Cărţi

articolul anterior articolul urmator

Scrisori către radio Europa Liberă

4
5 Jun 2015 17:53:55
Nicolae Manolescu
Monica Lovinescu (1923- 2008) a fost considerată vocea „Europei libere“
Monica Lovinescu (1923- 2008) a fost considerată vocea „Europei libere“

Promiteam săptămâna trecută să revin cu o altă carte importantă despre care s-a scris puţin sau deloc în presa românească. Iat-o: „Ultimul deceniu comunist. Scrisori către radio Europa Liberă“, vol.1 (1979-1985), vol. 2 (1986-1989), editori Mihnea Berindei şi Gabriel Andreescu, Polirom, 2010-2014.

Cartea e o culegere de scrisori expediate, pe diferite căi, Europei Libere de către cetăţeni români cu profesii diverse, atunci când le cunoaştem, fiindcă multe scrisori sunt anonime, datorate în general unor oameni simpli, funcţionari, muncitori, ţărani, dar şi profesori, medici, scriitori, preoţi şi studenţi.

Problematica lor e de asemenea diversă, referitoare la condiţiile de viaţă ale majorităţii românilor în deceniul cu pricina: frigul din case, dificultăţile materiale, lipsa libertăţii de exprimare sau a dreptului de a călători în afară, justiţia aservită puterii,  fraudarea alegerilor şi altele. Câteva sunt analize serioase ale situaţiei sociale şi ale erorilor politicii economice a conducerii PCR. Printre autorii care nu-şi ascund numele, îl găsim bunăoară pe Mihai Botez. Scrisorile sunt însoţite de numeroase şi temeinic informate note de subsol, care lămuresc contextul intern şi internaţional şi identifică persoanele despre care e vorba. Ca şi în cazul documentelor din cele două volume de anexe la „Raportul final“ coordonat de Vladimir Tismăneanu, pe care le-am comentat vinerea trecută, şi publicarea „Scrisorilor“ i-a solicitat din plin pe editori, care s-au văzut siliţi să apeleze la surse de tot felul. Culegerea e dedicată directorilor Europei Libere, Noël Bernard şi Vlad Georgescu, ambii, „victime ale securităţii“.

Curaj şi speranţă

Lectura scrisorilor ne creează, pe de-o parte, un apăsat sentiment de tristeţe, legat de reamintirea uneia din cele mai dureroase perioade din viaţa multora dintre noi, dar, pe de altă parte, ea ne dezvăluie o anumită formă de rezistenţă morală, intelectuală sau chiar fizică faţă de represiunea la care regimul comunist ne-a supus, rezistenţă ignorată adesea astăzi, ca să spun doar atât, deşi este o lumină care ne parvine dintr-un trecut întunecat. Scrisorile trebuie citite printr-o prismă dublă: o dată, ca expresie , uneori naivă, dar mai mereu înduioşătoare, a unor stări de spirit personale şi colective, dovedind curaj şi speranţă, în pofida anonimatului, lesne de înţeles, în condiţiile riscului evident; a doua oară, ca documente ale unei epoci pe care n-ar trebui s-o uităm atât de repede.

Voi ilustra mai jos cel de al doilea aspect prin descrierea sumară a contextului politic în care un număr impresionant de români s-au decis să se adreseze postului de radio Europa Liberă. Amănunte, în „Introducerile“ la cele două volume datorate editorilor. Scrisorile devin tot mai numeroase şi interesante pe măsură ce viaţa românilor devine tot mai grea şi totodată pe măsură ce sfârşitul regimului ceauşist pare inevitabil. E bine de ştiut că printre autorii scrisorilor erau şi optimişti (unul chiar aşa semna), convinşi că zăresc luminiţa de la capătul tunelului, şi că unul dintre ei bănuia că scrisoarea lui, care vorbea de căderea regimului, nu va ajunge decât după eveniment. Ceea ce s-a şi întâmplat! E de fapt ultima scrisoare difuzată de Europa Liberă, aflată în arhiva lui Nestor Rateş, care i-a comunicat-o lui Mihnea Berindei.

Ca urmare a accederii lui Gorbaciov la Kremlin, în 1985, şi a planurilor lui de liberalizare, perestroika şi glaznosti, securitatea se vede obligată să declanşeze operaţiunea „Eterul” (!), menită să discrediteze Europa Liberă în ţară. Se ştie cât de ascultat era postul. Informaţiile lui erau sorbite ca apa. Nu numai diaspora, dar şi cei din ţară care trimit scrisori sunt consideraţi periculoşi. Securitatea apelează la români plecaţi şi nerealizaţi în străinătate, folosind două reviste ale bisericii, şi totodată la personalităţi din ţară pe care le ştie disponibile pentru propaganda în apărarea regimului. Atacurile contre Europei Libere se înmulţesc. Dezinformarea capătă forme ridicole.

Contra „calomniilor“ şi „minciunilor “

Nu e de mirare că printre cei folosiţi se află personalităţi compromise de mai multă vreme ale vieţii culturale, unele supravieţuind bine-mersi comunismului, ba chiar aflate în avanscenă după 1989: istoricul Florin Constantiniu, autorul după 1989 al unei prea lăudate istorii „sincere“ a poporului român, criticul literar Mihai Ungheanu, promovat secretar de stat în guvernul Roman şi senator, profesorul universitar  Dinu Giurescu, dispărut o vreme în SUA, ale cărui lecţii de istorie le ascultăm încă astăzi la televizor, şi alţii, despre care nu se mai aude, spre ghinionul lor şi norocul nostru. Coordonatorul „Eterului“ este colonelul Ilie Merce, adjunct la Direcţia I de informaţii interne a securităţii, parlamentar din partea Partidului România Mare.  Nu toţi cei avuţi în vedere de securitate vor fi răspuns apelului la colaborare, desigur, dar e limpede de ce s-a apelat la ei, iar atitudinea lor după 1989 e o dovadă în plus. Deconspiraţi ca activi colaboratori sunt deocamdată, din diasporă, Andrei Brezianu, care lucra la Vocea Americii în SUA, şi, din ţară,  Constantin Bălăceanu-Stolnici, membru de vază al PNL, care a livrat securităţii planul casei lui Vlad Georgescu de la München. Sunt doar câteva nume. În realitate, „Eterul“ era în anii 1980 o armată paralelă îndreptată contra „calomniilor“ şi „minciunilor“ din scrisorile difuzate de Europa Liberă.

Pe cât de reconfortantă este îndrăzneala atâtor români obişnuiţi de a se adresa Europei Libere, pe atât de dezgustătoare este înrolarea unor intelectuali marcanţi în deloc eterica armată de propagandă a securităţii ceauşiste.   

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

paul radulescu
6.06.2015, 09:15:32

Vorba e , ce s - a ales de sperantele , marile sperante , cultivate de REL ? Doar doua cistiguri reale : dreptul de a pleca din tara ca sa devii un sclav alb in poleitul occident si dreptul de a latra la luna !

+2 (2 voturi)
Tagetes
6.06.2015, 10:29:42

Manipularea, arma moderna extrem de eficienta.La 20 febr. 1977 intr-un text "De ce parasesc romanii Romania" Paul Goma afirma: "In Romania socialista in circa 15 orase din tara nu poate intra oricine si oricum, au voie numai anumiti cetateni cu aprobari obtinute la cel mai inalt nivel"...."E bine sa se stie ca situatia cooperatorilor romani nu este mai buna. Oamenii sunt legati de pamant in ciuda legilor interne care prevad libertatea de miscare".(Monica Lovinescu Unde Scurte).Cu asemenea minciuni si-a inceput Goma ucenicia de unealta , dupa 1989 aruncata la fier vechi...Cooperatorii sunt legati de pamant!?...Nu era comuna in care sa nu circule 2-3 autobuze care duceau navetistii la oras la munca.N-aveam voie in 15 orase din tara numai cu aprobari de la cel mai inalt nivel!? In 1979 am mers la Timisoara... in cateva ore aveam trei cereri de angajare aprobate: la Electromotor, la UMT si la 6 Martie. Dupa doua zile eram cazat la camin de nefamilisti, incepeam munca ...si singura mea grija era sa-mi gasesc o prietena( gagica cum ziceam noi) sa nu fiu singur. ...In 1984 nu eram casatorit si am fost lasat sa plec la munca cu Arcom in Irak...Dracul nu era chiar negru ..Atunci si mai ales acum s-au gasit destui sa-l faca balaur...din interes evident. In octombrie 1977 Goma a fost lasat sa plece si-a plecat...s-a dus sa-i slujeasca pe altii.Dupa anii "90 Paul Goma, aflat in situatie de a fi evacuat pentru neplata chiriei primeste de la doamna Monica Lovinescu urmatorul raspuns: "Regret ca te-am cunoscut".

+2 (4 voturi)
phil
6.06.2015, 19:42:02

radio Europa Liberă = contra-propagandă. cu cât mai repede se înțelege lucrul ăsta, cu atât mai bine!

Sorin Muncaciu
7.06.2015, 08:31:49

Domnule Manolescu, toti cei care am trait in societatea comunista din Romania dupa razboi am fost victimele propagandei comuniste in viata de zi cu zi. Postul de radio Europa Libera si Vocea Americii pe care le ascultam cu asiduitate, in mod clandestin, era, de fapt propaganda capitalista a oligarhiei care, prin contrast a fost conceputa sa indoctrineze in a accepta neoliberalismul economic dupa caderea " regizata" a comunismului. Asa se explica acceptarea,fara nicio retinere, a " terapiei de shock " economica privatizarea industriilor si infrastructurii, dezintegrarea relatiilor de productie, transformarea tarii intro colonie a occidentului, dezintregrarea societatii civile, emigratia ca forma de supravietuire etc.etc. Adevarul despre situatia internationala a fost exclus din relatarile propagandei State Department reprezentate de posturile de radio amintite. Nu am aflat nimic despre cele 50 de state in care , prin forta si dicktat au fost schimbate regimurile democratice sau autocratice care s-au opus hegemoniei Americii, nimic despre embargoul petrolului din anii 70' care a fost destinat sa impuna petrodolarul in contractele pentru petrol, imprumuturile in dolari ale tarilor lumii a treia fiind la originea crizei datoriilor din anii 80'-90' . Nimic din agresiunea americana in America Latina si Orientul Mijlociu, nimic despre masacrul din tarile Asiei de sud est sau Africa centrala. Razboiul din Vietnam a fost un obiect al propagandei pentru complexul militar industrial american , nimic despre false flag al " incidentului din golful Tomkin" despre crimele bombardamentelor la rand, carpet bombing , despre ordinele de decimare intentionata a populatiei civile etc.etc.Nimic despre sustinerea khmerilor rosii in campania de genocid din Cambogia etc.etc.Nimic despre genocidul initiat de administratia americana, prin Kissinger , in Indonezia. Toata propaganda occidentala de pe posturile amintite a fost destinata stimularii aversiunii populatiei pentru regimurile comuniste si disimularii caracterului imperialist al hegemoniei americane. Retrospectiv, este evident pentru orice observator impartial ca propaganda posturilorbde radio ne pregateau pentru societatea de dupa caderea comunismului. Oligarhia occidentala stia foarte bine ca URSS se va dezintegra , odata cu " lagarul socialist" si , din acest motiv, populatia din tarile comuniste trebuia indoctrinata in a accepta capitalismul corporatist neoliberal. Propaganda oligarhiei a inceput sa functioneze din 1917 cand au reusit sa schimbe opinia societatii americane , initial impotriva intrarii Americii in razboi, in sustinerea interventiei americane impotriva Germaniei. Manufactured consent, a devenit obiectivul major al propagandei, mijloacele de mass media devenind principalul mediu de indoctrinare a maselor. De o suta de ani, lumea este supusa unei operatiuni vaste de propaganda , avand ca scop final , acceptarea universala a guvernului mondial, a dictaturii oligarhiei, NWO!

+2 (2 voturi)