Versuri înconjurate de mister - Despre poezia Silviei Bodea Sălăjan
0
Nu cred că am înţeles toate versurile. Şi cum bine se ştie că versurile cele mai bune sunt mereu acelea pe care nu le înţelegem pînă la capăt, al căror mister rămîne intact, m-am lăsat dus de acest mister, şi totodată m-au cucerit.
Ce este cititorul? Un om care se lasă savurat de aceste versuri, se va bucura deplin de acest lucru. Păstrează o doză de circumspecţie, se lepădă fericit de ea, dacă se lasă convins de vorbitorul din carte. Şi eu la rîndul meu eu am fost convins.
”iată o cheie ce / nu-şi mai deschide propria-i uşă / nici cît o ploaie”; ”repet mereu aceeaşi renunţare”; ”îmbătrînit de-atîtea stinse ploi” — aceste versuri m-au făcut să mă gîndesc, să visez puţin. Versurile Silviei Bodea Sălăjan. Poetă din Zalău, aş putea spune, dar ştim cu toţii că poeţii nu locuiesc în oraşe, ci în sufletele rănite de frumos. Sau rănite frumos: în acele suflete care pot să enunţe ceva frumos din întîmplările vieţii. Cînd eşti sensibil, fericirea este ea însăşi o problemă.
Primejdia tăcerii este titlul volumului Silviei Bodea Sălăjan din 2013 pe care l-am răsfoit acum, însă eu cred că nu este nicio primejdie. Pînă la urmă, cine nu ştie să rămînă în tăcere, nu ştie nici să vorbească, iar cine vorbeşte continuu după părerea mea nu are discernămînt. Poezia Silviei Bodea Sălăjan (care, în treacăt fie spus, mie îmi aminteşte prin melancolia versului liber de cea a lui Blaga) numai superfluă nu este. Ea se aseamănă vorbitorului din În gările pustii: ”în gările pustii şi reci / nu sunt decît eu / fără mine // şi trenuri vin / şi trenuri pleacă / din nicăieri spre nicăieri // doar eu în gara cea uitată / nu ştiu de ce şi pentru cine / e lacrima din ochii mei.”
Este un vorbitor care pare să fie în afara şuvoiului vieţii, la malul ei; este, aceasta, o poziţie ocrotită, dar şi tristă cumva: omul nu are altceva decît amintiri şi dorinţe deşarte. Poate că la aceasta se referă titlul? Trenurile au plecat, gara şuvoaie de goliciune, şi subiectul stă în tăcerea asurzitoare?
Oricum ar fi, pînă ce se nasc versuri înconjurate de mister, chiar acest mister ne aduce să simţim că trăim. Trăieşti, trăim, trăieşte.
Se încarcă comentariile...
