Ana Blandiana, prezentă la Leipzig, alături de numeroşi scriitori români

Ana Blandiana participă, alături de mai mulţi scriitori români, la Târgul de carte de la Leipzig care se desfăşoară între 15 şi 18 martie, şi unde România este ţară invitată de onoare. Cu această ocazie, într-un interviu pentru „Adevărul”, scriitoarea a vorbit despre activitatea pe care o va avea la târgul de carte.

Ana Blandiana (75 de ani) a explicat, într-un interviu pentru „Adevărul”, ce volume va lansa la târgul de carte de la Leipzig şi a vorbit despre traducerile operelor sale (24 de limbi, de la principalele europene, la unele precum slovena, macedoniana, coreeana sau vietnameza). 

Scriitoarea crede că, în cazul Hertei Muller, Nobelul primit (2009) aparţine Germaniei, nu României, adăugând că în ceea ce priveşte receptarea de către străini a literaturii române, un impactr major l-a avut „înfiinţarea Institutului Cultural Român cu regulile de funcţionare şi formatele stabilite de Horia-Roman Patapievici”.

Ce volume veţi lansa la Leipzig?

Îmi vor apărea la târgul de la Leipzig două cărţi: una de conferinţe şi eseuri care se numeşte „La ce bun poeţii în vremuri de restrişte ?", cu un conţinut oarecum asemănător cu ultimul volum pe care l-am publicat la Humanitas, care se numea „Istoria ca viitor"), şi un volum de versuri care se numeşte  „Biserici închise".

Câte titluri aveţi traduse în germană, care sunt cel mai recent traduse?

Aceste cărţi sunt cel de al unsprezecelea şi cel de al doisprezecelea volum  care îmi apar în traducere germană. Cele precedente sunt volumul de povestiri fantastice „Proiecte de trecut", apărut  în trei ediţii la trei edituri, mai multe culegeri  de versuri conţinând selecţii diferite şi făcute de traducători diferiţi, un alt volum de alte povestiri fantastice, „Cele patru anotimpuri", romanul  „Sertarul cu aplauze", apărut în germană sub titlul "Die Applausmaschine", şi două volume de eseuri.

Vorbiţi-mi, vă rog, şi despre celelalte traduceri de-ale dumneavoastră. Aţi avut, alături de Mircea Cărtărescu mare succes şi la Guadalajara.

Am 60  de carti  de versuri şi de proză sau eseuri traduse în 24 de limbi, printre care ,evident, principalele limbi europene, dar şi altele mai mici ca slovena, macedoniana, maghiara, limbile scandinave, dar şi, de exemplu, chineza, coreeană (apărută la Seul) sau vietnameza (publicată în Europa de către un scriitor din exilul vietnamez) .

La Guadalajara succesul m-a mirat într-un fel, pentru că nu mă aşteptam ca volumele publicate în Spania (am şase cărţi  în spaniolă şi două în catalană) să fie atât de cunoscute în America Latină. 

Am întâlnit cititori care îmi recitau versuri ale mele în traducerea Vioricăi Patea sau îmi dădeau pentru dedicaţii volume obosite de lectură. 

Succesului de la Guadalajara i  se datoreşte invitarea la Târgul de carte de la Bogota unde voi avea, în iunie, în afara lansărilor, două conferinţe şi o participare la o masă rotundă.

La Leipzig voi citi, împreună cu toţi poeţii români care vor fi acolo, vreo 15 poeme într-un mare recital de poezie românească, voi avea lansarea cărţii de versuri la standul romanesc din târg şi lansarea volumului de conferinţe şi eseuri la celebrul „Muzeu al Colţului", unde mă va prezenta poetul Horst Samson, unul dintre traducătorii versurilor mele, cu care voi purta şi un dialog şi unde va avea loc şi proiecţia unui film de 25 de minute despre Memorialul de la Sighet. 

Muzeul Colţului, organizat într-un vechi sediu Stasi, este unul dintre partenerii Memorialului Sighet,iar la Leipzig există tradiţia ca multe dintre evenimentele târgului să se desfăşoare în oras, cu un numeros public.

Cât de importante sunt aceste saloane de carte internaţionale? Ce înseamnă că ţara e invitată la Leipzig?

A fi invitat de onoare al unui important târg de carte este o oportunitate reală pentru o ţară şi o literatură, este un moment în care atenţia miilor de participanţi se focalizează asupra celui invitat, iar editorii prezenţi devin curioşi şi uneori cuceriţi de unii autori. 

În orice caz, este o chestiune de prestigiu nu numai pentru literatura şi scriitorii ţării respective, ci şi pentru tara însăşi. Din câte îmi amintesc, România a mai fost invitată de onoare la Paris, Madrid,Torino, iar la Leipzig este pentru a doua oară.

În ce mod a modificat câştigarea premiului Nobel de Herta Muller - care va deschide această ediţie a târgului - receptarea nemţilor asupra literaturii române?

Nu cred că premiul Hertei Muller a avut un impact major asupra traducerilor din limba română în germană. Ea este un important scriitor de limbă germană, premiul ei aparţine Germaniei nu României.

Impactul major l-a avut înfiinţarea Institutului Cultural Roman cu regulile de funcţionare şi formatele stabilite de Horia-Roman Patapievici.

Sunt cea mai în măsură să îmi dau seama de asta, pentru că am început să fiu tradusă cu mai mulţi ani înainte şi eram mereu aproape singură la manifestările literare europene şi brusc m-am trezit înconjurată de o pleiadă de scriitori români traduşi şi priviţi cu interes.