Cărţi

articolul anterior articolul urmator

Ultimul iniţiat – un gând pentru Umberto Eco

4
28 Feb 2016 17:37:45
Alexandru Cristian
NUMELE TRANDAFIRULUI
NUMELE TRANDAFIRULUI

Moartea este o certitudine, poate singura din acest Univers.  Unul dintre cei mai mari scriitori italieni a trecut in nefiinţă. O minte uriaşă, filosof si semiotician de marcă, Umberto Eco s-a impus literaturii lumii printr-un roman criptic despre eterna bătălie dintre bine şi rău Numele trandafirului.

Scrierile lui Umberto Eco îţi trezesc cele mai profunde întrebări şi alegaţii despre viaţă şi esenţa acesteia. Înainte ca Racul este o carte de eseuri despre voinţa politică de a schimba lumea, exact ca racul un pas înainte doi înapoi.

Istoriile lui Umberto Eco, Vertigo-lista infinită sunt cărţi eclectice şi enciclopedice. Scrierile sale ne demonstrează voinţa sa de a cripta informaţia dobândită de a o face introspectivă.

Ultimele sale romane sunt prinse în actualitatea acestei lumi, Cimitirul de la PragaZero sunt cărţi despre actualitatea conflictelor istorico-politice. Pierderea lui Umberto Eco ne provoacă o durere, un mare iniţiat şi învăţat  a plecat dintre noi. În cărţile sale putem observa tot timpul o frică de moarte şi de incertitudine, Umberto Eco ne arată că viaţa trebuie trăită ca o cunoaştere, ca o treaptă spre Înţelepciune.

Ce va rămâne după Umberto Eco? Certitudinea că a fost un iniţiat, un metafizician clar nu unul abstract, o minte dornică de cunoaştere şi de căutare. Citind opera lui Umberto Eco ai dorinţa de a căuta şi de nu te opri niciodată.

Niciodată un mare scriitor nu moare în glorie, de fapt moartea oamenilor mari este adesea lipsită de glorie. De fiecare dată când trec pe lângă Mănăstirea Melk din Austria, mă gândesc la Numele Trandafirului.

Se spune că poţi trăi 1000 de ani fără ca lumea să te ştie sau un an ca toată lumea să fi auzit de tine. Omul trece dar opera rămâne spune Miguel de Cervantes. Umberto Eco s-a dus dar acum descoperim adevărata dimensiune a operei sale.

Un glas al vieţii şi înţelepciunii care nu se va opri niciodată, Umberto Eco.

      Nu voi muri cu totul, o parte din mine va rămâne!  
Quintus Horatius Flaccus

       

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

Stefanescu Marian
28.02.2016, 20:27:53

Au fost două romane extraordinare în sec.20 și anume ”O sută de ani de singurătate” al lui Garcia Marquez și ”Numele trandafirului” al lui Umberto Eco care cred că vor rămâne în istoria literaturii mondiale.Și,vai,ambii autori au murit fizic,dar nu vor muri niciodată în sufletele oamenilor iubitori de frumos.

+3 (3 voturi)
D B
29.02.2016, 10:55:09

Ultimul initiat? Un seducator. Maaare "initiere" - mare inselare (de sine) si mare inselatorie (a altora) - parte din repertoriul "stangii" adaptat pentru urechile fine ale intelectualilor (pentru care "ura de clasa" si celelalte concepte criminale ale lui Marx erau prea stridente).

-2 (2 voturi)
Realist
29.02.2016, 11:17:11

Un mare scriitor si un mare OM ! Sa trecem in revista romanele publicate in limba romana: - Jurnal minim, traducere Corina Anton, Ed. Humanitas, 2004 - Numele trandafirului, traducere Florin Chirițescu, Ed. Dacia, 1984 - Pendulul lui Foucault, traducere Ștefania Mincu și Marin Mincu, Ed. Pontica, 1991 - Insula din ziua de ieri, traducere Ștefania Mincu, Ed. Pontica, 1995 - Baudolino, traducere Ștefania Mincu, Ed. Polirom, 2007 - Misterioasa flacără a reginei Loana, traducere Ștefania Mincu, Ed. Polirom, Iași 2004 și Ed. Pontica, 2005) - Cimitirul din Praga, traducere Ștefania Mincu, Ed. Polirom, 2010

+2 (2 voturi)
Sertorius
1.03.2016, 13:05:08

Umberto Eco - un univers ireductibil, în care deferența față de înțelepciune delegitimează toate marotele contemporane (prejudecata privind superioritatea prezentului, privind progresul implacabil, specializarea strictă etc). RIP! PS. Il Nomme della Rosa are o calitate incredibilă a frazei, a cuvântului, o estetică a vorbei care niciodată nu divorțează de gândire. Totul așezat în schema unui roman polițist excelent întocmit. Dl Cristian titrează romanul ca fiind ”eterna bătălie dintre bine și rău”, însă nu știu dacă încadrarea asta facilă ar fi fost pe placul autorului. Fiecare parte pretinde a sluji binele - una, în baza unui program de ajustare a literaturii și a vieții (Jorge ”filtrează” opera Filosofului de ”impurități” și îi condamnă la moarte pe cei care nu se supun comandamentelor ”binelui”, așa cum îl vede el), cealaltă, într-un spirit mai modest și, implicit, mai relativist, operând în sensul contrar, acela de integrare a componentelor istoriei și ale realității (Guglielmo nu e un suporter al efortului ”purificator” al Inchiziției și nici al amputării operei lui Aristotel; el este un savant avant la lettre). Pe cale de consecință, este cu totul superficial să reduci drama la bine vs rău. Depinzând de poziția pe care te plasezi, poți stabili ambele tabere în postura binelui sau a răului (Jorge este fie criminal, fie salvatorul moralei și al religiei; Guglielmo este ori un demolator al moralei, ori un campion al scoaterii lumii din noaptea metafizicii).

+1 (1 vot)