Soţia perfectă: experimentul de educare făcut de autorul britanic Thomas Day, inspirat de cartea lui Jean-Jacques Rousseau

În iunie 1769, autorul britanic Thomas Day, în vârstă de 21 de ani, şi prietenul său, John Bicknell, a vizitat Orphan Hospital din Shrewsbury pentru a alege o fată pentru Day. Totuşi, acesta nu era un act de bunătate pentru a ajuta un orfan, ci începutul unui experiment în care  voia să creeze „soţia perfectă”. Inspiraţia i-a venit din interpretarea eronată a cărţii filosofului Jean-Jacques Rousseau, „Emil sau Despre Educaţie”.

Născut în 1748, Day moştenise averea tatălui său, un fost oficial al guvernului. Day a studiat la un internat unde s-a dezvoltat într-un regim auster bazat pe sancţiuni, excelând însă pe tot parcursul academic.

Thomas Day era adeptul unui stil de viaţă simplu, în care nu lăsa să se vadă averea moştenită: umbla cu părul şi hainele neîngrijite şi evita convenţiile modei şi etichetei. Acestui stil de viaţă îi mai lipsea un singur lucru: o soţie alături de care s aibă acest stil de viaţă. Totuşi, acesta a fost descris şi ca un om irascibil, cu faţa plină de cicatrici de la variolă.

Ca mulţi dintre prietenii săi, Day era inspirat de ideile filosofului iluminist Jean-Jacques Rousseau, de reîntoarcere la starea naturală şi de credinţă că omul este, în mod fundamental bun, societatea fiind cea care îl corupe.

În romanul filosofului, „Emil sau Despre Educaţie”, ipoteza de la care acesta porneşte este că  pe măsură ce copiii cresc, intră sub influenţa civilizaţiei care îi corupe. Rousseau argumentează că educaţia este cea care îi poate proteja de această influenţă nefastă.

Emil, din scrierea lui Rousseau, este hrănit la sân de mama lui, cutreieră prin natură, nu este niciodată mustrat, dar în acelaşi timp, este format ca un bărbat puternic fiind pus să suporte frigul, foamea şi durerea. Bazându-se pe consideraţiile lui Rousseau, Day a încercat să îşi formeze viitoarea soţie.

Ajuns la orfelinat, acesta a ales o fată în vârstă de 12 ani cu părul cârlionţat şi castaniu, iar la scurt timp, alegea în Londra o a doua fată.

Scopul său era de a le educa pe amândouă şi cea care avea să se dovedească a fi mai vrednică, avea să îi devină soţie, înţelegere pe care o stabilise printr-un contract.

În cartea „Cum să creezi soţia perfectă” (How to Create the Perfect Wife), Wendy Moore scrie că lui Day, datorită averii sale, i-a fost atât de simplu să cumpere cele două fete, fiind „ca şi cum ar fi cumpărat două catarame pentru pantofi”.

Moore mai precizează că numele celor două fete au fost rapid schimbate în Lucreţia şi Sabrina, iar „acoperirea” celor doi era că cele două erau în „ucenicia” unui alt prieten, Richard Lovell Edgeworth care era căsătorit.

                                                                          Thomas Day, pictură de Joseph Wright of Derby (1770)

Anul care a urmat a fost unul de învăţare intensă pentru cele două fete. Acestea făceau treburile casnice, dar învăţau de asemenea, fizică, geografie sau astronomie, fără a şti care sunt intenţiile lui Day.

Conform unui prieten de-al acestuia, Lucreţia s-a dovedit „invincibil de proastă”, după cum scrie The Guardian, aşa că a rămas doar Sabrina. Lucreţia a fost, astfel, dată ca ucenică, în vreme ce chinul Sabrinei abia începea.

Picurată cu ceară şi cu gloanţe şuierându-i pe lângă urechi

A început să fie „educată” să suporte greutăţi fizice precum frigul, durerea sau chiar teroarea, toate după planul lui Rousseau din „Emil”. Printre probele la care Day o supunea pe Sabrina se numărau picurarea de ceară fierbinte pe braţele şi pe umerii acesteia, dar şi tragerea cu arma aproape de urechile sale fără niciun avertisment, în ambele cazuri, cerându-i-se să rămână nemişcată.

De asemenea, Day i-a testat şi rezistenţa în faţa tentaţiilor luxului, astfel că i-a dăruit Sabrinei o cutie cu mătase şi a pus-o să o arunce în foc, scrie The Vintage News. Deşi Sabrina suporta ceara, nu reuşea să nu ţipe când gloanţele şuierau pe lângă urechile sale.

O ilustraţie din ”The Eccentric Mirror” de G.H. Wilson care relatează povestea mai multor britanici excentrici, inclusiv Thomas Day care este reprezentat trăgând cu arma înspre rochia Sabrinei (Foto: exploringsurreyspast.org.uk)

Day îşi expunea deja traiul alături de Sabrina, în sensul în care cei din cercul său de prieteni din Litchfield, printre care oameni de ştiinţă precum chimistul James Keir sau Erasmus Darwin (bunicul lui Charles Darwin), după cum mai scrie The Guardian.

Experimentul lui Day a eşuat însă, Sabrina eşuând să îi împlinească aşteptările, după cum scrie Moore.

Totuşi, după ce a trimis-o la un internat, Day a mai încercat încă o dată să o educe pe Sabrina, iar aceasta părea să răspundă mai bine la teste. La un moment dat însă, Day şi-a atins limita. Când trebuiau să viziteze o familie, i-a cerut Sabrinei să poarte anumite haine, însă ea nu s-a conformat. Acesta a fost punctul când el a decis că nu îi va fi soţie.  

A trimis-o la un at internat, iar el şi-a reluat căutările pentru soţia perfectă.

Se pare că, în următorii ani, s-a logodit de mai multe ori, dar de fiecare dată a ajuns singur. Conform The Guardian, o femeie i-a refuzat cererea în căsătorie după ce Day i-a prezentat o listă de aşteptări pe care le avea de la ea, precum şi o propunere de stil de viaţă, care presupunea o izolare de societate.

Day era un individ paradoxal: era cunoscut pentru actele de caritate pe care le făcea, dar nu l-a interesat bunăstarea Sabrinei în timp ce  o supunea la testele inspirate din Emil.  Dorea abolirea sclaviei, dar fata îi era practic sclavă.

În cele din urmă, Day s-a căsătorit cu Esther Milnes, o poetă care se bucura de asemenea de o moştenire, care s-a supus voinţei lui.

Sabrina a aflat că a fost subiectul unui experiment

În mod ironic, după ce şi-a petrecut câţiva ani la internat, opt, după cum scrie The Vintage News, şi după ce a fost ucenica unui croitor, Sabrina s-a căsătorit cu prietenul lui Day, John Bicknell.

Când a fost cerută de Bicknell, Sabrina i-a scris o scrisoare lui Day în care îi cerea permisiunea.  Acesta a refuzat vehement. Bicknell nu a renunţat însă, şi a discutat cu Day care nu voia să accepte acest lucru, aşa că prietenul său i-a dezvăluit Sabrinei despre experiment, lucru care a făcut ca întreaga autoritate a lui Day să se dizolve.

 Când Sabrina a cerut explicaţii, conform lui Moore, acesta ar fi spus: „chiar dacă acele intenţii erau sălbatice, himerice şi extravagante…chestiunea mă priveşte doar pe mine şi tu eşti ultima persoană din lume căreia îi datorez vreo explicaţie”.

                                                                                                          Sabrina la 75 de ani, de Richard James Lane,                                                                                                                                    după Stephen Poyntz Denning

Totuşi, deşi nu i-a cerut niciodată scuze, Day şi-a ţinut promisiunea din contract şi i-a plătit zestrea pe care i-o promisese.

Sabrina nu a trăit însă fericită până la adânci bătrâneţi, rămânând după doar trei ani de căsătorie, văduvă, fără bani (Bicknell îşi pierduse averea la jocurile de noroc) şi cu doi fii. A devenit îngrijitoare la un internat din Londra, iar după moartea lui Day, în 1789, văduva lui, Esther Milnes, a continuat să îi trimită bani Sabrinei. Aceasta a renunţat la locul de muncă la 68 de ani, clipă în care avea déjà propria casă, cu servitori, după cum notează acelaşi site. Sabrina a murit în 1843, la 86 de ani.