Cărţi

articolul anterior articolul urmator

„Supărările“ lui Zaharia Stancu

5
20 Apr 2018 10:54:37
Dinu Săraru

Zaharia Stancu atunci când era preşedinte la Uniunea Scriitorilor şi se supăra - fiindcă „se lăsa” uşor supărat -  şi se afla în birou, începea să strige să-l audă cât mai multă lume:

„Doamnă Niţelea – secretara - eu am plecat! Să îi spuneţi lui Niculae Ceauşescu – nu Nicolae, ci Niculae, ţărăneşte - că eu am plecat! Şi nu mă mai întorc niciodată! Am vrut să slujesc socialismul, am vrut să slujesc Partidul şi nu sunt lăsat să slujesc nici Partidul, nici socialismul...”

Vartan Arachelian:

- Şi pereţii aveau urechi, probabil.

Şi acolo, erau şi şoferul, şi secretarele, şi toţi funcţionarii care boceau, şi el trântea trei cărţi pe birou, pe care le tot lua, şi iar nu le mai lua... Şi pleca acasă, pe strada Herăstrău, se închidea în casă şi nu răspundea la telefon. Bineînţeles că se găsea un binevoitor să dea telefon la cabinetul lui Ceauşescu:

- A plecat, neica Zaharia!

 Şi Ceauşescu iute:

- Unde e Zaaria? Daţi-mi-l la telefon pe Zaaria!

Îi zicea Zaaria, tot ţărăneşte. Zaaria nu răspundea la telefon. Trimitea la el acasă pe cineva..., la sfârşit îl scotea din casă:

- Zaarie, vino până la mine!

 Şi am fost şi eu, o dată, cu el şi cu Barbu, la Ceauşescu, după scandalul cu Barbu, când am încercat eu să-i împac şi n-a ieşit nimic. Şi ne-am dus la Ceauşescu şi nu ştiu cum a făcut Barbu, că s-a tot foit pe scaun, şi a vărsat cafeaua pe pantalonii lui Stancu. De fapt, era chiar cafeaua lui Stancu, şi ăla zicea, repet:

- Tovarăşe Niculae  - nu Nicolae, nu Ceauşescu.

Iar Ceauşescu:

- Zaarie, şi tu...

Stancu era foarte mândru că se află în relaţia asta amicală cu şeful statului, şi a venit o fată, l-a şters pe Stancu pe pantaloni, şi iar am continuat bătălia cu Barbu; a fost un circ întreg. Şi, la un moment dat, Stancu s-a ridicat de lângă Ceauşescu, în picioare, i-a pus mâna pe umăr şi i-a zis:

- V-am spus, cu Barbu nu se poate!

Stancu, şi el, juca tot timpul teatru.

Mare hoţ de cai de Călmăţui, cum zicea Barbu. Dar Ceauşescu, credul, n-avea nici umor.

V.A.:

- Ceauşescu îi lua în serios pe cei doi?

D.S.: Păi, îi lua, dacă el, neavând umor, nu se putea bucura de circul pe care îl făceau. Este nemaipomenit că el n-a avut umor la o scenă care i s-a povestit şi care l-a făcut să se supere îngrozitor. Îl aprecia şi pe Baranga, dar nu ca pe Stancu; Stancu era prieten, era marele Stancu, şi la un moment dat au fost chemaţi şi Baranga, şi Stancu la o şedinţă cu poeţii şi compozitorii, şedinţă condusă de Cornel Burtică şi Dumitru Popescu „Dumnezeu”, unde s-a pus problema muzicii uşoare, să crească valorile educative ale muzicii uşoare româneşti, care nu e destul de educativă... Şi le-au ţinut o morală poeţilor şi compozitorilor Dumitru Popescu şi Burtică:

- Să scrieţi, tovarăşi scriitori, o poezie mai mobilizatoare şi compozitorii o muzică mai înaripată, aşa...

I-a stupefiat pe toţi pledoaria asta.

„Cine are să pună întrebări?’’ Şi s-a ridicat Baranga:

- Tovarăşi, eu n-am înţeles bine cum se pune problema. Nu înţeleg cum să fie versurile şi muzica, dacă e vorba de cântecele de dragoste... Vă imaginaţi ce ar fi dacă eu m-aş plimba prin Cişmigiu, la 19 ani, cu iubita mea, şi i-aş striga în ureche, mobilizator: Deşteaptă-te, române?!

A fost un hohot uriaş de râs, bineînţeles, şi i s-a raportat lui Ceauşescu. Ceauşescu, în loc să-l apuce şi pe el hohotul de râs, s-a supărat şi a zis:

- Cum e posibil ca Aurică Baranga să facă aşa ceva? Aurică, el, om serios!? Ce zic membrii de rând ai partidului dacă Aurică...

Şi Aurică, domnule, a umplut cu povestea asta cafenelele, cu Capşa în frunte, şi s-a râs cu hohote în tot Bucureştiul.

P.S.:  Pagini din „Jurnalul unui personaj controversat – rememorări provocate de Vartan Arachelian“, în curând în librării.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

5 Comentarii

Dusan Cornel
21.04.2018, 15:11:42

Ce bine se “acomodau” non valorile ocrotite de comunism! Zaharia Stancu tradus in zeci de limbi si difuzat in cercurile de stanga si in lumea a treia, n-ar fi fost decat un obscur scriitor interbelic daca nu ar fi poposit tancurile sovietice pe plaiurile mioritice. Domnul Sararu are se pare mai mult amintiri cu literati de categoria C sau interjudeteana, ba ca Marcel Breslasu, ba ca Zaharia Stancu. “ Operele” lor cam la nivelui umorului lui Ceausescu, aici, cu privire la umor, este o rara ocazie in care toata lumea este de acord cu aprecirea dlui Sararu. In rest, intamplarile evocate sunt mai degraba pe terenul sinistrului, decat pe cel al amintirii voioase, asa cum pare sa creada dl Sararu. Te apuca groaza cand te gandesti ce canalii sinistre gestionau literatura romana in timp ce Herta Muller, Paul Goma, Monica Lovinescu trebuiau sa traiasca in strainatate. De fapt nici nu se poate continua comentariul, “ne e sila” ( cum a zis Eminescu)

+4 (6 voturi)
Radu Mircea
21.04.2018, 18:16:29

# Dusan Cornel N-am vrut sa-l mai comentez pe '' maistrul '' Sararu fiindca aveam impresia ca acribia dinsului de a ne readuce in atentie nostalgii comuniste a declansat in mine o scirba iremediabila . Dar vad ca nu sunt singurul . E un pacat de moarte sa nu realizezi cind trebuie sa te retragi , cind trebuie sa renunti , cind aflii ca vremea ta s-a dus si faptul ca inca deschizi ochii dimineata este un accident regretabil al naturii , o eroare a lui Dumnezeu care a uitat un intrerupator deschis . Nu stiu de ce insista sa-l minie pe domnu' rememorind pentru tinerele generatii toti membri Comitetului Central , toti pupincuristii unui semianalfabet care nici macar u avea umorul sanatos de taran get-beget .

+3 (5 voturi)
Dusan Cornel
22.04.2018, 00:54:00

Domnule Radu Mircea, aveti perfecta dreptate ca “maestrul” Sararu nu ar mai trebui comentat si cumva timpul a facut dreptate, el nu reprezinta de fapt acum nimic in literatura romana. Dar chestiunea are din pacate o conotatie extra artistica din pricina tendintelor politice actuale care par o incercare de intoarcere a rotii istoriei. Sa evoci un Ceausescu care imparte dreptatea printre scriitori... Mi se pare ca Tudor Vianu a spus: nu ar trebui zis razi ca un prost, ci esti grav ca un prost. Cu un dram de umor ar trebui sa ii fim recunoscatori “maestrului” Sararu pentru ca a ilustrat, fara sa vrea bineinteles ( si aceasta este alta sursa de umor), principiul lui Vianu cu cel mai bun exemplu de pe lume, anume “carmaciul” atoatestiutor. Umorul ca umorul, dar fiind inconstient la dl Sararu, tot trebuie luat cu lamaie sa mai taie greata.

+3 (5 voturi)
emil banceanu
22.04.2018, 10:10:27

Asa cum comentam un articol al Domnului Morariu despre Plenara din aprilie '64, fac aceleasi remarci si aici. Tinerii care nu au trait acei ani cum pot fi educati daca nu le prezinti grozavia faptelor: in anii '50 sa fii coada de topor a rusilor si apoi sa stergi tot si sa o carmesti la dreapta, dat tot cu untul pe painea ta. Asa si aici la Domnul sararu cred ca neintentionat prezinta niste lucruri de umor grav(daca se Poate spune asa) dar edificator pentru cei care ar trebui sa invete si trecutul tarii. Sigur nu cu Melescanu la externe. Dar o sa trecem si peste asta. Sper!

+4 (4 voturi)
emil banceanu
22.04.2018, 10:11:44

Scuze, Srararu.

0 (4 voturi)
Modifică Setările