Seară Nabokov în Sala Oglinzilor

Joi, 22 noiembrie, de la ora 18, cititorii se pot întâlni la Seara Nabokov cu Bogdan-Alexandru Stănescu, director editorial Polirom şi cu Veronica D. Niculescu, care va citi un fragment din romanul “Disperare”, tradus de ea şi apărut în 2009 la Polirom, în Seria de autor “Vladimir Nabokov”.

Programul “Serile literaturii străine pe Calea Victoriei” este realizat de Uniunea Scriitorilor din România, iar selecţia este asumată de criticul literar Nicolae Manolescu, preşedintele USR, moderatorul întâlnirilor fiind scriitorul şi jurnalistul Dan Mircea Cipariu. 

“Pentru Nabokov, arta nu era un prilej de exhibare a sinelui, ci o şansă de a ajunge dincolo de sine. Graţie imaginaţiei să treci hotarele către alt timp, alt loc, altă minte. Singurul scop al artei este cel care îi oferă autorului posibilitatea de a fi cumva, undeva, conectat la stările altor fiinţe umane. Poate şi de aceea am ales să citim din romanul Disperare, unde personajul principal acţionează exact invers crezului lui Nabokov: caută să comită o crimă văzută ca artă, perfectă, ratează lamentabil, iar apoi încearcă să scrie despre toate acestea, deci despre sine, invers de cum a făcut toată viaţa Nabokov”, spune traducătoarea Veronica D. Niculescu. Pentru ea, acesta a fost cea de-a doua din cele cinci cărţi traduse din opera lui Nabokov.

“Nabokov a scris romanul Disperare între iunie şi septembrie 1932. În octombrie, la câteva săptămâni după terminarea primei versiuni, a plecat într-o vacanţă la Kolbsheim, lângă Strasbourg, la căsuţa unor prieteni. Sezonul fluturilor trecuse, iar Nabokov se mulţumea cu plimbările şi discuţiile. Soţia sa, Vera, şi-a terminat vacanţa de două săptămâni şi s-a întors la serviciul ei din Berlin, iar scriitorul a mai rămas acolo un pic, fiindcă oricum urma să participe la Paris la prima lui lectură publică. Avea 33 de ani. Din biografia lui Brian Boyd am aflat că Nabokov i-a scris atunci Verei ceea ce mi se pare a fi una dintre cele mai delicate dovezi de nobleţe şi blândeţe ale acestui scriitor pentru care arta nu a fost niciodată prilej de exhibare a sinelui: «Salvez şoareci, sunt o grămadă prin bucătărie. Fata în casă îi prinde, iar prima oară a vrut să îl omoare pe cel pe care-l capturase, dar eu l-am dus în grădină şi i-am dat drumul. De atunci, toţi şoarecii îmi sunt aduşi mie, cu un pufnet... Deja am eliberat trei tot pe acolo - sau poate că e unul şi-acelaşi şoarece.»”, spune Veronica D. Niculescu.

Programul “Serile literaturii străine pe Calea Victoriei” a început loc joia trecută, când Editura Humanitas a fost protagonista Serii Herta Müller, invitaţi fiind Denisa Comănescu, directorul editorial al Humanitas Fiction şi traducătorul Alexandru Şahighian. 

Următoarea întâlnire, pe 29 noiembrie, va fi o Seară a revistei “Lettre Internationale”, avându-le ca invitate pe redactorul-şef Irina Horea şi traducătoarea Simona Brînzaru.