Un centenar al cărţii româneşti: 100 de ani de la înfiinţarea Editurii Cartea Românească

Editura Cartea Românescă a fost înfiinţată în 1919

Marţi, 10 decembrie, de la ora 11.00, în cadrul Zilelor Bibliotecii Naţionale a României, ajunse la ediţia a XXII-a, va avea loc evenimentul Un centenar al cărţii româneşti: 100 de ani de la înfiinţarea Editurii Cartea Românească (1919-2019), prin care este celebrată cea mai veche editură românească, instituţie culturală care a contribuit, de-a lungul ultimului veac, la instruirea tinerilor, dar şi a adulţilor.

Evenimentul este realizat de Biblioteca Naţională a României în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România şi Grupul Editorial ART. La dezbaterea organizată  cu acest prilej participă scriitorii şi criticii literari: Ion Bogdan Lefter, Nora Iuga, Dan Cristea, Dan Gulea – autorul monografiei „Cartea Românească 100. Un simbol al culturii româneşti” (Bucureşti: Editura Cartea Românească – Grupul Editorial ART, 2019) şi Andrei Novac. Moderator v va fi Călin Vlasie – coordonator al Editurii Cartea Românească, în cadrul Grupului Editorial ART.

Biblioteca Naţională propune în acest context expoziţia Sub aripa grifonului. Un secol de viaţă editorială românească. Evenimentul are loc în spaţiul Palimpsest / Muzeul Cărţii – mezanin. Participarea este liberă.

Înfiinţată în anul imediat următor Marii Uniri (în 19 august 1919), Editura Cartea Românească opta pentru un nume de rezonanţă în conştiinţa naţională, instituţia propunându-şi să joace un rol semnificativ în educaţia şi în culturalizarea românilor, să fie un mediator între public şi autori.

Editura era rezultatul fuzionării unor întreprinderi cu tradiţie în activitatea de tipărire şi difuzare a cărţii de la noi: Tipografia lui Carol I. Rasidescu – urmaşa vechii tipografii a lui C.A. Rosetti, care, la rândul ei, trecuse prin diverse transformări şi care avusese mai mulţi proprietari, printre care şi Carol Göbl; Librăria-Editura Ioaniţiu şi fiii – înfiinţată în 1858; Librăria Şcoalelor – înfiinţată de Constantin Sfetea în 1891; Instituţia tipografică şi editorială Minerva, înfiinţată în 1898. Dintre cei 15 membri ai Consiliului de Administraţie ai editurii, şapte erau academicieni (I. Brătescu-Voineşti, I. Pillat, Gh. Ţiţeica, Gh. Adamescu ş.a.). Banca Naţională şi-a desemnat, de asemenea, un vice-guvernator şi un cenzor, C.T. Teodorescu şi G. Dobrovici, iar lumea afacerilor era reprezentată de marele comerciant V.Th. Orghidan. Prin colecţiile lansate, prin amploarea programelor educaţionale şi prin participarea la târguri naţionale şi internaţionale, Editura Cartea Românească a fost un model cultural de succes în perioada interbelică, un instrument educaţional eficient în toate provinciile României Mari.

Desfiinţată de regimul comunist în 1948, va fi reactivată, ca Editură a Uniunii Scriitorilor, în 1970, sub conducerea scriitorului Marin Preda, vice-preşedinte al Uniunii Scriitorilor şi personalitate emblematică a editurii, obiectivul asumat fiind acela de a publica scriitorii români, consacraţi, dar şi debutanţi. În următoarele trei decenii, editura a dominat piaţa de carte şi a păstrat, în bună măsură, tradiţia coordonatorilor interbelici de prestigiu (Carol I. Rasidescu, Constantin Sfetea, Ioan Athanasiu, Ion Simionescu), avându-i astfel, printre redactori, pe scriitorii: Alexandru Paleologu, Georgeta Dimisianu, Mircea Ciobanu, Florin Mugur, Mihai Gafiţa, Alexandru Ivasiuc, Sorin Mărculescu, Gabriela Adameşteanu. În perioada postcomunistă, Cartea Românească a rămas sub aripa Uniunii Scriitorilor, trecând din anul 2005, succesiv, în administrarea editurilor Polirom, Paralela 45, Cartea Românească Educaţional şi, în prezent, a Grupului Editorial ART.