Tabloul unei foste familii
0
„Toamna naţiuinilor“, carte apărută în traducerea românească datorată lui Vasile Moga, în colecţia Historia a editurii ieşene Polirom, e, în principal, o succesiune de şase studii despre felul în care s-au despărţit de comunism, în toamna-iarna lui 1989 dar şi încă pe durata a altor câţiva ani după aceea, ţările satelite ale fostei Uniuni Sovietice.
Un, poate, ultim tablou de familie. Sau tabloul final al unei foste familii. Al unei familii alcătuită nenatural, împotriva unor voinţe şi aspiraţii fireşti, prin forţă şi diktat. Urmare a unor împărţeli, a unor invazii mai mult sau mai puţin la vedere ori recunoscute şi urmare a unor trădări şi pactizări din interior.
Cartea e scrisă de trei istorici polonezi ˗ Adam Burakowski, Aleksander Gubrynowicz, Pawel Ukielski. Primul nume ne este deja familiar, căci lui Adam Burakowski îi datorăm consistenta lucrare Dictatura lui Nicolae Ceauşescu˗ 1965-1989 ˗Geniul Carpaţilor, apărută în româneşte tot la Polirom, în anul 2011.
Cele şase studii, completate cu o introducere în două părţi (Prăbuşirea comunismului, Perestroika) şi o concluzie, cărora li se adaugă şi necesarele note bibliografice, nu au nici pe departe nici aceeaşi consistenţă şi nici aceeaşi valoare. Deşi urmează cam acelaşi parcurs. Descriu, înregistrează şi interpretează cam tot ceea ce s-a întâmplat în fiecare din cele şase ţări îndeosebi pe parcursul anului 1989, uneori chiar şi mai înainte, sintetizează procesul de predare a puterii mai întâi de către vechii lideri comunişti deveniţi anacronici în raport cu noul lider de la Moscova, Mihail Gorbaciov, mai apoi în raport cu timpurile, iar mai apoi, uneori chiar la distanţă de luni ori de zile, de către partidele comuniste, rezumă ceea ce a urmat. Întotdeauna critic, cel mai adesea riguros, clar şi în detaliu.
Cum era de aşteptat, cel mai voluminos studiu, cred că şi cel mai exact e cel dedicat Poloniei. E scrierea colectivă a tuturor celor trei autori ai volumului. Extrem de interesant, poate şi datorită tonului lui destul de rezervat, mi s-a părut a fi şi studiul consacrat cazului cu totul aparte al fostei RDG. Se cheamă interogativ RDG-Eşecul Revoluţiei? şi e scris de Aleksander Gubrynowicz. Nu ştiu dacă e tocmai just să se vorbească despre un eşec, sunt însă cât se poate de convins că are dreptate semnatarul capitolului atunci când arată că unificarea Germaniei, absolut firească de altfel, nu a adus laptele şi mierea pe teritoriul fostei Germanii comuniste.
Sigur, acolo s-au rezolvat cel mai rapid problemele morale, acolo decontul cu foştii lideri, cu foştii torţionari, cu foştii securişti, cu aparatcicii a fost cel mai radical şi mai prompt. Toate acestea nu au soluţionat însă, nici nu se putea să o facă, problemele de profunzime. Cele economice, cele ale decalajelor de dezvoltare, cele de reacomodare la normalitate, chiar din punct de vedere politic, sunt dintre cele mai proeminente. De unde estalgia.
Studiul dedicat situaţiei din România a fost, pentru mine cel puţin, o mare dezamăgire. Restrâns, expediat, fals concentrat, cu erori de documentare şi de informare. Dezamăgitor poate şi fiindcă e semnat de Adam Burakowski, a cărui carte despre cultul lui Nicolae Ceauşescu am citit-o, comentat-o şi apreciat-o ca fiind una dintre cele mai substanţiale contribuţii la elucidarea unor probleme dintre cele mai controversate.
E adevărat, în România, povestea lui 1989 a fost net diferită faţă de celelalte ţări ale familiei constrânse să se comporte astfel de chingile Pactului de la Varşovia, de CAER, de tancurile sovietice şi de doctrina suveranităţii limitate a lui Brejnev, oricât de contestată ar fi fost ea câteodată. E adevărat, în România am avut parte de o „revoluţie încâlcită“, de o „loviluţie“, de o lovitură de stat sângeroasă niciodată îndeajuns luminată nici de istorici, nici de comisiile parlamentare, nici de procurorii militari din stirpea lui Dan Voinea.
Trecerea de la totalitarism la libertate s-a produs cu numeroase sincope, adesea a acţionat formula un pas înainte, doi paşi înapoi. Rămăşiţele comunistoide au fost mai mari ca oriunde altundeva, s-au lăsat cu greu înlăturate. Am fost, adesea, noi şi bulgarii, codaşii clasei. Plătim şi azi această factură a amânării. Nu ne-am lichidat conturile cu trecutul, iar lustraţia a fost un eşec. Roşul a dispărut cu greu.
Dar pe lângă toate aceste detalii ce grevează, în chip obiectiv, asupra clarităţii întocmirii unei sinteze, sunt în textul lui Adam Burakovski şi crase erori de informare. Mă gândesc, de pildă, la stabilirea momentului când îşi face primele apariţii Frontul Salvării Naţionale, care s-a dovedit a fi cu totul altul decât cel ce a preluat puterea la 22 decembrie, după ce vreo câteva ore ea s-a aflat în mâna militarilor şi a lui Victor Atanasie Stănculescu. Doar mai încolo şi-a făcut apariţia Ion Iliescu. Se afirmă în carte, cu totul greşit, că filmul execuţiei cuplului Ceauşescu nu s-ar fi difuzat în 25 decembrie. S-a difuzat, către orele dimineţii lui 26 decembrie, dar trunchiat. Unele nume sunt transcrise greşit. Se dovedeşte încă o dată că nu ar fi deloc rău dacă atunci când e vorba de publicarea unor cărţi de istorie, care se referă şi la istoria recentă a României, editurile noastre ar cere sprijinul pentru un control ştiinţific riguros istoricilor români.
În studiul dedicat Bulgariei, autorul lui, acelaşi Adam Burakovski, vorbeşte despre dificultatea de a formula un răspuns la întrebarea referitoare la stabilirea unei date precise a căderii comunismului în respectiva ţară. „Pentru germani există ziua de 9 noiembrie, pentru cehi 7 octombrie, pentru români 22 decembrie“. Oare chiar aşa să fie? E adevărat, istoricul admite că e vorba de o „imagine mitologizată“. În România, comunismul a fost şi nu a fost abolit, nici măcar formal, la 22 decembrie. Da, e adevărat PCR s-a aneantizat odată cu decolarea şi zborul spre moarte al lui Nicolae Ceauşescu şi al Elenei. Poate că şi comunismul de tip ceauşist a dispărut cam tot în ziua respectivă. Comunismul în sine a dispărut, însă, cu mult mai greu. Nu în totalitate. Din păcate.
Adam Burakowski, Aleksander Gubrynowicz, Pawel Ukielski ˗ 1989 ˗ Toamna naţiunilor; Editura Polirom, Iaşi, 2013
Se încarcă comentariile...
