Profitul şi libertatea
0Recompensa noastră nu e profitul, ci libertatea. Cartea nu e o marfă. Începe FILB 7. Ultimul? „De şapte ani, cam în acestă perioadă, la Bucureşti are loc un festival internaţional de literatură, FILB. Au trecut pe la acest festival nume celebre precum Jonathan Coe, Dubravka Ugrešić, Zahar Prilepin, Paul Bailey, Will Self, Kei Miller, Zeruya Shalev. Lista e impresionantă. Şi mulţi scriitori români.”
Este un festival căruia în Occident i s-ar zice „independent”, adică cam fără bani şi fără nicio subordonare instituţională. Instituţiile statului nostru au alte priorităţi atunci cînd nu „controlează” ceva, iar privatul vrea „profit imediat”. FILB nu o acceptă pe prima şi nu o are pe cealaltă. Ediţiile trec, festivalul creşte, iar copiii organizatilor cresc odată cu el. Se pare însă că organizatorii au obosit şi vor sa renunţe. O fi anul acesta ultimul? Nu ştiu. Cu siguranţă este una dintre cele mai bune ediţii. Are chiar şi o seară de science-fiction. Cum sînt unul dintre organizatori, atunci povestea e parţial şi despre mine. Zilele acestea însă am citit ceva care m-a încurajat.
Pe 21 noiembrie 2014, în timpul ceremoniei de decernare a faimosului premiu National Book Awards, scriitoarea Ursula K. Le Guin a ţinut un mic discurs în care trage cîteva semnale de alarmă legate de riscurile care pîndesc literatura. Dacă mai sînt astfel de scriitori, gîndind şi acţionînd aşa înseamnă că încă nu e totul pierdut...Iata discursul ei:
Recompensa noastră nu e profitul, ci libertatea
Îţi mulţumesc, Neil (Neil Gaiman, gazda ceremoniei), şi le mulţumesc din suflet şi celor care mi-au acordat acest minunat premiu. Familia mea, agentul şi editorii mei ştiu că prezenţa mea aici li se datorează la fel de mult lor ca şi mie, iar premiul e în aceeaşi măsură al lor. Mă bucur să-l primesc şi să-l împart cu toţi scriitorii care au fost atîta vreme excluşi din literatură: autorii de literatură fantasy şi science-fiction, autorii imaginaţiei, care, în ultimii 50 ani, au privit pasiv cum premiile literare importante se duc către aşa-zişii realişti.
Vin vremuri grele, în care vom căuta vocile unor scriitori care pot gîndi alternative la modul nostru de viaţă actual, care pot vedea dincolo de societatea noastră dominată de frică şi obsedată de tehnologii către alte moduri de a exista, şi care chiar ar putea imagina fundamente reale pentru speranţă. Vom avea nevoie de scriitori care încă îşi amintesc ce înseamnă libertatea. Poeţi, vizionari, realiştii unei realităţi mai vaste.
În acest moment, cred că avem nevoie de scriitori care ştiu diferenţa dintre producerea unor mărfuri pentru piaţă şi practica artei. Crearea unui material scris care urmează strategiile de vînzare cu scopul de a creşte profitul corporativ şi veniturile din publicitate nu e chiar acelaşi lucru cu actul de a scrie şi publica cărţi în mod responsabil. (Mulţumesc celor care au găsit curajul să aplaude).
Şi totuşi, văd că departamentele de vînzări au controlul departamentelor editoriale. Îmi văd proprii editori, într-un acces de panică ignorantă şi lacomă, cerînd un preţ de 6-7 ori mai mare pentru o carte electronică de la bibliotecile publice decît cer de la utilizatorii obişnuiţi. Tocmai am văzut cum un profitor a încercat să pedepsească un editor pentru nesupunere, cum diverşi scriitori sunt ameninţaţi de un soi de fatwa corporativă, şi constat că mulţi dintre noi, cei care scriem şi producem aceste cărţi, acceptăm această realitate. Lăsăm comercianţii profitori să ne vîndă ca pe deodorant, să ne spună ce să scriem şi ce să publicăm.
Cărţile însă, precum ştiţi, nu sunt doar o marfă. Motivaţia profitului intră de foarte multe ori în conflict cu scopurile artei. Trăim în capitalism. Puterea lui pare de neînvins. Dar la fel părea şi dreptul divin al regilor. Orice putere umană poate fi schimbată de fiinţele umane. Rezistenţa şi schimbarea încep de multe ori în artă şi, de foarte multe ori, chiar în arta noastră, cea a cuvintelor.
Am avut o carieră lungă şi împlinită. Petrecută într-o excelentă companie. Aici şi acum, la finele ei, nu vreau să văd cum literatura americană se duce pe apa sîmbetei. Noi, cei care trăim din scrisul şi publicarea cărţilor, ne dorim – şi ar trebui s-o şi cerem – partea ce ni se cuvine din venituri. Dar recompensa noastră nu e profitul, ci libertatea.
Vă mulţumesc.
Ursula K. Le Guin (sursa - Traducere Vitalie Sprinceană)
Se încarcă comentariile...
