Cărţi

articolul anterior articolul urmator

Spectacolul - un eveniment al cunoaşterii şi al simţirii

0
5 Jun 2019 08:40:17
Mircea Morariu

Multe lucruri bune s-ar putea spune despre cele şase eseuri teatrale, plus un „Prolog“ şi un „Epilog“, reunite între copertele cărţii „(Su)Poziţii teatrale sau ancore împotriva nostalgiei confortului“, apărută în anul 2018 la editura bucureşteană „Eikon“. Eu însă aş începe recenzia de faţă cu observaţia că volumul Ralucăi Blaga este unul necesar şi util.

„Toate cărţile sunt necesare şi utile!“ Îmi spunea pe vremea deja atât de îndepărtatei mele studenţii una dintre bibliotecarele Secţiei de Romanistică de la Facultatea de Litere a Universităţii clujene. În principiu, doamna respectivă, devenită unul dintre complicii care îmi împrumutau la domiciliu, fie pentru o noapte, fie pentru un weekend, cărţi care altminteri nu puteau fi consultate decât la Sala de lectură. Numai că, în vremea din urmă, îndeosebi în lumea universitară, lume din care face parte şi Raluca Blaga, obligaţia sau mania autorlâcului, producţia inflaţionistă de carte şi de articole cotate ISI, azvârlite în reviste indexate dar care nu interesează, de fapt, pe nimeni pentru simplul motiv că pur şi simplu nu spun nimic, nu reprezintă decât maculatură au condus la relativizarea, dacă nu cumva chiar la deprecierea zicerii în cauză.

Aşadar, de ce este necesară şi utilă cartea Ralucăi Blaga? Fiindcă răspunde unei necesităţi reale. Aceea de a aduce informaţii, de a le pune la dispoziţia românilor preocupaţi de teatru şi altfel decât din condiţia de spectatori de o seară sau, mă rog, de câteva ore. De a supune unei exegeze minuţioase şi profesioniste şase feluri de a face teatru a şase, de fapt, şapte creatori care, poate, cu excepţia notabilă a polonezului Krzysztof Warlikowski, nu sunt chiar foarte sigur că încă ar face parte din categoria sacrosanctă a regizorilor canonici. Scrie către finalul cărţii ei Raluca Blaga: „Procedeele folosite de OlIver  Frljić, Krzysztof Warlikowski, Angélica Liddel, Anna Dankova, Tim Etchells (amintit şi el în carte, n.m. M.M.), Monika Strzepka sau Pawel Demirski consider că sunt echivalente cu acea lipsă de menajamente de care a dat dovadă Van Eyck în redarea canonicului Van der Paele: nu a cruţat nici un rid, nici un neg, nici o cută, a pielii sau a cărnii, nici un stigmat al oboselii sau al epuizării.“

Nici unul dintre regizori ale căror spectacole au fost văzute şi, mai apoi, comentate în cartea ei de Raluca Blaga nu a făcut şi nu face teatru liniştitor. Sau, teatru culinar, cum ar fi spus Brecht. Cu toţii au refuzat comoditatea facerii ceea ce implică şi refuzul comodităţii actului de receptare. Acea nostalgie a confortului pe care o invocă încă din titlul volumului autoarea acestuia. Autoare pentru care spectacolele analizate înseamnă ancore împotriva nostalgiei confortului.

Între văzut şi comentat, în cazul eseurilor Ralucăi Blaga, se mai aştern empatizarea cu ceilalţi, o anume înţelegere aparte a procesului de a privi, dar şi de a trăi şi simţi spectacolul. Ceea ce nu înseamnă nici o clipă că Raluca Blaga ar recurge ori şi-ar propune o resuscitare a metodei impresioniste. Nu, nici vorbă. (Su)Poziţii teatrale sau Ancore împotriva nostalgiei confortului este o carte ce atrage atenţia prin bogăţia bibliografiei, prin diversitatea surselor, prin amploarea lecturilor pe care le posedă autoarea, lecturi  pe care le convoacă spre a o ajuta să spună lucruri cât mai exacte şi mai convingătoare despre spectacolele văzute.

Sigur, iar am fost cuprins de nostalgii în clipa în care am văzut citate, menţionate titluri purtând semnături care pe vremea studenţiei mele ori în perioada în care lucram la teza mea de doctorat erau obligatoriu de citat (ca, de pildă, Anne Ubersfeld sau Patrice Pavis) plasate în imediata vecinătate a bibliografiei anglo-saxone de dată cum nu se poate mai recentă. Şi acesta este un alt lucru bun ce se poate spune despre cartea Ralucăi Blaga.

Autoarea refuză declarat să se considere critic de teatru. Se poate ca la mijloc să nu fie neapărat vorba despre ceva care implică devalorizarea sus-numitei profesii, ci o anumită distanţă pe care Raluca Blaga o ia faţă de critica de întâmpinare. Acel fel de critică ce uneori poate, chiar trebuie să fie şi necruţătoare. Se poate să fie vorba şi despre o anume cochetărie feminină. Cert e că printre atâta bibliografie se simte o anumită tandreţe de care dă dovadă autoarea cărţii în cursul şi pe parcursul minuţioaselor sale analize. Am mai observat şi o anume preferinţă arătată sintagmei eveniment teatral, folosit în detrimentul cuvântului spectacol. Altminteri, un cuvânt atât de preţuit de Mircea Eliade. A se vedea volumul 19 trandafiri.

Spectacolul-un eveniment al cunoaşterii şi al simţirii, aş exclama punând în conjuncţie titlul unei cărţi celebre a profesorului meu de Teoria literaturii de la Universitatea clujeană, Ion Vlad, şi ceea ce conţine şi propune cercetarea Ralucăi Blaga.

Raluca Blaga - (Su)Poziţii teatrale sau Ancore împotriva nostalgiei confortului; Editura Eikon, Bucureşti, 2018 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii