în 1985 în Spitalul bucureştean Fundeni. A părăsit România şi şi-a aflat o nouă ţară pe Pământul făgăduinţei. Şi-a dezvoltat propriul business în acelaşi domeniu al chirurgiei în care a avut succes. Şi-a gospodărit foarte bine nu doar propria afacere, ci şi timpul (una dintre componentele ideii de libertate, aşa cum este aceasta înţeleasă în Statele Unite este libera planificare a timpului) astfel încât şi-a găsit vreme să citească o uriaşă cantitate de cărţi de istorie, de geopolitică, de politologie. Chiar şi pentru a scrie cărţi, aşa cum este cea intitulată America povestită unui prieten din România, apărută cu câţiva ani în urmă tot la Humanitas. Astfel încât pledoaria pe care o face acum, în cursul dialogului cu Cristian Pătrăşconiu, în favoarea Americii tradiţionale, a regăsirii valorilor formulate de Părinţii fondatori, a înţelegerii în adevărata ei dimensiune a ideii de libertate, a şansei date ţării de alegerea în fruntea SUA a atât de controversatului astăzi Donald Trump este una, măcar la nivel teoretic, absolut convingătoare.

Nu, în virtutea aceluiaşi respect acordat libertăţii înţeleasă drept valoare supremă care, cu nici un preţ, nu trebuie pierdută, diminuată, cauţionată, împrumutată, limitată, renegociată în genunchi, privită doar ca o simplă vorbă, nici unul dintre cititorii acestui extrem de bine articulat dialog transatlantic nu este obligat să devină de la o zi la alta un partizan al felului de a înţelege rolul Americii prin modul de a face politică al lui Donald Trump. Nici unul dintre cititorii cărţii nu are obligaţia ca, la sfârşitul lecturii, să exclame enfin Trump vint! Nici vorbă. America la răscruce- Un dialog transatlantic reprezintă nici mai puţin, nici mai mult decât o oportunitate acordată cititorului de a afla ceva mai multe şi mai consistente lucruri despre ce este, ce doreşte cu adevărat să fie preşedintele Donald Trump. Sau, despre ce îşi imaginează, despre preşedinte Martin S. Martin. Despre motivele care i-au determinat succesul în alegeri (nu, nu ajunge să spunem că d-na Clinton a fost un contra-candidat insignifiant), despre motivele care îi determină pe contestatarii lui să fie atât de vehemenţi. Mulţi dintre aceşti contestatari recrutându-se din lumea elitei academice (care, ne spune Martin S. Martin, este preponderent de stânga- profesori şi studenţi deopotrivă) ori din cea a elitei artistice. În multe dintre opiniile lui, riguros expuse în cele 16 capitole ale cărţii, Martin S. Martin se întâlneşte cu ideile exprimate de Jean Sévillia în cartea Terorismul intelectual, cu ceva ani în urmă apărută şi ea în traducere românească la Humanitas. Cel mai pregnant în paginile acordate demontării efectelor destructive, devastatoare, ale gândirii politic corecte. Care: 1. Este o formă de control; 2. Este un fals şi conţine o acuzaţie implicită, de multe ori imaginară; 3. Este o mască; 4. Este o minciună şi un neadevăr deghizat în bune intenţii; 5. Este un instrument pentru introducerea unor drepturi abuzive; 6. Este o practică socială nocivă, plănuită şi executată după o strategie pe termen lung, nu un şir de reacţii spontane la situaţii care creează inferiorităţi. Ş.a.m.d.

Interesante sunt similitudinile găsite de Martin S. Martin între principiile specifice gândirii politic corecte şi siluirile gândirii care au fost parte din arsenalul de care s-a slujit practica politică a regimurilor comuniste. Pentru care, ne reaminteşte Martin S. Martin, totul trebuia să fie just. Nu doar just, aş spune eu, ci şi egal şi echitabil. În spatele acestor cuvinte ascunzându-se abuzuri altminteri de neimaginat.

Nu am fost, nu sunt total convins, în urma lecturii cărţii, de bunele intenţii actualului preşedinte american Donald Trump. Ştiu însă ceva mai multe despre resorturile acţiunii sale. Până la urmă, acesta este principalul rost al unei cărţi cu adevărat interesante.

Martin S. Martin - AMERICA LA RĂSCRUCE - UN DIALOG TRANATLANTIC; Editura Humanitas, Bucureşti, 2017

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

Sorin Muncaciu
4.08.2017, 23:15:15

Domnule Morariu, domn'le nu este așa ca este greu de digerat faptul ca, deși in Statele Unite, exista oameni care nu pun botul la aberațiile propagandei occidentale , pe care , dumneavoastră, cu brio, ne-o băgați pe gât!! Cum este domn'le posibil, ca un cetățean american sa fie de partea lui Trump, contra prea-iubitei amazoana a marxismului cultural , madama Clinton?? Este adevărat ca, originile " political corectness " sunt la trotskystii aia de la Standford si la leniniștii de la New York . Dar, impunerea " cu forța" a abjecției numite politicul corectness a fost făcută de școala neoconilor de la Chicago si de MASS media corporatista americană . Numai ca , școala neoconilor de la Chicago a început cu Leo Strauss, si apoi, s-a răspândit la Hardvard ! Leo Strauss a fost adeptul lui Carl Schmitt nazist sadea, așa se face ca " political corectness " are gene comuniste si fasciste!! Așa, se explica cum este posibil ca șase neoconi, profesori de drept de la Hardvard sa fie avocații torturii !! Ce ziceți domnule Morariu , aveți apetit pentru o conversatie, cu mine, despre political corectness si esența propagandei occidentale, sau o lăsam pe alta data??

-1 (1 vot)
Hofner Hermann
6.08.2017, 00:13:20

N-ai inteles nimic Sorine. Aici nu e vorba de ideologie sau idei. Sau, daca vrei e vorba de idea BANULUI. S-a investit prea mult in Loseru' Killary. Si banii trebuie recuperati. Acuma sau in urmatoarea legislature. Mai tarziu e prea tarziu. E simplu. Ce nu inteleg eu e cum naiba de a fost ates (si convins) tocmai Trampa sa faqa asta. Un miliardar pure blood. E aici ceva care nu se imbuca deloc. Greu de explicat.

Modifică Setările