Cărţi

articolul anterior articolul urmator

Robespierre: intelectualii şi femeile

45
31 Jul 2015 17:41:30
Nicolae Manolescu
Filosoful francez Michel Onfray analizează psihanalitic societatea contemporană
Filosoful francez Michel Onfray analizează psihanalitic societatea contemporană

Scrie filosoful francez Michel Onfray despre Freud: „Un unghi de atac îmi permite să intru prin efracţie în castelul revoluţionar: am ales femeile. Acest fir al Ariadnei îmi permite să mă mişc în labirint”. Şi mai departe: „Propun aşa dar o contra istorie a Revoluţiei franceze care refuză lectura dominantă”.

Lectura dominantă a fost de la început şi până azi (la Furet, încă) fascinată de figura unor Robespierre, Saint-Just şi Marat. Bărbaţi şi iacobini, anti intelectuali şi misogini. Mai ales că bărbaţii ca ei sunt cei care vor scrie istoria. Acest fel de a vedea lucrurile a fost consolidat în secolul XX de istoricii neomarxişti, care i-au identificat pe girondini cu marii proprietari, cu monarhiştii, pe scurt, cu duşmanul de clasă, cum le plăcea să spună istoricilor sovietici şi est europeni. „Istoricii contemporani descriu Revoluţia franceză trăgând cu ochiul la Uniunea Sovietică. Tot aşa cum Lenin a făcut Revoluţia rusă trăgând cu ochiul la Revoluţia franceză. Strabisme ideologice garantate“, precizează cu umor (negru!) Michel Onfray.

Liberalism şi intelectualism

Girondinii, ei, ar păcătui în ochii revoluţionarilor prin liberalism şi prin intelectualism. Referinţele lor la Luminism, la Voltaire, la D'Alambert, Montesquieu, la colaboratorii la „Enciclopedie“, sunt condamnate ca abateri de la ideologia adevăraţilor revoluţionari. Condorcet, autorul unui proiect de Constituţie liberal, e nevoit să se ascundă nouă luni şi are şansa să moară cu puţin timp înainte ca Robespierre să-l condamne în numele Comitetului de Salvare Publică pe 7 mai 1794, într-un rechizitoriu antiintelectual pe care istoria îl va mai auzi nu o dată până azi şi nu numai în Franţa: „Cutare muncitor al câmpului răspândeşte lumina filosofiei în brazda lui, în timp ce academicianul Condorcet, cândva mare geometru, zice-se, în opinia literaţilor, şi mare literat, după spusele geometrilor, conspirator timid, după aceea, dispreţuit de toate partidele, lucrează din greu să-şi facă propria filosofie de neînţeles printr-o harababură perfidă a rapsodiilor lui mercenare“. Condorcet nu e altul decât gânditorul care scria în 1789 despre lipsirea femeilor de orice drepturi în Constituţia iacobină: „Este violat principiul egalităţii în drepturi, privând cu toată liniştea o jumătate din genul uman de dreptul de a-şi spune cuvântul în materie de legi“.

„Declaraţia drepturilor femeii“

Robespierre interzice, de altfel, în 1793 toate cluburile feminine, din cauză că două din membrele lor marcante depuseseră o plângere contra excluderii tovarăşelor lor din viaţa politică. Cele două erau iacobine şi sans-culottes. Dar aveau aceeaşi părere ca şi girondinele de viţă nobilă sau burgheză despre rolul cărora scrie Michel Onfray în eseul său. În număr de cinci, girondinele cele mai renumite ale epocii sunt hărăzite unui destin tragic din cauza implicării lor curajoase în politică. Michel Onfray subliniază opoziţia dintre femeile Girondei şi bărbaţii iacobini: ele sunt pentru acţiuni paşnice şi cugetate, în timp ce ei sunt partizanii violenţei şi ai ghilotinei; ele doresc libertate, ei, exclusiv justiţie; ele cred într-o Republică a tuturor cetăţenilor, ei, într-una sectară. Istoria scrisă de bărbaţi le-a împroşcat cu noroi două secole şi aproape jumătate. Singura istorie a Revoluţiei datorate unei femei, aceea a Doamnei de Staël, apărută postum în 1817, va fi ignorată până azi. „Declaraţia drepturilor femeii“ a Olympei de Gouges o costă pe autoare viaţa: unul din capetele cele mai luminate ale Revoluţiei cade sub tăişul ghilotinei. Cu viaţa îşi plătesc curajul de a se opune abuzurilor bărbaţilor revoluţionari şi Manon Roland, şi Charlotte Corday. Supravieţuiesc miraculos doar Théroigne de Mérincourt şi Doamna de Staël.

Michel Onfray are ambiţia de a le aşeza pe aceste femei minunate şi unanim dispreţuite alături de acei bărbaţi capabili să gândească, intelectuali, cu alte cuvinte, precum Condorcet şi ceilalţi. Aş spune că autorul eseului a câştigat pariul cu o istorie nedreaptă. 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

45 Comentarii

EX IN
31.07.2015, 18:10:28

STRANIU !??! Avem iar aici, exemplul intelectualului ad-hoc, care este capabil să judece şi să decidă CUM ESTE Istoria !!! Ne Dreaptă ! Adică de STÎNGA ! Cît despre „cîştigarea pariului”, domnul Manolescu, Dovedeşte că deşi trăieşte la Paris de o vreme Nu poate decripta DELOC Personajul sofisticat, „Michel Onfray” : un doar simplu NOU filozoficotickus Cu mult mai periculos decît orice imaginaţie intelectuală superbă !!! NICI MĂCAR !

+1 (1 vot)
Valeria Burca
31.07.2015, 18:28:21

labirintul femeilor trebuie respectat,este intortochiat ,te poti rataci daca nu esti bine inarmat si nu ai perspective,ai mare grije

Nicholas Kazan
31.07.2015, 19:45:05

Recomand Sexual Personae, cartea doamnei Camille Paglia. Ea a avut curajul să prezinte realităţile stresante ale vieţii, ca de pildă venirea pe lume a marilor bărbaţi din trecut, iacobini, misogini, mă rog, de care varietate of fi fost ei, ca fiind "o ieşire a copilului la viaţă printre picioarele unei femei, ţipând şi înecat de aer, un mănunchi de carne plin de sânge şi albumen, învelit în bucăţele de placentă şi lichid amiotic, şi adesea acompaniat de pârţuri ale mamei şi secreţii de tot felul." Asta a fost lumea „htonică” în care marii oameni, marii protagonişti ai istoriei s-au născut. Dacă chestia cu naşterea nu e plăcută, şi nu a ajutat deloc ca stima de sine şi psihicul lor să se dezvolte natural, în aşa zisele „legături sigure”, bărbaţii au căutat măsuri compensatorii şi au început să sucească natura vieţii. Ei au schimbat drumul naturii cu istoria, cu nebunia şi cruzimea războiului şi cu tot felul de socoteli false...

+1 (3 voturi)
Vanatorul/d.c.
31.07.2015, 21:25:21

Pe tine te-a adus barza, asa-i..?:) Altminteri, n-ai fi fost atat de impresionat de "realitatile stresante" ale damezei Camille si nici n-ai fi incercat sa ne ..uimesti si pe noi cu..consideratiile 'mneaei maternale, probabil adevarate ..revelatii pentru tine..!

0 (2 voturi)
Stefanescu Marian
31.07.2015, 19:54:20

Întotdeauna mi-a fost scârbă de capitolul numit ”Revoluția franceză de la 1789” din două motive: -un popor condus de iresponsabili devine animalic și criminal -”revoluția franceză” a prevestit și crimele ce urmau să vină de-a lungul istoriei:Comuna din Paris,”revoluția bolșevică” din 1918,”revoluția” comunistă spaniolă din 1936,și chiar ”revoluția română din 1989”.În numele acestor ”revoluții” s-au produs crime sociale și drame ale istoriei care,sper,să nu se mai întâmple niciodată într-o lume civilizată. Toate aceste revoluții sângeroase au fost urmare a unei gândiri/filozofii INTELECTUALE.Ei,intelectualii,sunt principalii vinovați,ei au împins poporul la crime.Și nici nu contează că acești ”intelectuali” erau bărbați sau femei,de dreapta sau de stânga,francezi sau ruși,români sau evrei. Vai de voi,cărturari și farisei.

0 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (45)