Similaritatea în comunităţile virtuale

Comunităţile virtuale au devenit spaţii cotidiene ale interacţiunii între indivizi cu conexiuni într-o varietate de reţele sociale. Diversitatea de utilizatori ridică întrebarea despre similaritatea în mediul online.

La această temă oferă explicaţii lucrarea Similaritatea în cadrul comunităţilor virtuale elaborată de către doamna Elena - Mădălina Vătămănescu. Acest subiect – similaritatea - este abordat foarte rar în literatura de specialitate din România. Autoarea îşi propune să identifice direcţiile principale de studiu al unei tematici insuficient cercetate şi în ştiinţele sociale din străinătate, aşa cum rezultă din parcurgerea literaturii de specialitate, asumându-şi, neîndoielnic, un demers nu lipsit de dificultăţi. După cum remarcă şi autoarea, discursul argumentativ abordează într-o viziune integrată teorii, concepte şi direcţii de cercetare care până în prezent au fost tratate fie parţial, fie succint, fie unilateral în funcţie de formarea profesională şi ştiinţifică a cercetătorilor interesaţi de tematica similarităţii şi a comunităţilor virtuale (sociologi, psihologi, experţi în comunicare, management şi marketing, practicieni din ştiinţele sociale etc).

Scopul lucrării este acela de a evidenţia mutaţiile psiho-sociale şi comunicaţionale care caracterizează actualele patternuri de afiliere şi de interacţiune dintre indivizii aflaţi în proximitate sau în diferite alte spaţii, iar principalul său obiectiv este construirea şi testarea unui model teoretic viabil şi susceptibil să explice asocierea indivizilor în reţele sociale virtuale. În acest sens, sunt analizate elementele pe care se fundamentează similaritatea din cadrul comunităţilor virtuale cristalizate în reţeaua socială online Facebook, premisele constitutive ale reţelelor virtuale, factorii determinanţi pentru ralierea şi activarea unui individ într-o anumită comunitate virtuală, componentele comunicaţionale catalizatoare pentru interacţiunea membrilor, evoluţia configuraţiei comunităţii, resorturile structurale şi funcţionale ale longevităţii comunităţii etc.

În studiul său, autoarea este preocupată de conturarea unui model teoretic integrat al similarităţii – Modelul celor 5 C. Acesta se fundamentează pe sistematizarea variabilelor, ipotezelor şi teoriilor despre similaritate sub forma unei scheme teoretice unitare, care are în componenţă cinci elemente / ipostaze complementare şi interconectate ale similarităţii: similaritatea – condiţie (se referă la atributele fizice şi psiho-sociale ale individului ca premise ale identificării similarităţii), similaritatea – context (se referă la datele contextuale care prilejuiesc identificarea şi accentuarea similarităţii identificate), similaritatea – catalizator (se referă la impactul potenţiator al similarităţii asupra atractivităţii interpersonale, asupra relaţiilor interumane pozitive), similaritatea – consecinţă (se referă la similaritatea derivată din procesele grupale şi intergrupale) şi similaritatea – conexitate (se referă la emergenţa unor noi zone de similaritate între indivizi situaţi la distanţă din punct de vedere spaţial şi cultural, dar care împărtăşesc interese şi preocupări comune, aduse în prim plan prin intermediul mijloacelor de comunicare moderne).

Autoarea întreprinde un demers inedit care evidenţiază ideea că majoritatea cercetărilor recente despre similaritate (după anul 2000) se bazează sau pornesc de la conceptele, teoriile şi designul metodologic propus de investigaţiile empirice demarate de autori de referinţă din ştiinţele sociale, în anii 1960-1990.

Doamna Elena - Mădălina Vatămănescu constată că, deşi este invocată de nenumărate ori ca o dimensiune centrală a similarităţii, similaritatea comunicaţională nu a fost abordată ca o temă de sine stătătoare. Mai mult decât atât, puţinele menţiuni despre similaritatea la nivelul comunicării se concentrează pe conţinutul propriu-zis al comunicării şi nu pe similaritatea formelor comunicării, o problemă de cercetare la fel de relevantă pentru analiza interacţiunii interpersonale şi sociale dintre indivizi.

Ca o privire de ansamblu, lucrarea se impune ca o excelentă sinteză a cercetărilor din domeniul studiului similarităţii, fiind dovada abilităţilor autoarei în formularea cu acurateţe a unor teze şi în folosirea unor informaţii dintr-un număr foarte mare de lucrări de specialitate. Se remarcă  o bună cunoaştere a temei cercetate şi prezenţa unor contribuţii proprii semnificative. Lucrarea aduce elemente de originalitate inedite şi respectă toate cerinţele impuse demersului de elaborare a unei lucrări ştiinţifice, prin abordarea sistematică a problematicii cercetate, într-o succesiune logică, pornind de la introducere, urmată de prezentarea stadiului actual al cunoaşterii în domeniul cercetat şi a rezultatelor cercetărilor proprii, respectiv a concluziilor finale. Mai mult, cercetarea se distinge prin parcurgerea unui număr important de lucrări de specialitate. Bibliografia include peste 600 de titluri, iar fiecare titlu este citat în textul lucrării. Ca o caracteristică specială şi lăudabilă, bibliografia este de „primă mână” şi la zi, oferind o imagine vie şi pertinentă a stadiului cunoaşterii temei.

Într-un cuvânt, lucrarea poate fi socotită, fără echivoc, o remarcabilă monografie asupra similarităţii în mediul online.

Elena-Mădălina Vătămănescu, Similaritatea în cadrul comunităţilor virtuale, Cuvânt înainte de Constantin Schifirneţ, Bucureşti: Editura Universitară, 2012.