Vă mulţumesc, dragii mei!

România nu e pierdută! România nu a rămas fără coloană vertebrală! România are încă puterea de a oferi surprize formidabile, chiar şi atunci când pare prăbuşită, resemnată, îngenuncheată!

Toate aceste gânduri mi-au încolţit în cele cinci zile ale Târgului de carte Gaudeamus, încheiat duminică la Complexul Romexpo din Bucureşti. Zeci de mii de compatrioţi au dat viaţă, zilnic, clădirii în care Ion Iliescu omagia moartea şi violenţa pe 15 iunie 1990, când le mulţumea minerilor pentru ruperea oaselor şi spargerea capetelor de „golani” şi „legionari” bucureşteni.

Personal, am trăit o experienţă revigorantă. Cele aproape o mie de autografe semnate şi discuţiile cu sute de oameni, de-a lungul unui maraton de cinci zile şi la capătul unor cozi de până la două ore, mi-au adus revelaţia infinitei capacităţi de renaştere a acestui popor atât de chinuit. Oameni de toate vârstele, uniţi de buna-creştere şi de plăcerea lecturii, au vibrat cu volumul pe care l-am propus de această dată – „Jurnalul unui puci ratat” -, răsplătindu-l pe autor cu nemeritate complimente.

De fapt, complimente li se cuvin celor peste 100.000 de oameni care au trecut pragul Târgului de carte în cele cinci zile, chiar şi plătind o taxă de intrare de 5 lei (nefericită decizie a organizatorilor de la Societatea Română de Radiodifuziune!). Oameni cu sacoşe pline cu cărţi, părinţi cu copii ţinuţi de mână şi conduşi spre fascinanta lume a poveştilor strânse între două coperte, bunici somaţi de nepoţei să le cumpere „albumul cu gilafă” sau „caltea cu plinţese”.

Am văzut pungi de toate formele şi de toate culorile, pungi de la Humanitas, de la Polirom, de la Adevărul, de la Curtea Veche, de la Nemira, de la Corint sau de la All... Un distins profesor pensionar îşi ducea cărţile la maşină în tranşe, luptând tenace cu kilogramele de literatură şi cu decimetrii cubi de cultură. Am văzut şi pe cineva trăgând un cărucior pe rotile, ca la hipermarket. În fond, nu e musai ca literatura să-ţi îndoaie oasele, să te trimită la ortopedie...

Le mulţumesc tuturor celor care mi-au fost alături şi de această dată. Dascălilor care m-au însoţit cu vorbele lor emoţionante. Preoţilor care m-au asigurat că se roagă pentru sănătatea mea. „Colegilor mei, inginerii” – vorba tovarăşei Elena Ceauşescu -, care mi-au lăudat fermitatea şi rigoarea. Medicului care, după ce mi-a spus că-şi începe ziua cu editorialele mele, m-a sfătuit să nu mai fiu atât de pătimaş, pentru că trebuie să am grijă şi de „motorul” din piept.

M-a emoţionat întâlnirea cu Ducu Darie, regizorul îndoliat, care a venit să-şi procure „Cartea Revoluţiei” la câteva zile după ce-şi îngropase părintele, pe regretatul Iurie Darie. M-a bucurat, ca întotdeauna, revederea cu Vasile Andru, scriitorul plin de credinţă şi de profunzime. O surpriză plăcută: actriţa Ileana Popovici, descinsă direct de pe Coasta de Azur, unde s-a retras să-şi trăiască partea cea mai înţeleaptă a vieţii. Nu m-a uitat, nici de această dată, Christian Ciocan, imaginea dezinvoltă a Poliţiei Române. Plus Ion Cristoiu, Alex Ştefănescu, Robert Turcescu, Radu Moraru, care mi-au fost alături la lansare.

N-am uitat pe nimeni, chiar dacă opresc enumerarea aici. Recunoştinţa mea se îndreaptă în egală măsură către toţi cei care  - celebri sau anonimi - m-au onorat cu prezenţa lor la standul Editurii Adevărul. Mă voi strădui să le dau noi prilejuri de revedere la următoarele târguri de carte!

P.S. Nu i-am uitat nici pentru cei care, din motive obiective, nu au putut fi prezenţi la Gaudeamus 2012. Volumul „Jurnalul unui puci ratat” va ajunge la ei, în orice colţ al ţării, în dimineaţa zilei de joi, 29 noiembrie, împreună cu ziarul „Adevărul”. Sper să nu se adeverească zvonul că la USL s-a dat ordin de zi pe unitate să fie cumpărate toate exemplarele, la prima oră, pentru a fi ţinute departe de adevăraţii cititori...